Cand sistemul hipof izo-corticosuprarenalian este suprimat prin administrarea de corticosteroizi, atat celulele corticotrope cat si corticosuprarenala (zona fascicu-lata si zona reticulata) se atrofiaza. Cand administrarea de steroizi este oprita, rezulta o insuficienta suprarenala acuta, care este neplacuta si poate chiar ameninta viata. Este nevoie de luni de zile pentru a readuce functia celulelor corticotrope la normal, dupa o perioada lunga de tratament corticoid (ura 7-8).

a) Insuficenta corticosuprarenaliana (Boala Addison)
Boala Addison este o insuficienta corticosuprarenaliana principala. In mod obisnuit, atat mineralocorticoizii cat si glucocorticoizii sunt deficitari. Cauza principala a bolii Addison este distrugerea autoimuna a corticosuprarenalei. Tuberculoza este cea de a doua cauza a tulburarii in ordinea frecventei. Din cauza deficientei de cortizol, secretia de ACTH creste. ACTH poate cauza inchiderea la culoare a pielii, cresterea sa putand fi obserta prin pigmentarea pielii, in special a pliurilor, cicatricilor si gingiilor. Pierderea de mineralocorticoizi determina reducerea volumului extracelular, producand hipovolemie circulatorie si, in consecinta, o scadere a tensiunii arteriale. Deoarece pierderea de cortizol scade raspunsul sopresiv la catecolamine, rezistenta periferica scade si ea, ceea ce contribuie la tendinta spre hipotensiune. Hipotensiunea predispune persoanele la soc circulator. Persoanele in cauza sunt expuse hipoglicemiei in situatii de stres sau de inanitie. Actiunile hiperglicemice ale altor hormoni, ca si glucagonul, adrenalina si hormonul de crestere, previn, in general, hipoglicemia. Desi reducerea volumului sanguin apare datorita pierderii de mineralocorticoizi, intoxicatia cu apa se poate realiza daca se administraza o anumita cantitate de apa. Pierderea de cortizol afecteaza capacitatea de indepartare a apei libere din organism. Pacientii in acesta situatie prezinta o acidoza hiperkalemica. Deoarece cortizolul este important pentru functionarea muschilor, in deficienta de cortizol apare fatigabilitatea. Pierderea de cortizol produce anemie, motilitate si secretie gastrointestinala scazuta si scaderea absorptiei de fier si vitamina B12. Apetitul scade si el, datorita deficientei de cortizol si, acest fapt, asociat disfunctiei gastrointestinale, creeaza o predispozitie pentru pierderea in greutate. Pacientii prezinta tulburari de comportament, fiind susceptibili de depresii (Schema 7-l3).

b) Hipercorticismul (sindromul Cushing)

