De pe varful muntelui, urnesc un bolovan care incepe sa se rostogoleasca spre vale, din ce in ce mai repede. Nicicand un bolovan nu va urca de la sine spre varful muntelui. De ce? Din cauza gravitatiei, desigur. Gravitatia e o forta care exista in materie. Lucrurile se atrag cu o forta proportionala cu masa lor. Asa se face ca formidabila putere a pamantului atrage bolovanul catre centrul lui. Atat de constanta, de sigura, de previzibila si de absoluta este gravitatia, incat e una dintre "legile naturii", asa cum a fost ea descrisa de Newton, un fapt care e deasupra oricarei pareri sau oricarui punct de dere, sfidand orice controrsa.
Dar de ce se opreste bolovanul in vale? De ce nu continua sa coboare pana ce atinge centrul pamantului? intrebare stupida! Ceva cu o putere mai mare s-a interpus intre bolovan si centrul pamantului - poate ca suprafata pamantului sau ceva ce se gaseste pe sol.
Ce binecuvantare este gravitatia! Cat de imposibila ar fi viata, asa cum o cunoastem noi, fara ea! Obiecte de toate formele si marimile ar zbura in toate directiile sau ar pluti in spatiu. Dar, in acelasi timp, ce binecuvantare sunt si celelalte forte care actioneaza, simultan si armonios, tinand lucrurile ce trebuie sa stea acolo unde le e locul si controland viteza si directia obiectelor ce trebuie sa ajunga undeva.
Pupitrul in fata caruia ma gasesc imi tine notitele acolo unde trebuie sa fie, iar scaunul cu rotile imi ofera comoditatea in fata microfonului, in timp ce, afara, ploaia si vantul puternic golesc ramurile copacilor de frunzele care s-au incapatanat sa nu cada pana la 8 noiembrie. Ramurile insa nu cad.
In lumea relatiilor umane e ca in lumea naturii. Daca sunt lasat sa-mi urmez conceptiile si parerile, fara sa fiu corectat sau impiedicat, de multe ori ma voi indrepta, din ce in ce mai repede, catre o tinta gresita. Cat de multa nevoie am de contrafortele corectoare ale parerilor altora, de conceptiile, de experienta, de intelepciunea si de judecata altora, pentru a-mi ajuta sa ajung acolo unde trebuie, bucurandu-ma astfel de calatorie si atingandu-mi tinta! Cunoasteti vreun om ale carui idei sa fie infailibile, care e perfect echilibrat in toate fazele vietii si a carui intelegere a adevarului e fara gres? Nu am nevoie cu totii de cunoasterea tuturor aspectelor adevarului, dand fiecaruia valoarea pe care o are pe scara existentei? Nu trebuie sa invatam sa luam hotarari, bazati pe evaluarea observatiilor, a diferitelor pareri, andu-le si cantarindu-le dupa criteriile adevarului?
In domeniul sanatatii exista legi sigure, neschimbatoare, care
conditioneaza sanatatea si boala pentru te, animale si oameni,
fapte si legi care sunt deasupra oricarei dispute, pareri sau preferinte.
Interesant e ca multe dintre aceste date sunt foarte chi, atat de
chi, incat se pare ca au fost uitate de cei care intra in mileniul al
treilea. Altele sunt prea noi, se pare, atat de noi, incat n-a fost timp
sa ajunga la urechile tuturor, nici macar la urechile medicilor, atat
de ocupati cu diagnosticul si cu tratamentul bolnavilor, incat nu
prea le mai ramane timp pentru medicina prentiva. Din acest motiv,Indraznim sa prezentam aspectele uitate sau inca insuficient cunoscute,
constienti ca uneori acestea socheaza, caci implica nu numai nisteInformatii, ci si gusturile noastre, la care tinem atat de mult.
Cate boli, invaliditati si decese s-ar putea evita, daca ne-am stradui sa ne conformam legilor sanatatii si daca am pune in practica adevarurile cunoscute! Desigur, le putem ignora, le putem viola, putem crede ca ar trebui urmate doar de cina de la etajul de deasupra apartamentului nostru si, pentru un timp, s-ar putea sa am impresia ca indiferenta e buna si in acest domeniu. S-ar putea ca, datorita unei mosteniri norocoase, ziua socotelilor sa intarzie, dar ea va ni, caci e la fel de sigura ca si gravitatia.
