Studiile epidemiologice au constatat un procent ridicat de familii destramate si separate in cazul adolescentilor cu tentati de suicid care au apelat la consultatie. Chastang si colaboratorii sai (1998) scot astfel in evidenta o mai mare frecventa a pierderilor si separarilor inainte de 12 ani (adica divortul parintilor, decesul unui membru al familiei sau plasamentul) la adolescentii cu tentati de suicid in raport cu adolescentii internati la sectiile de urgenta pentru un alt motiv psihologic. De asemenea, in studiul lor longitudinal asupra unui numar de 9.679 de adolescenti norvegieni scolarizati, Wichstram si colaboratorii sai (2000) estimeaza ca riscul suicidar este de doua ori mai ridicat la adolescentii care locuiesc doar cu unul dintre parinti. Se constata destul de des absenta tatalui sau a oricarei alte autoritati paternale.
Antecedentele patologice familiale sunt frecvente : la aproape o treime dintre adolescentii spitalizati la psihiatrie, unul sau ambii parinti erau tratati in sectiile de psihiatrie sau erau alcoolici (Laurent si colab., 1993). Aceeasi situatie a fost constatata si la populatiile de adolescenti care au reusit sa se sinucida : mai multe antecedente in cadrul familiei in ceea ce priveste tulburarile de dispozitie si consumul de substante, in special alcoolism in cazul tatalui (Renaud si colab., 1999).
Klimes Dougan si colaboratorii sai (1999) au fost preocupati in special de copin cu mame deprimate: autorii au obsert timp de mai mult de zece ani 98 de familii (fiecare cu cate doi copii) si au studiat frecventa ideilor, a urilor si tentativelor de suicid, in functie de starea timica materna. S-a constatat ca in cazul copiilor cu mama deprimata, acestia sunt supusi unui risc mai mare de a prezenta idei suicidare, mai ales in categoria copiilor ce detin pozitia de frate mai mare. Studiul lor nu scoate in evidenta nici o diferenta semnificati in ceea ce priveste tentativele de suicid, dar trebuie tinut cont de faptul ca, din motive etice evidente, copin reperati in timpul studiului ca prezentand o suferinta psihica au fost trimisi la consultatie. Un numar oarecare de treceri la act au fost, fara indoiala, evitate in acest mod. Autorii au sintetizat motitiile folosite in general pentru a explica gradul mai mare de risc suicidar pe care il prezinta copin cu un parinte deprimat:
- lipsa unei sustineri in cadrul familiei, lipsa unei disponibilitati afective a parintelui deprimat atunci cand tanarul este confruntat cu un eveniment de viata negativ ;
- climatul familial marcat mai puternic de conflicte si mai angoasant;
- cazurile de expunere la tentative de suicid in cadrul familiei;
- vulnerabilitatea biologica familiala in ceea ce priveste depresia, dar si sinuciderea.
Antecedentele suicidare sau tentativele de suicid in cadrul familiei, cum ar fi decesul unui parinte, sunt de asemenea mai frecvente la adolescentii cu tentati de suicid. In studiul lui Larsson si Irsson asupra populatiei clinice (1998), "expunerea la suicid", spre exemplu antecedentele privind tentati de suicid in anturajul imediat (familial si extrafamilial), si numarul de tentative de suicid avute de catre adolescent sunt intr-o stransa legatura : 72 % expuneri la suicid in cazul tentativelor de suicid repetate, 50% in cazul unei singure tentative de suicid si 36% la adolescentii care n-au avut nici o tentati de suicid. Pentru Cerel si colaboratorii sai (1999), in schimb, sinuciderea unui parinte nu este un factor de risc in mod semnificativ mai important pentru tentati de suicid decat decesul unuia dintre parinti survenit din alte cauze.
Se insista din ce in ce mai mult asupra frecventei situatiilor incestuoase (incest sau climat incestuos) in familiile unor adolescenti cu tentati de suicid (Alvin, 1993 ; Pommereau, 1998). intr-o abordare mai generala, maltratarea in forme diferite (abuz sexual, abuz fizic, neglijenta in ceea ce priveste ingrijirea), expunerea la violenta, suportate de adolescent in calitate de victima sau de spectator (a-si vedea parintii batandu-se sau batand un frate), sunt constatate cu o mai mare frecventa in populatiile de adolescenti cu tentati de suicid sau sinucigasi (Beautrais si colab., 1996; Renaud si colab., 1999).
Calitatea relatiilor familiale apare astfel ca un factor important in eluarea riscului suicidar, factor de protectie (rezistenta) atunci cand aceste relatii sunt percepute ca fiind satisfacatoare sau, dimpotri, de vulnerabilitate atunci cand acestea sunt percepute drept negative. Tinand cont de acest factor, putem identifica doua grupuri de adolescenti in cadrul populatiei generale (Choquet si Ledoux, 1994): grupul celor care au o perceptie negati asupra familiei si se simt adesea singuri (38 % au avut deja o tentati de suicid); grupul celor care au o perceptie poziti (2 % doar au avut o tentati de suicid). in schimb, nivelul sociocultural al familiei, doar acesta, nu constituie un element discriminant.In sfarsit, adolescentii cu tentati de suicid, in ansamblul lor, manifesta o mai mare sensibilitate la evenimentele de viata si o mai mare frecventa a acestor evenimente in antecedente. Regasim astfel mai des o schimbare de domiciliu, plecarea unui membru al familiei, decesul unei persoane apropiate, schimbarea scolii, rupturi sentimentale sau in cadrul grupului de prieteni, modificari ale vietii de familie (somaj, pensionare, imbolnavirea unuia dintre parinti) etc. Pentru De Wilde si colaboratorii sai (1992), adolescentii cu tentati de suicid se deosebesc de adolescentii deprimati si de adolescentii obisnuiti prin aceea ca primii au trecut printr-un numar mai mare de evenimente de viata negative, in special conflicte familiale continue aparute inca din copilarie, abuzuri sexuale, situatii de insilitate sociala (profesionala si familiala) sau repetentii scolare.


Tulburari anxioaseIntalnim in special angoasa de separare (la cei mai tineri) si atacurile de panica. Astfel, Shaffer si colaboratorii sai (1996) au constatat antecedente de atac de panica la 10% dintre sinucigasii studiati. Gould si colaboratorii sai (1998) noteaza, de asemenea, o asociere semnificati intre tentati de suicid si atacul de panica la adolescentii obisnuiti. Trebuie sa ne reamintim ca atacul de panica este adesea asociat unei tulburari depresive si se poate complica prin consumul de substante cu scop anxiolitic, cele doua diagnostice putand constitui singure un factor de risc pentru tentati de suicid. De altfel, pentru Beautrais (1996), rolul tulburarilor anxioase ca factor de risc suicidar dispare atunci cand se tine cont de aceste intercorelatii.