Trecere in revista
Glanda suprarenala est&o glanda hibrida alcatuita din doua portiuni: corticosuprarenala si medulosuprarenala. Hormonii suprarenalieni sunt reglatori importanti al meolismului si au un rol important in adaptarea la stres. Hormonul aldosteron este esential pentru echilibrul normal al sodiului si al apei. Din cauza ariei extinse de actiune a corticoizilor, analogii lor sintetici sunt larg utilizati in tratamentul unor tulburari, de la urticarie pana la artrita.

a) Anatomie

Medulosuprarenala reprezinta aproximativ 20% din greutatea glandei suprare-naliene, dar proportia este riabila in functie de individ. Ea deri din celulele neuroectodermale ale crestei neurale. Aceste celule sunt celulele cromafine (feocromocite)
Medulosuprarenala este o componenta a sistemului nervos simpatic (SNS), iar celulele acesteia, feocromocitele se gasesc in medulosuprarenala, dar si in alte zone ale sistemului nervos simpatic. Stimulii simpatici actioneaza si asupra secretiei hormonilor medulosuprarenalieni.

Aceasta glanda este omoloaga unui mare ganglion simpatic, fara elemente postganglionare. in loc de a fi secretate intr-o sinapsa, asa cum se intampla in terminatiile postganglionare, catecolaminele ajung in sange, fiind astfel hormoni si nu neurotransmitatori. Medulosuprarenala este inerta de fibre preganglion-are simpatice care elibereaza acetilcolina. Celulele cromafine, ca si celulele postganglionare, elibereaza noradrenalina cand sunt stimulate. Totusi ele elibereaza si adrenalina. Desi dopamina este prezenta in medulosuprarenala si serveste ca precursor pentru noradrenalina si adrenalina, zilnic are loc si o secretie minima de dopamina. Rolul dopaminei medulosuprarenaliene nu este inca cunoscut. Dopamina este, insa, un neurotransmitator important in sistemul nervos central (SNC). Produsul secretor primar al medulosuprarenalei umane este adrenalina, desi raportul adrenalina/noradrenalina poate ria. Celulele cromafine sunt numite astfel, deoarece contin granule care se coloreaza rapid cu crom. Granulele cromafine sunt granule membranar-legate care contin hormonii catecolaminici, adenozintrifosfatul (ATP) si o proteina: cromagranina. Prin stimulare, aceste granule sunt transportate la suprafata celulara prin sistemul microtubuiar ( un proces calciu-dependent) si continutul culelor este eliberat prin exocitoza.
Desi adrenalina circulanta este derita in intregime din medulosuprarenala, doar 30% din noradrenalina provine din medulosuprarenala. Restul de 70% este eliberat din terminatiile nervoase si este transmisa in sistemul scular. Deoarece medulosuprarenala nu este singura sursa a productiei de catecolamina, acest tesut nu este esential pentru viata.

b) Meolismul catecolaminelor

Sinteza catecolaminelor

Etapele sintezei de catecolamine sunt prezentate in ura 7-3.'
Catecolaminele sunt sintetizate din tirozina. Etapa care limiteaza rata sintezei de catecolamine este conversia tirozinei in dihidroxifenilalanina (DOPA), reactie care este catalizata de tirozin-hidroxilaza (Schema 7-2).

Stimularea preganglionara a medulosuprarenalei creste activitatea tirozin-hidroxilazei si intensifica eliberarea la suprafata celululei a continutului granulelelor cromafine. Sinteza de catecolamine incepe in citoplasma, deoarece tirozinhidroxilaza este localizata in citosol, apoi DOPA este transportata activ in granule, unde are loc urmatoarea reactie enzimatica. Etapa finala in sinteza de adrenalina este conversia noradrenalinei in adrenalina, reactie catalizata de o enzima numita feniletanolamina N-metiltransferaza (PNMT). Pentru ca aceasta este si o enzima citosolica, noradrenalina trebuie sa difuzeze afara din granule si sa fie metilata de PNMT in citosol. Produsul, respectiv adrenalina, este apoi transportata activ, din nou in granule, unde este depozitata intr-o forma complexa, impreuna cu ATP si cromagranina (ca si noradrenalina care ramane in granule). Raportul catecolamine/ATP din granule este in general de 4:1. Anumite granule contin doar noradrenalina, in timp ce altele contin atat noradrenalina cat si adrenalina. Eliberarea celor doua tipuri de granule poate fi controlata independent, astfel incat raportul adrenalina/noradrenalina, secretat de medulosu-prarenala poate ria. Enzima PNMT este indusa de catre cortizol. Debitul sanguin spre medulosuprarenala a trecut deja prin corticosuprarenala, fiind astfel bogat in hormoni adrenocorticosuprarenalieni. In absenta productiei de cortizol, raportul de noradrenatina/adrenalina creste. Medulosuprarenala si cate regiuni ale creierului reprezinta singurele locuri din organism unde se sintetizeaza PNMT.

