Stiti ca pentru a da jos 9 kilograme si a nu le mai pune la loc trebuie sa schimbati viata. S-ar putea sa fie cel mai greu lucru pe care l-ati facut vreodata. Pare un flecustet. Ce ar putea fi mai caraghios decat niste americani perfect sanatosi care traiesc din osanza celei mai bogate tari de pe eta si care fug de le sfaraie calcaiele pe pista de jogging, vorbind despre calorii si impartasindu-si unul altuia regimurile pe care le tin? Aproape nici unul dintre ei nu este cu aderat supraponderal, dupa nici unul dintre standardele impuse de Mama Natura. Mancati, copin mei, mancati si inmultiti-, asta ne inta Mama Natura. Si asta facem.
Dar nu continutul stradaniei noastre

substanta, materia ei

este lucrul de capatai, nu-i asa? Chiar daca nu ar fi vorba decat de a fi la moda, de a astepta cu sufletul la gura aparitia fiecarei carti despre regimuri si de a ne juca de-a ingrasatul si sla-bitul in functie de anotimp, si tot ar fi amuzant. Dar asta nu e tot.
Nu continutul, ci forma. Va doriti o viata noua, si daca o modalitate de a o obtine este preluarea controlului asupra propriei greutati, de ce sa nu o faceti? Orice cale e buna cata vreme nu are nimeni de suferit.
Rareori mi se intampla sa n-am replica intr-o confruntare verbala. Cand mama m-a intrebat, la cei saptezeci de ani ai ei, "Ce rost au toate astea?" i-am raspuns imediat "Daca n-a fost amuzant, acum e prea tarziu". Asta ar putea suna a cruzime in cazul unor mame, dar a mea nu se sperie cu una, cu doua. A zis "hm" si s-a intors la sectiunea pe care o citea. imi aduc aminte ca era o psi-ho-istorie a lui Richard Nixon. Mama urmareste scena politica americana asa cum altii asista la meciuri de fotbal, si ii cunoaste pe toti jucatorii.
Studentii mei intreaba "Ce rost au toate astea?". Si recunosc ca sunt adesea tentat sa raspund cu cuvintele Domnului Natural

intruchiparea lui Dumnezeu din benzile desenate comice angardiste ale lui Robert Crumb

care, cand este intrebat despre rostul cosmosului, raspunde "Nu inseamna nici un rah-hhat!".
Rostul acestor "toate" este sa ne bucuram de viata, si inseamna ceea ce reusim noi sa scoatem din ele. in aceasta sectiune ofer satisfactia intensa a preluarii controlului asupra unei particele din propria viata. Efortul de a slabi si a ramane suplu in America este ideal in acest scop. Orice incercare reala arata cat de afurisit de greu este. Ca sa o faceti trebuie sa dati piept cu adversari de talia functionarilor din guvernul federal care au interzis cu ipocrizie o lucrare despre nutritie publicata de Ministerul Agriculturii al SUA, intitulata "Hrana II", pentru ca "guvernul nu trebuie sa publice sfaturi despre slabit", chiar daca "Hrana I" s-a ndut ca painea calda si sapte milioane de oameni comandasera deja partea a doua.
Cum trebuie sa traiti?

Distrati-, dar incercati sa nu faceti rau nimanui.

Stiu foarte bine ca asta suna stupid. Cum pot sa stau cu fundul pe scaun si sa le spun americanilor sa se distreze, cand rata somajului este probabil de doua ori mai mare decat recunoaste guvernul si cand o treime din populatia etei traieste in mizerie, e oprimata si subnutrita sau chiar moare de foame?
Dar nu mergem decat o data pe drumul vietii. Daca nu ne distram acum, fi prea tarziu. Si daca sunteti preocupat de foametea din lume, puteti face ce