Excesul de hormoni corticosuprarenalieni se numeste sindrom Cushing. Utilizarea farmacologica a corticosteroizilor exogeni este, in prezent, cauza cea mai frecventa a sindromului. Cea de a doua cauza prelenta o reprezinta tumori secretoare de ACTH. Forma sindromului Cushing, cauzata de un adenom hipofizar functional, se numeste boala Cushing. O alta cauza este hipercorticismul primar, provenit dintr-o tumoare suprarenala functionala. Daca tulburarea este primara sau daca este rezultatul tratamentului corticosteroid, secretia de ACTH fi suprimata si nu surveni pigmentatia intensa a pielii. Daca, insa, hiperse-cretia corticosuprarenalei este rezultatul unei tumori nehipofizare, ACTH-secre-toare, nivelele de ACTH cresc uneori suficient pentru a intensifica pigmentarea pielii. Secretia crescuta de cortizol produce o tendinta spre crestere in greutate cu o distributie centripeta caracteristica a grasimii in "cocoasa de bizon". Fata are aspect rotund (prin depunerea de grasime), iar pometii sunt de culoare rosie, partial datorita policitemiei. Membrele sunt subtiri datorita pierderii musculare (din cauza proteolizei), si slabirea musculara este evidenta (din proteoliza musculara si hipokalemie). Din cauza slabirii muschiului proximal, pacientul poate avea dificultati in urcarea treptelor sau cand se ridica in picioare.
Acumularea grasimii abdominale, impreuna cu atrofia muschilor abdominali si subtierea pielii, determina un abdomen mare, proeminent. Se mai pot obser striatii abdominale purpurii, datorate afectarii pielii, cauzate de o proteoliza indelungata, o impastare lipidica intraabdominala exagerata si pierderea tonusului muschilor abdominali.
Fragilitatea capilara este determinata de lezarea tesului conjunctiv care sustine capilarele. Pacientii pot prezenta semne de osteoporoza si dificulate in vindecarea ranilor. Ei au tulburari meolice ca: intoleranta la glucoza, hiperglicemie si rezistenta insulinica. Hipercorticismul prelungit poate duce la manifestari ale diabetului zaharat. Datorita suprimarii sistemului imun, cauzata de glucocorti-coizi, pacientii sunt mai susceptibili la infectii. Activitatile mineralcorticoide ale glucocorticoizilor si posibila crestere a secretiei de aldosteron produc retentia de sare, care antreneaza in consecinta, retentia de apa, conducand la hipertensiune. Secretia excesi de androgeni, la femei, poate produce hirsutismul, chelia dupa un modelul barbatesc si marirea clitorisului (sindrom adrenogenital).

Sindromul lui Corm
Hiperaldosteronismul primar se numeste sindromul Conn. El apare frecvent, datorita tumorilor secretoare de aldosteron. Secretia mineralcoiticoida excesi determina pierderea de potasiu, retentie sodica, fatigabilitate, hipertensiune, alcaloza hipokalemica si poliurie. Desi volumul lichidului extracelular creste, edemul nu apare frecvent datorita eliberarii hormonului natriureticatrial, secretie indusa prin hipervolemia care duce la natriureza.

c) Hiperplazia suprarenala congenitala

Orice blocaj al enzimei care scade sinteza de cortizol, creste sinteza de ACTH si produce hiperplazia corticosuprarenaliana. Cea mai obisnuita forma a hiper-plaziei corticosuprarenaliene congenitale apare ca urmare a unei deficientei in enzima 21-hidroxilaza (CYP21). Persoanele in cauza nu pot produce cantitati normale de cortizol, deoxicortizol, DOC, corticosteron sau aldosteron. Datorita productiei deficitare de cortizol si a nivelelor crescute de ACTH care rezulta, este stimulata steroidogeneza si creste sinteza produsilor formati inainte de blocaj. Deoarece aceasta include si androgenii corticosuprarenalieni, fatul femeiesc fi masculinizat. Nefiind capabili sa produca mineralocorticoizi, aldosteron, DOC si corticosteron, pacientii cu aceasta tulburare au dificultati in retinerea sarii si in mentinerea volumului extracelular. in consecinta, ei vor fi probabil hipotensivi. Daca blocajul se situeaza pe treapta urmatoare, se forma 11 B-hidroxilaza (CYP11B), DOC si nivelele de DOC se vor acumula. Deoarece DOC este un mineralocorticoid si nivelele devin foarte mari, pacientii prezinta o retentie de sare si apa si pot sa devina hipertensivi. Nivelele ridicate de androgeni pot cauza masculinizarea unui fat feminin. Daca exista o deficienta in 17 a-hidroxilaza, nu se produce nici cortizol si nici hormoni sexuali. Incapacitatea de a produce nivele normale de androgeni in timpul dezvoltarii fetale, poate duce la un fenotip feminin, atat la femei cat si la barbati. Deficienta completa de 3 B-hidroxisteroid dehidrogenaza (3 B-HSD) este fatala. Deficienta incompleta a acestora duce la inabilitatea de a produce cantitati adecte de mineralocorti-costeroizi, glucocorticoizi si androgeni sau estrogeni puternici. Corticosupra-renala produce cantitati mari de androgeni DHEA. Aceasta poate duce la o anumita masculinizare a unui fat femeiesc si masculinizarea incompleta a unui fat barbatesc.