Un organ care se modifica apreciabil in cursul imbatrinirii este pielea. Modificarile sint usor accesibile, ceea ce a facut ca, din punct de dere clinic, sa devina un criteriu important de apreciere a nilului de imbatriniro. Pielea si fancrele reflecta, inaintea altor organe, virsta individului; cu alte cuvinte, pielea exteriorizeaza gradul de imbatrinire.
Elementele care se iau in consideratie la examinarea pielii pot fi alterari difuze si leziuni circumscrise.

In cadrul primei categorii se pot intilni: pierderea elasticitatii si diminuarea troficitatii, exprimate prin subtierea pielii, care devine mai palida, mai lucioasa, mai uscata, adesea ichlioziforma, cu evidentierea de vase prin transparenta, intacte uneori, dar mai ales ectaziate si sparte (atrofia senila a pielii); persistenta pliurilor (indeosebi sub brat, sub abdomen, unde formeaza adevarate cute permanente); cresterea mobilitatii fata de urile profunde, renirea lenta la forma initiala, dupa extensie.

Pe linga aceste modificari de tip atrofie, apar ridurile, martorul cel mai obisnuit al imbatrinirii; ridurile se impart in: riduri mici, ridurile de expresie (cu sediul pe frunte, la unghiul ochilor, peribucal) si bureletele cutanate separate de santuri mai profunde, datorate alunecarii pielii, ca urmare a deplasarii structurii urilor subcutanate (J. P. Escande).
O alta modificare de tip senil a pielii o constituie elastoza, care apare sub diferite forme: pielea cu aspect de coaja de citrice, alb-galbuie pe frunte, timple, git; elastonul difuz

piele galbuie ridata, cadrilata, pe fata si git; cutia romboidalis

in regiunea cefii.In sfirsit, hiperpigmentarea difuza, mai exprimata pe regiunile expuse, intregeste lou] alterarilor difuze care caracterizeaza pielea senila.
Ca leziuni circumscrise, cu o marc frecnta sint intilnite rucile se-boreice, leziuni banale dupa 5060 de ani, cu sediul electiv pe fata si trunchi; apar ca formatiuni usor reliefate cu aspect scuamo-keratozii . sos, de culoare galben-bruna, dind impresia ca "sint puse" pe piele; au dimensiuni intre .r> si 20 mm.
Tot dupa 50 de ani apar keratozele senile, leziuni preepiteliomatoase, caracteristice virstnicilor, care se dezvolta pe zonele expuse luminii solare. Sint pete galben-brune cu suprafata usor rugoasa si cu un halou inflamator perilezional, cu risc de transformare in epitelioa.ne; de aceea medicul dermatolog trebuie sa le trateze.
In sfirsit, se mai pot intilni angioamele senile sau punctele rubinii constind din ectazii vasculare in derm.
Toate aceste modificari morfologice constituie un complex gero-cuta-nat, denumit de obicei "piele senila", integrat procesului de senescenta fiziologica a pielii.
Ca urmare a dezvoltarii si densificarii acestor modificari, cu cit virsta este mai inaintata survin consecutiv si schimbari in functiile pielii. Astfel, se reduce eficacitatea hemostazei cutanate, diminua rezistenta la frig, se reduce puterea tampon, diminua rezistenta fata de agresiunile externe, se favorizeaza (prin mecanism inca necunoscut) aparitia pruritului.
Examinarea fanerelor poate inregistra unele modificari in grade diferite de evolutie, in functie de virsta si predispozitia constitutionala: rarirea pilozitatii, acromotrichie, ealvitie, hiporpilozitatea orificiilor narinare si a portiunii externe a conductului auditiv, distrofii unghiale.
Pe fondul acestor modificari cutanate, integrate in procesul general de senescenta, se dezvolta pe de o parte, o patologie cutanata specifica

dermatozele senile

pe de alta parte, afectiunile cutanate comune si celorlalte virste, care, sub aspecte clinice, prognostice si raspunsuri peutice modificate, pot evolua ativ cu adultul.
Cu tot numarul relativ restrins al bolilor pielii tipice virstnicului (dermatoze senile), notiunea repartitiei unor dermatoze in functie de este o realitate de care trebuie sa se tina seama.
Cunoasterea caracterelor si stigmatelor specifice pielii senile, ca si a patologiei cutanate asociate, permite un diagnostic mai corect, coroiat cu gradul de imbatrinire.
Din modificarile si bolile cutanate proprii batrinului amintim: atrofia senila, rueile seboreiee, angioamele senile, Keratoamele senile, pem-oidul bulos al batrinului, purpura senila, eritrodemia seboreica senila, angiodermita necrotica aterosclerotica, pruritul senil.
Am considerat ca merita o tratare separata intr-un context de moi ditate geriatrica curenta, in raport cu problemele de frecnta, diagnostic si terapie pe care le ridica in practica, pruritul senil, purpura senila, pcm-oidul bulos, pentru celelalte putindu-se consulta tratatele de dermatologie sau de gerontodermatologie.