oricat ar fi de putin

modificandu- obiceiurile alimentare intr-un mod care atrage atentia asupra risipei si disproportiilor din productia si distribuirea hranei in lume. Poate ca nu e decat un gest simbolic, dar este nevoie si de actiuni simbolice pentru a schimba lumea.
Cum putem sa nu facem rau nimanui? Am avut un coleg care se jura odata, la un pranz, cu fructe de mare, ca el nu e vinot in nici un fel pentru chinezii care mor de foame (victimele situeaza in timp episodul). El recunostea faptul ca e vorba, pur si simplu, de norocul de a ne fi nascut in America. Este moral sa te bucuri de acest noroc? Esti imoral daca te bucuri in continuare de toate antajele accidentale, daca faci mai putin decat ar face un sfant pentru a-i ajuta pe cei lipsiti de noroc? Sigur ca exista anumite relatii intre abundenta in care traim noi si saracia lor, dar e vorba despre o lume pe care n-am facut-o nici noi, nici ei, nu?
Filozofii deviaza intotdeauna intrebarea. Eu nu pot sa determin datoriile noastre morale in cadrul silit deja al lumii cu bogati si saraci, puternici si slabi, favorizati si defavorizati in care traim. Poate ca suntem imorali daca acceptam ceea ce nu noi am uit si se pare ca nu ne sta in puteri sa schimbam. Las astea deoparte si trec la intrebarea deviata: de unde vine curajul moral al celor care fac eforturi sa schimbe lucrurile?
Dessectiunes spunea ca, daca oamenii nu cred in Dumnezeu si in viata de apoi, nu exista nici cea mai mica sansa de a impune omenirii moralitatea. Da, zicea "omenirea"*, si sunt de acord cu filozofii feministi care spun ca trebuie sa incepem cu moralitatea barbatilor. Pe de alta parte, sper ca Dessectiunes se insela in privinta imboldului moralitatii, deoarece in lumea de azi e foarte greu sa crezi ca exista un Dumnezeu care il rasplati pe neprihanit trimitandu-l in rai si il pedepsi pe pacatos alungandu-l in iad. Apropo, am spus deja ca, daca vreti sa credeti in Dumnezeu, incepeti sa duceti la biserica asa cum ne sfatuia Pascal: urmati forma si, in cele din urma, veni si credinta in continut.
Daca deja credeti in Dumnezeu, nu-l rugati sa ajute in programul de slabit. Vorbesc serios. Cautam izvorul curajului moral. Se afla in dumneavoastra. Trebuie sa schimbati viata prin forte proprii. Eu consider ca, daca sunteti credincios, apelul la Dumnezeu ajuta. Daca aveti incredere in ocrotirea lui, rugile catre El (indiferent daca El exista sau nu) vor fi, probabil, de folos. Dar depindem deja prea mult de "cei care vegheaza" si intentia mea radicala este sa fac oamenii sa se bizuie pe sine. Sunt de acord cu David Hume ca, daca exista un Dumnezeu care ne-a creat, ar trebui sa ne dea multe explicatii. Hume arata de asemenea ca, desi metoda lui Pascal care depinde de credinta si nu de ratiune functioneaza, nimeni nu neaga faptul ca aceia sunt zei falsi, si mi-as pune problema care dintre ei este Cel Aderat, in cazul in care este vreunul. Hume lanseaza o presupunere care da fiori, ca Dumnezeu ar putea fi un comitet.
Taria si curajul dumneavoastra moral trebuie sa vina dinauntru. Nu cautati ajutor din afara. Oamenii sunt in stare sa-si sileasca obiective si sa le realizeze prin forte proprii. Totusi, in zilele noastre chiar si realizarile mici pot sa para imposibile din cauza ca lumea moderna, cu diviziunea muncii si cu imensa rietate a distractiilor, cu obligatiile si placerile ci, nu permite oamenilor sa faca vreun lucru izolat si unitar prea multa vreme. Profesorii universitari sunt norocosi sa aiba orare care ofera timp de concentrare a mintii pe un subiect. Lucrurile nu stau la fel in cazul multor persoane din cadrul afacerilor, guvernului si industriei. in loc de un venit minim anual garantat, utopia mea ar oferi un interl de timp anual garantat pentru gandire. Si totusi, nu e nevoie sa fiti filozof ca sa dati seama ca singura modalitate de a-ti controla propria existenta este sa o iei in stapanire.

Pentru a o lua in stapanire trebuie sa angajati sa faceti un singur lucru.

Sa schimbati viata.

