in clasificarile internationale privind tulburarile mentale si cele de comportament CIM-l0, nu sunt inscrise nici suicidul, nici tentativele de suicid, iar acesti termeni nu se regasesc nici in index. Doar la modulul 20, in anexa, sunt enumerate cauzele externe de morbiditate si de mortalitate, leziuni autoprovocate" (cu precizarea ca aici sunt incluse intoxicatiile sau leziunile traumatice voluntare, adaugandu-se, ca si cum aceasta n-ar fi clar: tentati de suicid), urmate de o lista lunga si descripti a diferitelor modalitati, substante utilizate etc. Nici DSM-IV nu acorda un spatiu mai bun tentativei de suicid : nici o categorie de diagnostic principal nu ii este consacrata si nu regasim nici o citare a acestor termeni (suicid, tentati de suicid, parasuicid etc.) in index.In acelasi timp insa, articolele stiintifice cu acest subiect sunt foarte numeroase. Aceasta absenta a criteriilor diagnostice, atat pentru includere, cat si pentru excludere, care constituie subiectul acestor lucrari, ar putea fi de inteles daca tentati de suicid ar raspunde unei definitii univoce, simple si acceptate de toata lumea. Dar lucrurile nu se prezinta astfel. Un grup de lucru international (Platt si colab., 1992) a incercat sa defineasca ceea ce el a denumit parasuicid" (termen preferat tentativei de suicid" pentru a nu lua in consideratie dimensiunea intentionalitatii si a se limita la o descriere neutra, pe cat posibil, a actului in sine), dar, pana in prezent, nu s-a putut publica nici o definitie care sa faca obiectul unui consens. O eluare scalara o conduita periculoasa cu o perceptie clara a acestui pericol, ce se termina printr-un accident ce pune in joc viata subiectului o supradozare clara sau o intoxicare alcoolica majora care pune, de asemenea, viata in joc sunt sau nu, in functie de caz sau de tarile luate in consideratie, tentative de suicid. Un exemplu : un baiat de 16 ani si jumatate, deprimat, vorbeste despre tentativele sale" de suicid. Chestionat in legatura cu aceasta, el evoca ceea ce numeste prima sa tentati" : avea 14 ani, era foarte disperat si se gandea de mai multe saptamani sa se sinucida. A ascuns in camera sa o franghie groasa si intr-o zi a mers in padure sa caute un copac si o creanga potrivita; a mers mult, dar n-a gasit nici o creanga suficient de solida pentru a se spanzura (ii era teama ca ramura sa nu se rupa si sa-si produca o fractura sau o rana, trebuind apoi sa explice cum s-a intamplat; toate acele lucruri ar fi constituit o sursa suplimentara de ingrijorare pentru parintii sai). S-a intors apoi acasa istovit, a pus sfoara intr-un colt al camerei si, cate zile mai tarziu, a inghitit medicamente Daca luam in consideratie statisticile", acest baiat a avut una sau doua tentative de suicid? Din punct de vedere medical si raportat la termenul autoleziune, nu s-a intamplat nimic in timpul plimbarii prin padure" : a merge prin padure cu ideea de a te spanzura si cu o sfoara in mana in cautarea unei crengi suficient de solide, apoi intoarcerea acasa fara sa fi gasit creanga poate fi considerata ca o tentati de suicid ? Daca luam in consideratie o abordare clinica a acestui pacient, impresia este ca prima" tentati a fost mai gra in ceea ce numim letalitate potentiala decat a doua", care a fost retinuta si recunoscuta oficial
Acestei identificari neclare i se adauga descrieri imprecise care fac dificile atiile dintre un studiu si altul. Astfel, atunci cand se vorbeste despre tineri" sau despre adolescenti", clasele de rsta propuse sunt rar identice : 12-l8 ani; 15-l9 ani; 15-24 ani, 18-24 sau 25 ani, 15-34 ani etc. Ce am atunci in aceste conditii ?