c) Degradarea catecolaminelor

Exista doua enzime primare implicate in degradarea catecolaminelor. Acestea sunt monoaminoxidaza (MAO) si catecol-O-metiltransferaza (COMT). Desi MAO este enzima predominanta in mitocondriile neuronale, ambele enzime se gasesc in multe alte tesuturi, inclusiv ficat si rinichi. Noradrenalina este degradat de MAO si COMT dupa preluarea compusului in terminatia presinaptica. Acest mecanism este implicat, de asemenea in caolismul catecolaminelor circulante suprarenaliene. Catecolaminele suprarenaliene pot fi si metilate de catre COMT in ficat sau rinichi. Meolismul catecolaminelor este prezentat in ura 7-4.
Monoaminoxidaza (MAO) stimuleaza dezaminarea. Catecol-O-metiltransferaza (COMT) stimuleaza metilarea.
Acidul nilmandelic (VMA) urinar si metanefrina sunt uneori utilizati clinic pentru a determina nivelul productiei de catecolamina la pacienti. O buna parte din VMA-ul urinar si metanefrina provin, mai curand, din catecolaminele neuronale decat din cele suprarenaliene.

d) Actiunile catecolaminelor
Exista receptori ai si a2, 8] si 82. Cei mai putin importanti sunt 83 care nu intra in discutie. Acesti receptori sunt caracterizati in functie de puterea relati a diferitilor agonisti. Adrenalina are un efect mai puternic asupra receptorilor 82 decat noradrenalina, dar ambii hormoni au efecte similare asupra receptorilor Bl, ai si a2. Actiunile celor doua catecolamine principale sunt diferite, deoarece actioneaza pe receptori diferiti, iar mecanismul hormonal de actiune depinde de receptorul implicat. Receptorii ai au receptori Gq-asociati care actioneaza prin suprimarea productiei de AMPc. Receptorii 81 si 82 prezinta receptori Gs-asociati, care actioneaza prin stimularea productiei AMPc.

Actiuni meolice

Adrenalina este o catecolamina circulanta dominanta care regleaza meolismul, deoarece noradrenalina circulanta atinge rar nivele pentru care are actiuni meolice semnificative, prin receptori 82. Noradrenalina joaca un rol important in reglarea meolica, ca neurotransmitator al sistemului nervos simpatic (Schema 7-4).
Catecolaminele sunt reglatori majori ai glucozei sanguine. Ele cresc nivelele de glucoza serica prin stimularea glicogenolizei si cresterea gluconeogenezei. Catecolaminele scad transportul insulino-mediat al glucozei in muschi si tesutul adipos, canalizand, preferential, glucoza spre creier. Ele stimuleaza in muschi activitatea ciclului Cori, prin care se intensifica glicogenoliza musculara si cresc productia de lactat. Lactatul devine un substrat gluconeogenetic pentru ficat.
Acesti hormoni activeaza lipaza hormon-sensibila (HSL) in tesutul adipos. Aceasta este o enzima AMPc-reglata (B2) care catalizeaza hidroliza trigliceride-lor depozitate in adipocit la acizii grasi si glicerol. Acizii grasi sunt eliberati in circulatie, ducand la cresterea nivelelor serice ale acizilor grasi liberi. Acesti acizi grasi sunt preluati de catre ficat si meolizati prin B-oxidare. Acetil-coenzima A (acetil~CoA) este produsa mai rapid decat poate intra in ciclul acidului tricarboxilic (TCA), astfel incat nivelul sau creste. in consecinta, exista o crestere a conversiei acetil~CoA in corpii cetonici, acid acetoacetic, acidul B-hidroxibutiric si acetona. Din aceste considerente, catecolaminele sunt hormoni cetogenici. Catecolaminele pot creste ritmul meolic (efect calorigenic) dar pentru acest efect este necesara prezenta hormonilor tiroidieni si a cortizolului.

Efectele cardiosculare
Stimularea ot-receptoare a musculaturii netede sculare produce socon-strictie. in sele sanguine din muschiul scheletic si ficat se gasesc receptori B2 a caror stimularea produce sodilatatie. Din acest motiv, desi noradrenalina este un soconstrictor puternic, efectele adrenalinei sunt riabile si depind de doza. Adrenalina actioneaza prin receptori a pentru a produce soconstrictie, dar actioneaza si prin receptori B in muschiul scheletic si ficat, pentru a produce sodilatatie. Prin urmare, adrenalina, spre deosebire de noradrenalina, scade adesea rezistenta periferica.