Visurile despre o noua viata se pare ca sunt ocupatia zilnica predilecta a americanilor. Rata de 50% a divorturilor sugereaza ca multa lume incearca sa o faca in realitate. Ne schimbam des locul de munca si locuinta, ne mutam din oras in oras. Adesea schimbarile astea arata grozav, dar rareori rezultatul lor este o modificare structurala a vietii personale.
Oamenii divorteaza si se recasatoresc cu fapturi foarte asemanatoare cu cele de care tocmai au divortat. Majoritatea vilelor si apartamentelor, oraselor, locurilor de munca si oamenilor din America sunt similare. Puteti manca aceleasi prostii pe tot drumul de la coasta de est la cea de vest, fara sa trebuiasca vreodata sa indepartati cu mai mult de 100 de metri de o autostrada sau de propria masina. Multe dintre aceste schimbari mari nu schimba sinele. Schimbarile aderate sunt dificile.
Pe langa eliminarea unor kilograme si mentinerea la noua greutate, multe alte lucruri aparent marunte sunt foarte greu de facut. De exemplu, alegerea prietenilor. Cei mai multi dintre noi nu ne alegem prietenii, ei ne sunt dati. Sunt colegii de scoala sau de munca, vecinii. Aproape intotdeauna sunt cei care ne stau la indemana. S-ar putea sa nu aveti aproape nimic altce in comun. Desigur, unii dintre ei ajung sa ne fie prieteni apropiati. Cel mai bun prieten al meu de treizeci de ani incoace mi-a fost impus (si eu lui) de o intamplare. Una dintre marile noastre bucurii comune este sa ne trecem in revista deosebirile si sa ne gandim cu groaza ce cumplit ar fi ca fiecare sa traiasca viata celuilalt.
Ar fi urat sa tinem socoteala prietenilor utili si in fiecare an sa-i stergem de pe lista pe cei care nu ne-au fost de folos, dar nimic nu ne impiedica sa ne alegem prieteni noi care sa aiba aceleasi interese si care sa ne imbogateasca viata. Pentru asta e nevoie de eforturi. Trebuie sa-i cautati in locurile in care tra iese. De asemenea, trebuie sa descoperiti si dumneavoastra natura cea aderata. Pentru asta e nevoie de incercari empirice. De exemplu, puteti afla daca doriti cu aderat sa fiti biolog

si sa aveti prieteni biologi

nu doar studiind biologia, ci descoperind unde iau pranzul biologii si alaturandu- lor. Ati putea constata ca preferati muzicienii.
Lucrurile astea ar putea sa vi se para de la sine intelese. Dar, dupa multi ani in care am tot sfatuit studentii, stiu ca aceasta este o problema serioasa, adesea sfasietoare, si ca trebuie repetata mereu. Puteti sa alegeti singur. Suntem supusi la o presiune enorma pentru a lua ceea ce ni se ofera. Se presupune ca trebuie sa ne imprietenim cu cei printre care am nimerit, cei care studiaza, muncesc sau traiesc in acelasi loc cu noi. Pentru unii oameni este o aderata revelatie ideea ca isi pot alege prietenii, profesia, distractiile. Puteti iesi in lume fara sa tina cine de mana.
La fel stau lucrurile si cu alegerea partenerului de viata. M-am certat odata la cutite cu un prieten (cu care ma tot cert la cutite de patruzeci si cinci de ani) pentru ca voia sa-si gaseasca o nesta cu care sa navigheze in jurul lumii. "Si o cauti in St. Louis, Missouri?" l-am intrebat. Daca vrei sa te insori cu o fanatica a schiului, te duci intr-o statiune de iarna. (Da, iini place si ca povestirile sa aiba un sfarsit. Acest prieten traieste acum cu o femeie care se pricepe la navigatie, dar n-a gasit-o la St. Louis, iar lui i-a trecut cheful sa navigheze in jurul lumii.) Va zic eu cine isi schimba viata in America: femeile de rsta mijlocie. Copin au crescut si si-au luat zborul din cuib, sau le-au parasit sotii, sau au plecat ele de-acasa intr-o luni seara si sotii nici macar n-au bagat de seama. Uneori urmeaza cursuri de filozofie. Nu sunt intotdeauna studentele cele mai istete, dar sunt aproape intotdeauna cele mai bune studente. isi schimba viata. Ma inclin in fata aceastor femei, asa cum ma inclin in fata lui Goldberg "Grasu"'.