Fiecare aspect al stilului de viata are consecinte nu numai asupra noastra, ci si asupra urmasilor nostri. Iata cateva exemple:
Alcoolul este principala cauza de retardare mintala in tarile europene. Descris pentru prima data la sfarsitul anilor 1960, sindromul alcoolic fetal, sau embriopatia alcoolica, constituie forma cea mai sera de defect de nastere, cu malformatii faciale si ale organelor interne, cu leziuni cerebrale si tulburari de comportament. Mamele acestor copii au consumat alcool in timpul graviditatii. Fiecare inghititura de alcool ajunge la fat in aceeasi concentratie. Ajung chiar si concentratii mici, deoarece embrionul sau fatul nu poale tolera nici o cantitate de alcool. "In cursul sarcinii, alcoolul trebuie evitat in totalitate", recomanda profesorul Hermann Loser de la Unirsitatea Minister, Germania. Perioada cea mai primejdioasa este la inceputul graviditatii, cand, de multe ori, mama nici nu-si da seama ca e insarcinata. Din acest motiv, abstinenta totala constituie singura atitudine inteleapta.
Copin cu sindrom alcoolic fetal au o dezvoltare mai mica, atat in uter, cat si dupa nastere; au o alterare a functiilor cerebrale, cu hiperactivitate, neatentie si impulsivitate, prezentand anomalii faciale caracteristice: cu ochii mici, circumferinta craniana mica, buza superioara subtire si riduri la colturile ochilor. De asemenea, au tulburari de auz, anomalii genitale, tulburari de coordonare si un sistem imunitar alterat.
Si in timpul alaptarii trebuie sa se renunte cu totul la alcool, care ajunge foarte repede in laptele matern, in aceeasi concentratie in care se gaseste si in sangele mamei. in felul acesta, sugarul "consuma" aceeasi cantitate de alcool ca si mama. Iar un studiu american a aratat ca mici cantitati de alcool, care ajung prin laptele matern in organismul copilului, pot duce deja la leziuni ale sistemului nervos central.
Cercetatorii de la Unirsitatea din Minnesota au aratat ca riscul de a da nastere la copii care vor face leucemie mieloida acuta a fost de trei ori mai mare la femeile ce au consumat mai mult de 20 de pahare de vin sau 20 de halbe de bere, in tot cursul graviditatii, decat la mamele abstinente. Iar pentru mamele care au consumat alcool in trimestrul al doilea si al treilea al sarcinii, riscul de a da nastere la copii care vor face leucemie mieloida acuta a fost de J0
ori mai mare si de 2 ori mai mare pentru leucemia acuta limfatica.
Iar abstinenta totala se cere si de la barbatii ale caror sotii pot ramane insarcinate.

Malformatiile congenitale constituie cea mai frecnta cauza a mortalitatii infantile, iar copin care supravietuiesc reprezinta o treime din totalitatea internarilor in spitalele de pediatrie. Aceste malformatii nu sunt nicidecum rare. in Germania, in anul 1995, s-au nascut 55.000 de copii cu malformatii, aproximativ 7% din totalul nasterilor. Si nu numai alcoolul e de vina. Conform datelor prezentate de Unirsitatea Mainz, Germania, una dintre cauzele malformatiilor congenitale ar fi obezitatea materna. Peste 11 % din copin nascuti din mame obeze prezinta malformatii congenitale, in timp ce, la copin mamelor cu greutate normala, frecnta malformatiilor este de 7%. Cel mai des intalnite malformatii la copin mamelor obeze sunt: encefalocelul, trunchiul arterial comun si secnta Potter (malformatie faciala cu agenezie renala). Constient sau inconstient, oamenii fac sacrificii, de un fel sau altul. Din nefericire, cei mai multi sacrifica sanatatea, familia, religia sau alte valori, pentru a castiga placerile trecatoare ale bogatiei, ale puterii sau ale renumelui.

V-as ruga sa va imaginati viata ca un joc in care jonglati cu cinci mingi: serviciul sau profesia, familia, sanatatea, prietenii si religia si va straduiti sa le mentineti pe toate in aer. Curand, ti observa ca serviciul (munca) e o minge de cauciuc. Daca o scapati, ea sare din nou in sus. insa celelalte patru mingi - familia, sanatatea, prietenii si viata spirituala - sunt mult mai fragile. Daca va scapa vreuna dintre acestea, se va ciobi sau chiar se va sparge in bucati.
