in practica medicinei geriatrice cunoasterea unor notiuni generale de psihologie a imbatrinirii se impune ca un instrument indispensabil, ratiunile acestei cerinte fiind cel putin urmatoarele:
a Necesitatea abordarii accesibile a pacientului virstnic, prin facilitarea unui dialog meclic-pacient, care sa aiba la baza o cit mai completa intelegere.
Posibilitatea elaborarii unui diagnostic precis nu numai psihologic-psihiatric, dar si somatic, evitind de a eticheta drept patologice anumite modificari psihologice de virsta.
a Necesitatea angajarii anturajului familial in actiunile terapeutice, familia trebuind sa fie informata corect si stiintific asupra modificarilor - psihologice ale virstnicului, care nu sint de natura patologica si nici intentionate, fiind obiective si independente de vointa subiectului.
De altfel, cunostintele de psihologie permit medicului practician o eluare mai larga, mai completa a pacientului, a dimensiunilor biologice,
-ihologice si sociologice ale acestuia, in ansamblul lor dinamic ca om total, ceea ce este labil in general, clar cu atit mai mult in cazul pacientului virstnic (G. Ionescu).Imbatrinirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de virsta in ul biostructurilor, care constituie suportul material al vietii psi-
ce si in acela al desfasurarii propriu-zise al functiilor psihice. La baza acestor modificari stau factori interni (ereditatea, "uzura" sistemului vietii psihice) si factori externi, ai mediului ambiant (ecologici, sociali, culturali). Evenimente din mediul social (socio-profesional, socio-cultural, relational), care intervin in mod particular in existenta virstnicului, au
, iunet in psihismul acestuia, aflindu-sc la baza unor modificari psihologice sau imbolnaviri psihice caracteristice involutiei. intre acestea:
a retragerea din activitate;

a renuntarea la unele activitati;

a scaderea potentialului biologic;

a imbolnaviri somatice, inlidari;

a scaderea numarului membrilor de familie (plecarea copiilor de-veniti aciuiti, decesul partenerului);

a disparitia vechilor prietini.

Regresiunea senzoriala, constind clin diminuarea progresi a auzului, a zului, cu efectul scaderii influxului informational, a restringerii relationale, provoaca si adinceste modificari psihologice si suferinte psi-senzatie de neputinta, izolarea, ideile de prejudiciu.
In sfirsit, un aii factor important care participa la determinismul modificarilor psihologice si tulburarilor psihice este constientizarea im-I itrinirii, cu incertitudinile pe care le genereaza privind perspectivele de viitor.
Ca urmare, batr.netea integreaza in primul rind ca nivel de consimta o criza adaptati la noile conditii bio-psiho-soeiale pe care le impune perspecti Smbalrinirii.I Omul fiind o fiinta integrata in mediul social, psihismul sau exprima interactiunile sale cu acest mediu, in imbatrinire survenind dereglari de integrare din cauze diferite: schimbari de roluri si statute, lipsa de inteleger;- a anturajului, scaderea capacitatii de adaptare a virstnicului, toate acestea avind rasunet in psihismul acestuia.
Desi medicul practician nu procedeaza de obicei la un veriil diagnostic psihologic si psihiatric, acesta revenind specialistilor, el trebui sa treaca in revista, intr-o obsertie sumara, dar de marc utilitate pentru orientarea sa, pentru elaborarea unui diagnostic global, complet, a conduitei terapeutice si a prognosticului, cel putin urmatoarele functiuni psihice: e nivelul de constienta (gradul de vigilenta); a capacitatea de orientare; a starea afecti; a memoria; a gindirea si ideatia; a aspectul global al comportamentului; a modul de integrare in familie si societate (gradul tulburarilor de integrare); a trasaturile de personalitate; a limbajul. Aceste functiuni pot li gasite, fie relativ bine pastrate, toate sau in parte, fie global alterate, in grade diferite.In general, psihologia senescentei este caracterizata prin involutia inegala si neliniara a diferitelor functii psihice, cu importante diferente individuale si o conditionare polilenta, tinind de predispozitii innascute, gradul de dezvoltare anterioara a psihismului, nivelul performantelor atinse, experienta, nivelul cultural si gradul de instruire.
Psihologia senescentei are trei aspecte generale:
Caracterul diferential, care priveste si senescenta in general, im-batrinirea evidentiind diferente semnificative de la o persoana la alta )Si pentru aceeasi persoana de la un sistem la altul, de la o functie alta; ca urmare, analiza imbatrinirii diferitelor functii psihico inregistreaza riatii, unele functii regresind mai repede, altele mentinindi; mai mult timp.
Un alt aspect il constituie polideterminarea senescentei psihologice, acest proces fiind rezultanta interactiunilor subiectului cu mediul sau de o anumita structura fizica, biologica si sociala, ceea ce face ca nivelul imbatrinirii sa depinda mai putin de virsta si mai mult de particularitatile genetice, somatice, morale sau sociale ale virstnicului.
in sfirsit, al treilea aspect il constituie caracterul relativ al defi-cienteloT. Spre deosebire de cea patologica, senescenta fiziologica se instaleaza fara seisme prea evidente, dat fiind faptul ca organismul in general si psihicul in special antreneaza rezerve compensatorii si echilibrari specifice deosebit de complexe. Asa de pilda, desi maximul inteligentei se situeaza intre .16 si 25 de ani, dupa aceasta virsta nu inregistram o scadere evidenta ci dimpotri, de multe ori obtinem performante si mai mari sau cel putin constant superioare, ceea ce se datoreste nu a ritici unor noi capacitati, ci imbunatatirii organizarii activitatii si a per-fectionarii schemelor de generalizare, sinteza sau abstractizare, virsta treia devenind astfel, mai mult o virsta a intelepciunii decit o virsta a ..cumularilor de factori negativi, atit biologici cit si psihologici" (Gorgo . 1985).In baza celor subliniate, psihologia senescentei apare ca fiind mar-(cata de o involutie inegeda si neliniara a diverselor functii psihice, cu importante diferente individuale si o conditionare polilenta, ace functii reflectind atit uzura somatica, endocrina si nervoasa a organismului, cit si resursele si calitatea sistemelor homeostatice ale acestuia de a infringe diferitele agresiuni ale mediului intern si extern.
Xivelul psihofiziologic

