Tulburarile de ritm rapide se pot instala progresiv, asa cum se intampla cand omul are o emotie tot mai intensa ori face un efort, dar se pot instala si brusc, si in acest caz se numesc tahicardii paroxistice: inima bate extrem de rapid si de regulat, asemenea batailor aripilor unei pasari mici care se inalta in vazduh.
Tahicardiile paroxistice sunt la randul lor de multe feluri. Bataile pot sa apara la nivelul camerelor de expulzie - e vorba de tahicardii ventriculare - sau la nivelul camerelor de admisie, si atunci avem de-a face cu tahicardii atriale sau, mai general, tahicardii supraventriculare, caci camerele de admisie (atriile) se afla asezate in mod normal deasupra ventricul i lor.
Cauzele tahicardiilor paroxistice ventriculare sunt numeroase, dar de cele mai multe ori este vorba despre activarea unor circuite electrice latente, care la majoritatea oamenilor raman tacute pe toata durata vietii. O data activate, unele din aceste fascicule electrice suplimentare scurtcircuiteaza izolatorul aflat intre atrii si ventriculi. O boala foarte cunoscuta din aceasta categorie a fost descrisa de trei savanti si poarta numele lor: sindromul Wolff-Parkinson-White. Purtatorii acestei boli pot fi lipsiti de orice simptom toata viata, boala fiind descoperita intamplator, cu prilejul unor investigatii; alteori, ei au batai rapide si neregulate care dureaza secunde, minute si chiar ore intregi. Ele sunt bine suportate, dar il sperie deseori pe cel care le percepe. Foarte rar se intampla ca aceste batai foarte rapide sa fie si periculoase.
In multe cazuri, tahicardiile paroxistice apar in cadrul altor boli cardiace, cum ar fi bolile valvelor, dupa infarctul de miocard, in cadrul inflamatiilor (miocardite sau pericar-dite), dar si in cazul bolilor necardiace - cum ar fi afectiunile glandulare, de exemplu hipertiroidia (activitatea crescuta a glandei tiroide). Cauzele cele mai frecvente ale tahicardiei paroxistice raman fasciculele electrice suplimentare, boala ischemica, ingrosarea inimii din pricina hipertensiunii arteriale si alte cateva.

Tratamentul tulburarilor de ritm in general si al tahicardiilor paroxistice in special poate fi de trei tipuri: 1. medicamentos, 2. utilizand aparate care sa opreasca pe cale electrica aceste tulburari si 3. apeland la cauterizare, adica la eliminarea circuitelor nedorite prin AfulguratieA cu diverse tipuri de energie, urmata de sclerozarea tesutului respecti in sfarsit, daca tulburarile de ritm sunt date de alte boli, tratamentul acestora contribuie indirect la disparitia aritmiilor.