Pentru fabricarea structurilor materialelor organice necesare desfasurarii vietii, organismul are nevoie si de prezenta proteinelor in rada sa alimentara energetica (calorica) zilnica.
Aceasta nevoie zilnica de proteine era fixata, la inceputul secolului nostru, in jurul a 100 gr, apoi a fost sugerata micsorarea la un necesar de 70 gr, cu un minim de 44 gr (1937).
Prezenta proteinelor (substantelor azotate) in sange (plasma) si la nivel tisular (lichidul extracelular) este, cantitativ, mult mai complexa, riata si multipla decat cea a glucidelor, o expresie evidenta a organismului care este de constitutie preponderent proteica (se pare ca fiecare individ are "amprenta" sa proteica).
Amintind numai prezenta tuturor acizilor aminati, a unor mici polipep-tide, a albuminelor, a globulinelor, a enzimelor, a anticorpilor, a unor hormoni, a unor componenti ai coagularii, a unor compusi proteici complexati cu lipide sau glucide etc, ne putem da seama cat de marea este necesitatea si diversitatea folosirii lor pentru organism.
Nivelul lor in circulatia interna (plasma sau lichid extracelular) este controlata de aceeasi homeostazie (care am amintit-o), sistem biologic necesar organismului spre a mentine concentratia substantelor azotate in circulatia sanguina, intre anumiti parametri functionali normali.
Acest fenomen de control este determinat si sensibilizat prin cresterea sau scaderea nivelului concentratiei lor in circulatia sanguina sub si peste anumite limite fiziologice normale, situatie care devine punct de plecare a informatiei la nivelul centrilor superiori vegetativi sau in unele cazuri chiar la nivelul celulelor organelor care le fabrica si le secreta si care vor reactiona permanent (fenomenul de feed-back) pentru mentinerea lor in parametrii normali.
Este cunoscut rolul unor hormoni in meolismul proteic: testosteronul (efect anabolizant), cortizonul (efect caolizant), precum si efectul unei prezente insuficiente de insulina.

Necesarul proteic al organismului uman difera in functie de statusul individual

Nivelul de proteine totale in serul sanguin este de 60 75 gr/l.
Daca grasimile si hidratii de carbon (glucidele) se pot constitui ca rezerve in organism, in ceea ce priveste proteinele absorbite (acizii aminati), cantitatea necesara este utilizata, iar din surplus, daca exista un minim, trebui stocat (pentru o perioada scurta de timp) sau, eventual, transformat, in mare parte (meolizat) sub forma de grasimi, restul fiind eliminat (caolizat) sub forma de uree si amoniac (principali caoliti ai proteinelor) sau sub forma de acid uric (caolit al grupei de nucleoproteine).
Cantitatea zilnica de proteine necesara organismului riaza in functie de sex, rsta, climat, munca exercitata, ca si de starea biologica individuala respecti (carenta, stari infectioase etc).
Astazi, in aceasta ratie calorica zilnica pentru un adult, aportul proteic este estimat la aproximativ 12,5 % (11-l5 %) din totalul de calorii, ceea ce corespunde la 55 - 75 gr proteina pe zi (1,1 - 1,5 gr/kgeorp/zi), 220 -300 calorii, la un total de 2.000 kcal/zi.
Cantitatea minima a fost considerata de 0,40 - 0,50 gr proteina pe kgeorp/zi, dar, pentru a evita un risc de subnutritie proteica este necesar a fi un minim de 0,70 gr de proteine pe kgeorp/zi, pentru ca balanta azotata sa ramana poziti.
Aceasta priveste cantitatea de proteina (substanta) pura si nu de aliment propriu-zis, conform elului urmator :

PROTEINELE CONTINUTE IN UNELE PRODUSE OBISNUITE DIN CONSUMUL ALIMENTAR.
DENUMIREA ALIMENTULUI PROTEINE IN GR. LA 100 GR. PRODUS

Cane de vita si de pasire 18-20

Peste 17-22
Ou 13-l4
Lapte mteyral 3- 5

l-aptcdcpresat 3- 4

Branza proaspata (,.dc ci") 8- 10

Branza topita 21-31

Branza telemea 23-30

Moluste 10-l2

Cereale 9-l2

Legume verzi o.s -:

Cartofi 2

Fasole boabe 18-l9

Tomate 1

Prune 0,3 - 0,8

Este recomandat a se pastra, in consumul alimentar proteic, un echilibru de loare biologica intre aportul de proteina animala si cea vegetala, respectiv, cate 50 % din fiecare si un aport cat mai riat (caci originea lor nu are aceeasi loare calitati de acoperire fiziologica, cea animala fiind in antaj ca intaietate in alegerea gradului de necesitate).
Produsele alimentare corespunzatoare trebuie alese a fi bogate in acizi aminati esentiali, cum sunt cele din regnul animal (carne animaliera, de pasare, de peste, oua, lapte si deritele sale etc.) si din cei din regnul vegetal - cereale (grau, porumb, orez) cu produsele lor (paste fainoase, paine) si legume, leguminoase etc.
Mobilizarea de proteine si de compusi ai acestora din rezervele organismului, in anumite situatii fizio-patologice, nu poate depasi 25 % din "capitalul" de azot al sau, procent peste care intervine un dezechilibru ireversibil, in special in situatiile de denutritie ansata.