Cu totii trebuie sa intelegem aceasta si sa ne straduim sa mentinem un echilibru in toate domeniile vietii, ceea ce, in zilele noastre, nu e chiar atat de usor si nu se poate realiza fara un efort constient si sustinut. Pentru aceasta e nevoie, inainte de toate, de informatii competente. De multe ori, este extrem de greu sa gasesti drumul cel bun in mijlocul atator informatii, adeseori contradictorii, in legatura cu sanatatea si sa intelegi de ce senzatiile zilei de azi vor deni maine ceva de care sa te jenezi. Exemplul cel mai la indemana e acela al nenumaratelor metode de slabire, sustinute cu atat mai hement, cu cat persoana care le proa e mai necunoscatoare in domeniul nutritiei.
De asemenea, e greu ca, in mijlocul multiplelor obligatii, sa mentinem intacte relatiile familiale si sociale, fara a pierde din dere adevarata tinta a vietii.
Aruncand o privire in urma, constatam ca realizarile stiintelor medicale din ultimele decenii sunt enorme. Premiile Nobel acordate si in toamna trecuta confirma faptul ca, cel putin in domeniul cercetarilor stiintifice, ne gasim pe niste culmi ametitoare.
Ajunsa in era antibioticelor, omenirea a sperat ca, in curand, bolile infectioase vor fi eradicate. Dar n-au trecut prea multi ani si, in locul solutiei sperate, au aparut doua probleme: pe de o parte, rezistenta la antibiotice si, pe de alta, au aparut agenti patogeni noi, la care nimeni nu se gandea si in fata carora de multe ori ramanem neputinciosi.In jurul anilor 1900, fiecare al saselea nou-nascut murea inainte de a implini un an, cei mai multi datorita bolilor infectioase. Aceasta a scurtat mult durata medie de viata a societatii lor. Azi, o persoana in varsta de 65 de ani are aproape aceeasi speranta de viata ca aceea care a supravietuit acum o suta de ani primului an de viata, castigul real fiind de ce! mult 5 sau 6 ani.
Si mai e o problema ce merita a fi discutata. Termenul de "boala degenerativa" poate sa duca in eroare, creand impresia ca in trecut oamenii mureau la o varsta prea tanara pentru a putea suferi de bolile "varstei inaintate". in mod fatalist, lumea a acceptat ideea ca bolile legate de ateroscleroza - infarctul miocardic, infarctul cerebral - sau cancerul, dirticuloza, artroza si altele ar fi bolile varstei inaintate, ceva la care trebuie oricum sa te astepti. Realitatea insa e cu totul alta. Acum o suta de ani, bolile legate de ateroscleroza erau, virtual, necunoscute. Prima descriere a bolii coronariene si a infarctului miocardic a aparut in literatura medicala in anul 1911. Azi, in tarile industriale, aceste boli sunt raspunzatoare pentru aproape fiecare al doilea deces.
Acum o suta de ani, cancerul de san, colon, prostata si plamani erau boli aproape necunoscute. Tot acum o suta de ani, diabetul se intalnea foarte rar. Azi, diabetul si complicatiile lui constituie una dintre cele mai dese cauze de deces.
Trebuie sa intelegem ca, in realitate, toate aceste boli denumite "degenerati" nu sunt degenerati, nu sunt, in mod necesar, rezultatul inaintarii in varsta. Faptul ca un numar din ce in ce mai mare de persoane tinere sufera de aceste afectiuni contrazice aceasta parere, ca si frecnta lor, din ce in ce mai mare, in ciuda eforturilor medicinei moderne.
Epidemiologia secolului XX a dezlegat taina, demonstran-du-ne ca majoritatea acestor boli moderne sunt datorate stilului de viata. In fond, ele sunt boli ale belsugului: prea multa mancare, prea multa bautura, prea mult fumat si prea putina miscare. Iar medicii trateaza simptomele! Oare n-ar fi timpul sa atacam si cauzele? Cel putin in tarile industriale, solutia pentru majoritatea problemelor de sanatate nu depinde de medici, de progresul tehnic sau de calitatea spitalelor. Azi, sanatatea noastra e determinata, in mare masura, de alegerile stilului de viata, de mostenirea noastra si de mediul in care traim.
Deoarece nu ne putem alege parintii si nici nu sta in puterile noastre sa cream un mediu inconjurator ideal, sanatatea populatiei din zilele noastre depinde, in primul rand, de ceea ce suntem dispusi sa facem pentru noi insine, in special in ceea ce priste hrana, bauturile, activitatea fizica si faptul ca fumam sau nu fumam. Fara a desconsidera realizarile si posibilitatile medicinei moderne, trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca NOI suntem raspunzatori de sanatatea noastra si ca nimeni nu va face pentru noi ceea ce putem si ceea ce tine de noi ca sa facem.
