Medicamentul col mai folosit in medicina generala este medicul.
Geriatria, ca practica a asistentei medicale, cuprinde toate principiile deontologice ale practicii medicinei in general, dar si altele, particulare, pornind de la specificul relatiei "meclie-pacient-virstnic si mai ales, de ia caracteristici!:' virstnicului. Acesta intruneste modificarile psihologice generate de imbolnavire, la care se adauga cele determinate de virsta inaintata, care imprima totdeauna schimbari importante pe multiple uri
psihofiziologic, senzorial, al gindirii, afectivitatii, personalitatii, comportamentului.
Aceasta impune medicului in primul rind, dar si personalului de ingrijire, "echipei" in general, cunostinte complete privind psihologia vir-stei inaintate, dublate de calitati care delimiteaza ceea ce s-ar putea numi "catia geriatrului". intre acestea, pe primul s-ar situa ceea ce denumim "opinia farabila fata de virstnic", conditie care presupune simpatie, afectiune, intelegere) si care este premisa apropierii de virstnic, castigarii increderii acestuia, ceea ce inseamna cooperare la reusita actului medical.
Apropierea de pacientul virstnic nu trebuie sa se limiteze la relatia strict medicala medic-pacient, exislind din pacate o tendinta la "medi-calizarea excesiva a imbatrinirii", care Eace sa se ignoreze celelalte laturi ale complexului proces al senescentei
psihologice, sociale, culturale, morale. O examinare medicala minutioasa si exacta, o prescriptie terapeutica elaborata si completa nu sint totdeauna suficiente. Cu atit mai mult cu cit, uneori, "se diagnosticheaza" si se interpreteaza ca patologice
tulburari fiziologice ale imbatrinirii, pentru care se prescrie o terapie medicamentoasa, in cele mai multe cazuri, inoperanta.
Efortul de a discerne normalul de patologic presupune o adevarata arta, bazata evident pe cunostinte temeinice de biologie a imbatrinirii si patologie a batrinetii. Se va avea totdeauna grija de a nu raporta modificarile batrinului bolnav sau sanatos, la normalul adultului. Pe de alta parte, se va tine seama ca, pe cita vreme normalitalea adultului este relativ sila in diferitele nivele homeostatice pe care le consideram, nor-malitatea virstnicului "este mult mai variabila, mai insila, in functie de gradul de imbatrinire, ca si de unii factori ai mediului extern.
"Rabdarea" este o calitate necesara practicarii medicinei, iar practica geriatrica solicita intens acest, atribut al medicului. Se poate spune chiar, ca un medic lipsit de rabdare nu poate fi util unui pacient virstnic. Medicul trebuie sa stie sa asculte, sa aiba rabdarea necesara pentru a permite virstnicului sa-si ordoneze gindurile, sa-si gaseasca cuvintele.
"Sustinerea morala" are la virstnicul bolnav o valoare terapeutica. El este totdeauna descurajat, deprimat, neincrezator in vindecare, fatalist privind viitorul; pentru ca isi constientizeaza imbatrinirea, isi percepe regresia si-si anticipeaza sfirsitul. ativ, bolnavul adult, cel mai (cina nu se suprapune o stare depresiva) este increzator in vindecare, este animat de speranta reintoarcerii la starea anterioara imbolnavirii si prin aceasta isi mobilizeaza resursele pentru vindecare si recuperare.
De aceea orice demers terapeutic trebuie insotit obligatoriu de o sustinere morala, printr-o atitudine de optimism echilibrat, prin incurajare staruitoare, prin organizarea unei permanente umane intelegatoare in ambianta batrinului suferind.
O atentie deosebita se va acorda factorului familie, neuitind nici o clipa ca familia este mediul natural al persoanei virstnice, una din sursele tonusului sau vital; in multiplicarea si facilitarea contactelor familiale sta o mare parte a vitalitatii virstnicului.
Medicul va urmari ca familia sa aiba o conduita corespunzatoare fata de virstnic, sa nu se instraineze, sa participe chiar la actul medical. Un medic care si-a asociat familia virstnicului, va obtine totdeauna rezultate mai bune in demersurile sale.
"Asigurarea neilor socio-afective" este totdeauna necesara, pirghie importanta a eficacitatii actului medical.
Virstnicul internat, avind un risc mai mare de izolare, va necesita exigente mult mai mari relativ la cele mentionate anterior.
O situatie particulara o are pacientul virstnic in stare grava, cu un grad mare de deteriorare. S-a observat (Strauss) ca pacientii virstnici cu grad mare de deteriorare, in stari grave, sint adesea parasiti de familie, la aceasta parasire adaugindu-se si abandonul din punct de vedere medical. Ei receptioneaza din plin acest nou stres care se adauga celui al bolii si virstei. Si aceasta cu atit mai mult, cu cit in unele cazuri se mai poale face ceva din punct de vedere medical si oricum, totdeauna ceva din punct de vedere moral.
Asistenta batrinului muribund este o proba pentru medic si pentru echipa sa, a intelegerii menirii pe care o au fata de batrinii ce le sint incredintati, spre a-i ajuta pina la sfirsit, iesirea din viata facindu-se cu o liniste si o usurare care le r atenua suferintele (alte date privind aceste aspecte r fi detaliate in modulul "Starile terminale", ca si in "Echipa de asistenta geriatrica").