Am spus deja cat de greu e sa schimbi ce? De exemplu, puteti crede ca e simplu pentru studenti sa-si schimbe materiile principale, sau sa treaca de la o facultate la alta. Pentru multi dintre ei aceste lucruri sunt atat de grele, incat devin aproape imposibile. Un student incepe sa studieze ce unde, si gata. Am cunoscut un student care este acum un inginer bine cotat. Ura ingineria la sfarsitul primei saptamani de facultate si o ura ca absolvent, dupa patru ani, aflat printre cei mai buni din seria lui. S-ar putea sa o urasca in continuare. Acum mi se parc ca a mers prea departe cu ignorarea continutului de dragul formei. A obtinut multa satisfactie din hotararea de a face ce si din indeplinirea acelei hotarari. Evident, admir aceasta, dar n-ar fi mai bine sa alegi ce ce iti place sa faci?
Intentia mea este ca programul pe care vi-l propun sa ofere mai mult decat simpla satisfactie de a fi facut un lucru dificil. Si totusi, pun accentul tot pe satisfactia de a-ti atinge obiectivul. Atunci cand elevi straluciti, foarte buni atat la disciplinele umaniste, cat si la cele reale, vin la mine chinuiti de intrebarea ce sa faca, le dau sfatul lui Dessectiunes. Nu conteaza daca devii profesor de engleza sau fizician; dar pentru a fi bun intr-o profesie sau alta trebuie sa alegi una dintre ele. Una singura. Indiferent care; conteaza sa alegi si sa respecti alegerea. Nu privi inapoi. Mai recent, aceasta regula de comportament a ajuns cunoscuta sub numele de "profetie care se implineste de la sine". Dar profetia nu este suficienta: trebuie sa actionati in directia ei. Daca angajati acum sa fiti fizician, cincisprezece ani de acum incolo (amintiti- de Pascal) veti fi fizician. Probabil ca atunci veti fi fericit de alegerea facuta. Daca nu, ei bine stiti ce aveti de facut.
Ce se intampla daca aveti un picior bont, dar vreti sa fiti balerin? Sa zicem ca descoperiti la rsta de 35 de ani ca de fapt doreati sa fiti pianist, nu stomatolog. E imposibil, e prea tarziu. Si atunci cum ramane cu sfatul meu simplist pentru cei disperati? Pai atunci sfatuiesc sa cititi Fiinta si neantul a lui Jean-Paul Sartre. E prea greu? E incredibil de greu. Daca reusiti sa cititi pana la capat sectiunea si chiar sa pricepeti ce ati citit, ati indeplinit o sarcina foarte grea. Filozofia nu e mai usoara ca viata.
Mi-am urmat oare propriul sfat cand mi-am ales prietenii, sotia si cariera? Nu intotdeauna. Dar n-aveti treaba cu ce fac eu. Chiar daca este ce ader in afirmatia (facuta tot de Des-sectiunes) ca putem afla mai multe despre cine cand ne uitam la ceea ce face decat cand ascultam ce zice, nu strica sa intelegeti ca e mai bine sa urmati vorbele unor oameni (Dessectiunes se numara printre ei) decat sa le imitati faptele. Dessectiunes a fost unul dintre cei mai taranosi fanatici ai sanatatii din cati au trait vreodata pe pamant. Le tot spunea prietenilor oraseni cat de mult i-a imbunatatit sanatatea traiul lui linistit si cumpatat de la tara. De fapt, chiar i-a imbunatatit-o.
Daca vreti cu aderat sa slabiti si sa nu mai ingrasati la loc, ascultati la mine.
Programul meu oferi delicii de nedescris.
Dar daca chestia asta nu incanta, fratilor, apoi fi cel mai cretin lucru pe care l-ati facut de cand sunteti pe lume. Nu ma refer la eliminarea unor kilograme si mentinerea noii greutati, ci la problema cruciala a preluarii controlului asupra unei parti din propria viata. Cu asta trebuie sa faliti; altfel, puteti la fel de bine sa o intrebati pe mama care e pasul urmator.
Aici e spilul: nu puteti sti daca incanta sau nu pana ce nu o faceti. Pentru a afla, trebuie sa dedicati trup si suflet atingerii tintei. Trebuie sa faceti ceea ce Kierkegaard numea act de credinta. Desigur, Kierkegaard

