Una dintre tulburarile de ritm cele mai spectaculoase este fibrilatia atriala. Se manifesta prin batai rapide si neregulate, care sunt astfel percepute de catre bolnav incat acesta isi spune ca Ainima mi-a luat-o raznaA. Unii medici o caracterizeaza la fel, denumind fibrilatia atriala aritmia absoluta.
Fibrilatia atriala are nenumarate cauze, poate chiar mai multe decat tahicardiile paroxistice prezentate ceva mai sus. Ea apare in majoritatea bolilor care afecteaza structura inimii: dupa infarctul de miocard, in stenoza mitrala, in hipertensiunea arteriala, in bolile congenitale, in miocardite, pericardite si asa mai departe. Apare de asemeni in boli generale, cum ar fi hipertiroidia sau alte boli endocrine; ori poate sa apara, pur si simplu, cand organismul este suprasolicitat; sau din pricina inaintarii in varsta a inimii. Se pare ca o mare parte dintre oamenii cu varste de peste 60 ani se gasesc in fibrilatie atriala si nu in ritmul regulat normal, numit ritm sinusal. Un sfert, sau mai mult, dintre oamenii in varsta au spre sfarsitul etii un ritm permanent de fibrilatie atriala.
Crizele de fibrilatie atriala sunt forma sub care se manifesta prima data o boala cardiaca preexistenta, de cele mai multe ori la un pacient care habar n-avea ca are ceva la inima.

Lucrul acesta este foarte greu acceptat de bolnai care, de obicei, se alarmeaza la prima criza. Dar nu este mai putin adevarat ca exista, in Romania, zeci de mii de bolna cu fibrilatie atriala cronica, deci pentru tot restul etii, si acest lucru nu le modifica in mod fundamental felul de ata.

Efortul pe care-l face inima in fibrilatia atriala poate fi la fel de mare ca pentru ritmul normal, iar cu timpul tulburarea nici macar nu mai este perceputa. Eu obisnuiesc sa le spun bolnalor mei care sunt nelinistiti ca exista si sporti de performanta care se gasesc in fibrilatie atriala. Sigur, este de dorit ca fibrilatia atriala sa fie indepartata, si exact asta incearca de regula sa faca medicul dupa prima sau dupa primele crize. Cum anume? Fie eliminand cauza, daca este cunoscuta si poate fi eliminata, fie, atunci cand cauza este necunoscuta, dand un tratament medicamentos pentru foarte mult timp, astfel incat sa se indeparteze mecanismul care duce la fibrilatie atriala (lucru posibil, pana la un punct, prin medicamente); fie mai rar, in conditii speciale, recurgand la metode chirurgicale sau interventionale.
Printre procedurile interventionale se numara imtarea unor aparate numite stimulatoare cardiace, care impiedica aparitia fibrilatiei - efect al unei stimulari anarhice -, printr-o stimulare permanenta, regulata a inimii.
Marele pericol al fibrilatiei atriale nu este ritmul anormal, ci o posibila consecinta a sa: atunci cand exista fibrilatie atriala, sunt create si conditiile pentru ca in unele zone ale inimii, mai putin spalate de fluxul sanguin, sa se dezvolte cheaguri care ulterior sa patrunda in circulatie. Locurile cele mai obisnuite in care se dezvolta cheagurile in urma fibrilatiei atriale se numesc auriculi

niste prelungiri ale camerelor atriale (de umplere). Dar pot sa apara cheaguri si in alte zone ale cordului. Mobilizarea cheagurilor este foarte periculoasa pentru ca ele isi pot sfarsi traiectoria in gambe, in rinichi, in vasele intestinului si, mult mai grav, in vasele creierului, unde pot provoca un accident vascular cerebral.
De aceea, de regula, bolnavul cu fibrilatie atriala trebuie sa primeasca un tratament anticoagulant, intocmai ca purtatorii de proteze valvulare mecanice. Acest tratament trebuie luat cu toata seriozitatea, conform prescriptiei, pentru ca, daca doza e prea mica, este inutil - cheagurile se formeaza si pot produce accidentele amintite, avand ca efect inclusiv paralizia; pe de alta parte, daca doza este prea mare, se pot produce hemoragii greu de stapanit. Iata de ce prezentarea la medic si analizele periodice (in primul rand masurarea parametrilor de coagulare a sangelui) sunt obligatii fundamentale ale bolnavului cu fibrilatie atriala, care, asa cum am spus, poate face altminteri si sport de performanta.
Fibrilatia atriala, o boala extrem de spectaculoasa, este perfect controlabila de catre medicina din ziua de azi, cu o singura conditie: ca bolnavul sa joace corect jocul care-i rene; daca o face, el poate sa atinga senectutea in cele mai bune conditii de sanatate.