latura inseparabila a activitatii psihice

pune in evidenta modificari importante din care amintim, cu consecini deosebite asupra psihologiei virstnice, pe urmatoarele:
cresterea timpului de reactie si incetinirea (in consecinta) a tuturor reactiilor psihomotorii; aceste modificari favorizeaza accentua
la batrini a mai multor trasaturi temperamentale flegmatice;
scaderea proceselor inhibitorii; se favorizeaza astfel iriilita-tea, labilitatea emotionala si logoreea, aspecte frecvent intilnite la virst-nici;

o fixare mai greoaie a reflexelor conditionate, ceea ce are consecinte in reducerea capacitatii de intare si deci, de adaptare a persoanei rstnice;
fragmentarea din ce in ce mai mare a perioadei de somn prin perioade de veghe; virstnicul are din ce in ce mai multe perioade veghe in timpul noptii, dar si mereu mai frecvente perioade de somn (motaieli) in timpul zilei (somnolenta diurna intermitenta a batrinului).
Senescenta senzoriala. La acest nivel de activitate psihica se remarca diferente intre analizatori si intre sectorul central si cel periferic al analizatorului: celulele din receptorii senzoriali incep sa se sclerozeze mai repede, prioritate avind cei de la ochi si urechi.
Vazul. Vederea se degradeaza, in primul rind prin scaderea elasticitatii cristalinului; de asemenea, se reduce semnificativ si cimpul vizual, in consecinta aparind scaderea claritatii imaginii si acomodarii vizual . S-a remarcat o corelatie puternica intre ateroscleroza creierului si cea a retinei, examenul oftalmologie devenind, cum se stie, un mijloc de estimare morfologica a stadiului aterosclerozei.
Auzul. Scaderea sensibilitatii auditive (presbiacuzie) este semnific;i-ti dupa virsta de 45 de ani; sub aspectul potentialului psihopatologic aceasta scadere este, ponte, mai importanta decit a celorlalti analizat . Auzul fonematic devenind mai putin sensibil face ca prelucrarea informatiilor

deci comunicarea

sa devina dificila si deficitara, ceea ce amplifica sau favoriza (in functie de personalitatea la baza) insecuritatea, susceptibilitatea, interpretativitatea sau chiar idei de persecutie.
Senescentei senzoriale ii este caracteristica scaderea sensibilitatii tactile (mai semnificativ dupa virsta de 5055 de ani), sensibilitatea la cald, la rece si la durere.
Mirosul si gustul scad mai putin; exersarea si dezvoltarea simtului gustativ (sau, mai ales, a unei atentii mai mari asupra a ceea ce manin-ca) poate chiar sa amplifice sensibilitatea gustati a virstnieului.In general, sensibilitatea se "conser" mai bine in domeniile unde s-a acumulat mare experienta senzoriala.
Atentia. Scaderile privind in special atentia voluntara si capacitatea de concentrare, sint caracteristice senescentei. Ele au ca suport scaderi! la nivelul sistemului nervos central si ale receptorilor senzoriali, iar consecintele se fac prezente la toate procesele si fenomenele psihice, dar mai cu seama la capacitatile mneziee si cognitive.
Memoria. Semnificative si caracteristice sint scaderea memoriei >] , scurta durata (cu efecte directe asupra dificultatilor procesului de intare si adaptare la situatii noi) si conserrea memoriei de lunga durata, coca ce stimuleaza frecvente intoarceri in trecut sau detalieri din exp rienta de mult timp dobindita. Deficientele memoriei de fixare atr. dificultati in capacitatea de eluare cronologica si de orientare tempo-ral-spatiala.In ceea ce priveste gindirea, senescenta este caracterizata mai alea prin doua aspecte:
scaderea ritmului ideativ, a spontaneitatii si flexibilitatii gindirii. ceea ce favorizeaza rigiditatea si inertia, frecventa stereotipiilor, dificultatea de adaptare rapida; scaderile amintite sinl mai mari sau mai mici in functie de gradul mai mare sau mai mic de inteligenta si pregatire culturala (batrinii mai putin dotati intelectual nu profita de ragazurile oferite de aceasta virsta pentru a dobindi noi notiuni, de a dezvolta noi activitati etc);
conserrea, sau cresterea chiar, a functiilor de sinteza, generalizare si schematizare