ca si Pascal

era framantat de intrebarea daca a avut sau nu dreptate cand a ales religia crestina. Pot indrazni sa decizia de a tine un regim cu decizia de a deveni crestin? Sigur ca pot. Nu uitati ca nu alegeti doar sa tineti un regim, ci sa schimbati viata.
Programul meu nu se deosebeste prea mult de al lui Pascal, cu exceptia unui aspect crucial. Pascal cere sa credeti in Dumnezeu si sa supuneti Lui. Eu cer sa credeti in dumneavoastra si sa faceti ceea ce vreti. Vreti sa schimbati viata? Vreti sa detineti controlul asupra propriei vieti? Atunci faceti-o.
Ati mai putea sa faceti marinar si sa calatoriti prin toata lumea. Eu cer sa mizati totul intr-un joc al carui scop e diametral opus programelor oferite de infanterie, aviatie sau marina. Ofiterii pot inta autocontrolul. De exemplu, puteti fi antrenat sa saliti la sunetul unui clopotel, precum cainele lui Pavlov. Instructia din armata este astfel gandita incat sa faca la fel de devotat ca un caine.
Din pacate, pentru multa lume intotdeauna e anul si ziua cainelui. Platon avea o teorie despre asta. El spunea ca exista trei feluri de oameni: conducatorii stapaniti de ratiune, soldatii si politistii stapaniti de vointa si lucratorii stapaniti de dorinta. El considera ca orice om poate fi incadrat intr-una dintre aceste categorii. Platon a spus mai departe ca soldatii si politistii cei mai buni sunt caini credinciosi. Devotamentul si autocontrolul lor sunt imense si indeplinesc ordinele fara sa gandeasca, intr-un stat ideal, conducatorii trebuie sa se foloseasca de soldati si de politisti pentru a-i stapani pe lucratori. Rezultatul ar fi o societate armonioasa, de care ar beneficia toata lumea.
Trebuie sa intelegeti ca nici pana in prezent nu au fost gasite solutiile tuturor problemelor acestui sistem.
Platon mai spunea ca orice persoana are ratiune, vointa si o scrie de dorinte. Fiecare dintre noi este dominat de una dintre acestea trei. Trebuie sa fim multumiti cu ce ni s-a dat, deoarece nu avem cum schimba proportiile cu care am venit pe lume.
Aceasta este o teorie care slujeste de minune scopurile ideologice si proandistice ale conducatorilor care vor sa tina poporul in ferme, in fabrici sau in ghetouri.
Ratiune, vointa si dorinta. Si de ce nu, ma rog? Dessectiunes si Pascal gandeau cam la fel. Puteti sa gasiti consolare in faptul ca stiti ca sunteti din fire necioplit si greoi, si ca ar fi o prostie sa incercati sa schimbati ce. inca de la inceputurile civilizatiei cizmele aristocratilor si ale celor care au creat imperiile au fost linse de oamenii convinsi ca sunt de la natura inferiori

oameni cumsecade, dar inceti la minte, care au nevoie ca vietile sa le fie modelate de altii.
Aceasta este litera de Enghelie si in publicitate. Teoria este ca aproape toata lumea e atat de batuta in cap, incat trebuie gasite modalitati de a vinde orice oricui. Geniile publicitatii sunt ajutate de personalul loial din mass-media, caruia nu i se cere sa gandeasca, ci doar sa indeplineasca ordinele. Si cei blanzi vor cumpara pamantul. in cel mai rau caz, masele sunt convinse sa cumpere paine alba si tot soiul de alimente prelucrate pline de zahar. Tinta ideala a reclamelor sunt tancii. Ati zut de curand la televizor vreun program pentru copii?
La fel cu toti cei care isi castiga painea cea de toate zilele din intamant, sunt convins ca majoritatea oamenilor