Cineva a spus ca a inceput studiul medicinei cu intentia ferma de a-i ajuta pe oameni sa ramana sanatosi. La absolvire a observat ca, in loc de a deni un expert in sanatate, a ajuns un expert in boli.
Aruncand o privire asupra principalelor cauze de mortalitate de pe glob, ajungem la trista constatare ca progresele medicinei moderne n-au diminuat progresul bolilor ucigatoare.
Rabelais a spus ca, fara sanatate, viata nu e viata, ci e doar o stare de apatie si de suferinta, o imagine a mortii.
Conceptia ca bolile societatii apusene sunt legate de stilul de viata si ca ele se pot preni, fiind chiar rersibile, constituie cea mai importanta descoperire medicala a secolului XX.

Si mai e o problema ce merita a fi discutata. Termenul de "boala degenerativa" poate sa duca in eroare, creand impresia ca in trecut oamenii mureau la o varsta prea tanara pentru a putea suferi de bolile "varstei inaintate". in mod fatalist, lumea a acceptat ideea ca bolile legate de ateroscleroza - infarctul miocardic, infarctul cerebral - sau cancerul, dirticuloza, artroza si altele ar fi bolile varstei inaintate, ceva la care trebuie oricum sa te astepti. Realitatea insa e cu totul alta. Acum o suta de ani, bolile legate de ateroscleroza erau, virtual, necunoscute. Prima descriere a bolii coronariene si a infarctului miocardic a aparut in literatura medicala in anul 1911. Azi, in tarile industriale, aceste boli sunt raspunzatoare pentru aproape fiecare al doilea deces.
Acum o suta de ani, cancerul de san, colon, prostata si plamani erau boli aproape necunoscute. Tot acum o suta de ani, diabetul se intalnea foarte rar. Azi, diabetul si complicatiile lui constituie una dintre cele mai dese cauze de deces.
Trebuie sa intelegem ca, in realitate, toate aceste boli denumite "degenerati" nu sunt degenerati, nu sunt, in mod necesar, rezultatul inaintarii in varsta. Faptul ca un numar din ce in ce mai mare de persoane tinere sufera de aceste afectiuni contrazice aceasta parere, ca si frecnta lor, din ce in ce mai mare, in ciuda eforturilor medicinei moderne.
Epidemiologia secolului XX a dezlegat taina, demonstran-du-ne ca majoritatea acestor boli moderne sunt datorate stilului de viata. in fond, ele sunt boli ale belsugului: prea multa mancare, prea multa bautura, prea mult fumat si prea putina miscare. Iar medicii trateaza simptomele! Oare n-ar fi timpul sa atacam si cauzele? Cel putin in tarile industriale, solutia pentru majoritatea problemelor de sanatate nu depinde de medici, de progresul tehnic sau de calitatea spitalelor. Azi, sanatatea noastra e determinata, in mare masura, de alegerile stilului de viata, de mostenirea noastra si de mediul in care traim.
Deoarece nu ne putem alege parintii si nici nu sta in puterile noastre sa cream un mediu inconjurator ideal, sanatatea populatiei din zilele noastre depinde, in primul rand, de ceea ce suntem dispusi sa facem pentru noi insine, in special in ceea ce priste hrana, bauturile, activitatea fizica si faptul ca fumam sau nu fumam. Fara a desconsidera realizarile si posibilitatile medicinei moderne, trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca NOI suntem raspunzatori de sanatatea noastra si ca nimeni nu va face pentru noi ceea ce putem si ceea ce tine de noi ca sa facem.
Cineva a spus ca a inceput studiul medicinei cu intentia ferma de a-i ajuta pe oameni sa ramana sanatosi. La absolvire a observat ca, in loc de a deni un expert in sanatate, a ajuns un expert in boli.
Aruncand o privire asupra principalelor cauze de mortalitate de pe glob, ajungem la trista constatare ca progresele medicinei moderne n-au diminuat progresul bolilor ucigatoare.
Rabelais a spus ca, fara sanatate, viata nu e viata, ci e doar o stare de apatie si de suferinta, o imagine a mortii.
Conceptia ca bolile societatii apusene sunt legate de stilul de viata si ca ele se pot preni, fiind chiar rersibile, constituie cea mai importanta descoperire medicala a secolului XX.