Orice s-ar spune, sinuciderea este pe cale sa devina prima cauza a mortalitatii la tinerii europeni, plasandu-se inaintea accidentelor de circulatie (Pawlak, 1995), chiar daca riatiile sunt importante de la o tara la alta (in Franta, mortalitatea cauzata de accidentele de circulatie ramane mult mai mare decat mortalitatea prin sinucidere: aproximativ de trei ori mai ridicata). Sinuciderea unui tanar, adolescent sau adult, constituie un scandal pentru societate, cu atat mai inaccepil cu cat acest gest pare sa repuna in discutie chiar fundamentele acestei societati, denuntandu-i carentele. Act care desemneaza intotdeauna drept responsabil si vinot (orice s-ar spune, asocierea se face intotdeauna) anturajul celui care il comite si societatea in care traieste, ceea ce, incepand cu lucrarea lui Durkheim (Le suicide, 1897), este demonstrat periodic in lucrarile sociologilor, sinuciderea, problema medicala", orienteaza medicul spre acordarea unei mai mari importante factorilor cauzali individuali si de proximitate asupra carora el considera ca are mai multe posibilitati de actiune : se realizeaza astfel un anume consens pentru a face din sinucidere si din tentati de suicid o afacere prita", ceea ce plaseaza medicul intr-o ambiguitate ireductibila1.In ceea ce priveste tentativele de suicid propriu-zise, proportia lor in raport cu sinuciderile este mai ridicata in adolescenta decat la alte rste. Problema majora de sanatate publica, ele constituie una dintre conduitele patologice dintre cele mai caracteristice la aceasta rsta. Efectuate adesea intr-un context de impulsivitate sau de trecere la act (punand atunci intr-o maniera caricaturala problema intentionalitatii) - constituind doda unei agresivitati indreptate impotri subiectului insusi, and legaturi importante cu depresia, producandu-se in cadrul unei dinamici familiale perturbate, tulburand cadrul nosografic obisnuit, ridicand probleme serioase in ceea ce priveste ingrijirea, evoluand usor spre recidi -, tentati de suicid a unui adolescent este in acelasi timp un act individual, dar si un gest social care pune sub semnul intrebarii mediul in care traieste subiectul. Act binar in aparenta (este sau nu este), el reclama adesea explicatii in termenii unei cauzalitati liniare, desi determinantii sunt multipli, iar gestul este intotdeauna polisemie. Provocand adultului contrareactii negative (cum poate un tanar care are toata viata inainte s-o risipeasca astfel!), tentati de suicid ridica inclusiv problema rolului activitatii medicale, ceea ce explica poate si faptul ca gestul sinucigas a constituit intotdeauna, pentru medicina, o situatie greu de inteles.
Ideea mortii face parte din adolescenta. Ea este consubstantiala cu traliul de subiectire care determina individul sa se perceapa intr-un timp anume, diferit de celalalt si gandind asupra gandurilor sale, adica gandind la sensul gandurilor sale. Acest traliu de reflectie preocupa un numar mare de adolescenti si ii constrange sa reflecteze, la un moment dat, asupra sensului vietii lor (Marcelii, 2000). Chiar daca un numar atat de mare de adolescenti, ca sa nu spunem toti, se gandesc la moarte, la ineviilitatea ei si, in consecinta, la importanta vietii, nu toti se gandesc sa moara, inca si mai putini sa se omoare si mult mai putini s-o faca intr-un mod sau altul. Factorii ce ii conduc pe unii dintre ei spre aceasta ultima treapta sunt numerosi si apartin unor rationamente diferite, individuale, actuale sau din trecut, familiale, de mediu, culturale si sociale
Trebuie sa facem o ultima obsertie necesara. Toti cei care citesc acest modul sunt convinsi ca propriul corp le apartine si ca, in calitate de individ liber si psihic separat de ceilalti, aceasta posesie" nu-i priveste decat pe ei insisi. in istoria diverselor civilizatii, o asemenea credinta este limitata la cate culturi si nu dateaza decat de cate decenii. De atunci incoace, copin sunt crescuti in ideea ca propriul corp le apartine si ca nimeni altcine nu are drept asupra lui. Dar cine este acest proprietar? Sinele? Lipsa a ceea ce se cheama self-esteem1 este un factor de risc major pentru tentati de suicid la adolescent. Cine este acest sine, cine judeca pe cine, cine apartine cui: corpul apartine psihicului, psihicul corpului ? Daca exista multi adolescenti care isi pun aceste intrebari, aceasta are drept cauza, dupa parerea noastra, cultura si credintele in care sunt crescuti, ceea ce nu-i impiedica pe unii dintre ei sa si le puna cu o acuitate si cu o intensitate neobisnuita (patologica?). A considera tentati de suicid la adolescenta ca pe o doda a unei stari in mod necesar patologice, asa cum propun unii autori cum ar fi M. Laufer si E. Laufer, inseamna a considera ca doar un adolescent bolnav poate atenta la viata sa si ca acest gest nu poate exprima libertatea unui subiect, ceea ce semnifica a contrario ca negam subiectului calitatea de a fi stapanul propriului sau corp Medicina pare sa con-ceptualizeze actul suicidar ca si cum subiectul n-ar fi stapanul corpului sau (actul suicidar nu poate fi explicat decat prin patologia subiectului si nu depinde nici de sanatatea si nici de libertatea sa), intr-o societate care nu inceteaza sa repete fiecaruia dintre noi ca este unicul stapan al corpului sau. Medicina nu este vinota de acest sofism, vor spune, poate, unii cititori, dar acesta este paradoxul in care traiesc medicul si pacientul sau, fiind, de asemenea, cauza multor ambiguitati privind tentati de suicid in adolescenta si explicand poate faptul ca fiecare intelege intuitiv despre ce este vorba atunci cand avem de a face cu o tentati de suicid, desi, in acelasi timp, societatea este incapabila sa-i dea o definitie stiintifica" utilizabila.