aplicate din pacate, cu predilectie cunostintelor
mulla vreme acumulate

ceea ce favorizeaza reflexivitatea, circumspectia, cumpatarea, contemplarea (conduita de spectator, mai frecventa dupa 70 de ani) (Ursula Schiopul).
Limbajul reflecta dificultatile gindirii virstnicului si evidentiaza de 'menea, o scadere a fluxului verbal, o lentoare a ritmului si frecvent, .1 vocabularului (mai putin sesizabila la persoanele cultite si active). Cu privire la afectivitate, senescenta poarta amprenta unei linii predominant negative (depresie, apatie, scaderea capacitatii de rezonanta afecti), ceea ce reflecta in fapt atitudinea dominanta dezvoltata de virst-Lc fata de situatia sa existentiala si a slabirii frinelor inhibitorii, ceea ce favorizeaza un comportament ,,emotional", irascibilitate, labilitati' emotionala.
Comportamentul instinctual este dominat de modificarile aparute pe ul sexualitatii, in care reducerea vietii sexuale si a suportului endocrin nu sint insotite de o diminuare proportionala a erotismului si a : nsiunii libidinale, care poate persista pina la virste inaintate (favorizind nori exagerari in tandrete exprimata mai ales fata de nepoti, tineri etc). in legatura cu personalitatea, aceasta reflecta trasaturile senes-entei la toate nivelele integrate personalitatii si amintite sintetic anterior. Distingem doua aspecte principale, generatoare ale majoritatii celorlalte caracteristici:
atitudinea sau sistemul de atitudini, ce se elaboreaza in raport cu situatia existentiala complexa a virstnicului;
ingrosarea sau accentuarea unor trasaturi de personalitate, care pina la aceasta virsta au fost mai mult sau mai putin bine stapinite sau

ontrolate.

a) In functie de primul aspect, virstnieii se pot grupa mai aproape de una din urmatoarele riante mai frecvent intilnite:
a situatia existentiala este perceputa ca dezarmanta sau coplesitoare;
a aceeasi situatie este perceputa constructiv (sanogen);
a situatia in discutie este refuzata, se neaga voit deficitul ei.
Cei ce se apropie sau subscriu primei riante vor dezvolta, de obicei, modele de imbatrinire cu risc patogen crescut si favorizeaza sau fixeaza trasaturile egocentrice, introversive, depresive si anxioase, hipo-bulia, tendintele ipohondrice.
Cei ce subscriu riantei a doua, dezvolta modele de imbatrinire optime, sanogene ("bien vieillir", Ey). Sint virstnieii care demonstreaza de obicei, o personalitate de baza structurata echilibrat, si care depasind .ragerea profesionala fara regrete deosebite, isi regrupeaza fortele si le reinvestesc intr-o activitate pe masura noilor conditii personale (biopsihologi,.), familiale si sociale; sint virstnicii care mentin active eforturile de comunicare si colaborare cu noile generatii.
Cei din a treia grupa dezvolta, ca si cei din prima grupa, modele cu risc patogen crescut, dar utilizind alte mijloace. Dominanta acestora este suprasolicitarea impusa de un "hiperego" excesiv: refuzind scaderile sau deficitele virstei, ei ramin la nivele de activitate ce le depasesc posibilitatile, expunindu-se de fapt unor "caderi" (somatice sau psihic.) si mai greu de depasit ulterior.
b) Al doilea aspect dominant al senescentei personalitatii isi are suportul in fragilizarile subsistemelor integrate personalitatii, presupune o structurare dizarmonica a personalitatii si-i confera acesteia o nota negati generala. Astfel, adultul analitic devine batrinul cicalitor, circumspectul devine banuitor, susceptibil, meticulosul devine stereotip, strin-gatorul devine ar etc.
Stiind ca despre psihologia imbatrinirii se pot spune inca foarte multe lucruri, ne oprim aici, apreciind ca notiunile expuse sint suficiente unei practici de asistenta geriatrica.