Ar putea sa surprinda tratarea mai pe larg a acestor afectiuni intr-o sectiune de geriatrie practica, destinata in primul rind omnipracticianului: dar aceasta se justifica din mai multe motive:
Sint afectiuni relativ frecvent intilnite in practica asistentei rst-
nicului, cu o pondere importanta, in crestere in morbiditatea geriatrica, pe masura sporirii duratei medii de viata.
Adesea, sindromul demential se instaleaza "sub ochii" medicului
de familie, la virstnicii pe caic ii are in evidenta pentru diverse afectiuni somatice.
O mare parte a acestor bolnavi sint ingrijiti in familie (mai putin de 1/5, in prezent fiind ingrijiti in conditii de internare in spitale si unitati de ocrotire), medicului de familie revenindu-i in primul rind aceasta
sarcina de asistenta, inclusiv instruirea anturajului familial; de aceea am considerat necesara, in consens cu pozitiile mai noi din literatura de cialitate, si tratarea separata a aspectelor "batrinului suferind de dementa, in familie".
Implicatiile acestei suferinte deosebit de handicapanta sint deose-
bite, multiple pe social, psihologic, familial.
Riscurile unei orientari nedorite a medicului practician in fata unui virstnic cu
tulburari psihice sint in principal doua: pe de o parte riscul de a minimaliza simptomatologia psihica, sub formula: "Ce doriti la virsta dumneavoastra?", pe de alta riscul de a exagera, considcrind orice modificare psihica drept dementa. in ambele situatii aspectul nedorit, nefavorabil virstnicului, este de a trece usor peste boala, de a nu diagnostica modificari psihice reversibile, traile cu mijloacele terapeutice existente la indemina. Ambele aceste situatii sint nedorite si nocive in acelasi timp, dar eviile, daca medicul avizat are cunostintele necesare si stapineste bine tehnica examenului psihic.
Demersul diagnostic al unui sindrom demential presupune utilizarea urmatoarelor instrumente:
Interogatoriul atent, amanuntit facut anturajului
partenerului de viata, copiilor, vecinilor
este indispensabil pentru silirea cronologiei tulburarilor si identificarea acestora; acestea odata silite, vor permite mai tirziu si estimarea prognosticului si a posibilitatilor de rcin-sertie.
Examenul clinic al bolnavului (psihiatric, neurologic, somatic) are, paradoxal, loare si prin elementele sale negative: absenta totala a cooperarii, opozitie la examinare, refuzul sau acceptarea cu greu a examenelor complementare.
Examenele complementare de laborator sint utile pentru diagnosticul diferential si precizarea etiologiei. Astfel, examene hematologice, biochimice (bilant lipidie, glicemic, azotat), probe de disproteine-mie; determinari hormonale; electrocardiograma, examenul fundului de ochi; electroencefalograma, tomografie computerizata etc.
In perspecti unui diagnostic pozitiv de
dementa se impun de asemenea cite obsertii:
Exista 0 tendinta la ..supradiagnostic" in cazul dementei, in care se includ cu oarecare usurinta si alte afectiuni nedementiale sau pseudode-mentiale. Pe de alta parte trebuie sa stii sa nu te grabesti inainte de a pune un astfel de diagnostic cu consecinte grele, cu atit mai mult cu cit nu exista nici un criteriu clinic absolut sau paraclinic de certitudine.
Verdictul diagnostic de
dementa senila este prea grav pentru a fi elaborat cu graba, superficial sau cu neglijenta. Pe de alta parte, daca am optat, pentru un diagnostic de dementa, concluzia la care ajungem nu trebuie sa fie irevocabila; daca apare un nou fapt clinic, daca evolutia devine atipica se repune in discutie cazul, se relua secventa explorarilor; prudenta trebuie sa ghideze demersul diagnostic.
Diagnosticul de dementa la virstnic poate fi presupus in doua situatii dificile:
degradarea accentuata aproape brutala a unui subiect. in virsta, pina atunci activ si autonom, degradare declansata de un factor declansator, favorizant;
alterarea progresi, in treple, a performantelor intelectuale.
Ceea ce trebuie exclus de la inceput sint
tulburarile psihice ale im-batrinirii cerebrale normale, tulburari care pot fi luate drept lou demential incipient in cadrul tendintei amintite de supradiagnostic.