si in special copin mici si adolescentii

sunt mult mai isteti decat se arata. (Dessectiunes ne spune

fara nici o umbra de zambet

o poveste pe care a auzit-o, ca maimutele pot sa vorbeasca, dar nu o fac, de teama sa nu fie puse la munca.) Si totusi, publicitatea este o forta care face sa fie cumplit de greu sa dati jos 9 kile si sa nu le mai puneti la loc.
Majoritatea tehnicilor de modificare a comportamentului elaborate si folosite actualmente in lume sunt destinate schimbarii altora. Cel care opereaza schimbarea obtine prin aceasta mare putere si control. Chiar si atunci cand schimbarile sunt produse prin tehnici terapeutice destinate cresterii autocontrolului pacientilor, intotdeauna este grea desprinderea de terapeut, iar rata recidivelor este ridicata.
Eu ofer o metoda de modificare a propriului comportament. Vreau sa stiti foarte bine cine este la putere. Autocontrol inseamna ca dumneavoastra detineti controlul. Sunteti cel care trebuie sa puna osul la treaba. Sunt de acord sa fiu antrenor, dar nu vreau sa fiu conducator. Acesta este oare un lucru la care trebuie sa fii predispus ca sa-l poti face? Fara indoiala, dar este o profetie care se implineste de la sine. Am sa spun cum sa o faceti. Dar daca vreti sa o faceti, trebui sa straduiti singur. Asa ca treceti la treaba acum. Exista cate lucruri pe care putem sa le facem pentru noi insine. Nu bazati pe mine, actionati singur. Nimeni nu impinge de la spate. Nimeni altcine nu o poate face pentru dumneavostra. As putea izbucni in uralc daca iesiti invingator, dar asta pentru ca mi-e in fire sa ma ambalez la concursurile sportive. Nu pot sa-mi atribui nici un merit. Pot duce un cal la adapatoare, dar nu-l pot face sa bea apa.
Bine, bine.
Dar ascultati aici: nu cum sa faceti un club al absolventilor acestui program. Daca aveti nevoie sa fiti batut pe umar admirativ, aflati ca n-ati ajuns inca acolo.
Hai sa zic o poveste. Una dintre cele mai mari uri din Franta secolului al XVlI-lea a fost un barbat pe nume Desbar-reaux. Odata, la intrebarea care ii este meseria, a raspuns: "Sa bat pamanturile si apele in cautare de vin bun." Mergea din loc in loc, dupa anotimp, si manca lucrurile cele mai rafinate din Europa. intr-un an a hotarat impreuna cu un prieten sa porneasca in cautarea aderului. Prietenul lui a ocolit cu mare grija renumitele podgorii din Languedoc, pentru ca Desbarreaux avea tendinta sa creada ca a gasi un vin bun inseamna a gasi aderul. Ei n-aveau cum sa gaseasca aderul in Languedoc, pentru ca scopul lor era sa-i faca o vizita lui Dessectiunes, iar acesta se afla in Olanda.
Dessectiunes i-a intampinat cu bratele deschise. Cei trei torasi de chefuiala sunt modelele personajelor din singurul dialog scris vreodata de Dessectiunes. Prietenul lui, Desbarreaux, este descris ca un profan inteligent al carui bun-simt aproba aderurile sectiunezianismului. Urmatoarele doua paragrafe fac parte din poveste, asa ca nu trebuie sa simtiti derutat.
Oamenii asteapta mult de la filozofi. Acest lucru e un pic ridicol, mai ales in zilele noastre, cand o mare parte a filozofilor de profesie sunt implicati in rezolrea unor probleme complicate, pentru intelegerea carora e nevoie de cati ani de studiere a filozofiei, iar pentru a le rezol e nevoie de o mare capacitate analitica. Ca sa fiu sincer, un filozof este cam ultima persoana careia i-as cere un sfat practic.
Dar nici nu am trambitat vreodata ca programul meu de slabire si de mentinere a supletii ar fi practic, nu-i asa? Eu nu sustin decat ca da rezultate. Si ca nu are nimeni de suferit. Si ca puteti sa-l urmati daca vreti sa o faceti.
Sa ne inapoiem la castelul lui Dessectiunes. Dupa sase luni, Desbarreaux cazuse in admiratia mancarurilor si vinurilor olandeze. Mesele erau gatite de bucatarul lui Dessectiunes, iar vinul era adus din pivnita lui Dessectiunes. Morala povestii: puteti fi convins ca un filozof stie sa aleaga mancaruri si vinuri bune.
Cum sa traim? Cu cat mai multa delectare, fara sa facem rau nimanui. Desigur, in viata dumneavoastra vor fi suferinte. Ineviil, ii veti face pe ceilalti sa sufere. Va dati seama unde bat? Noi, americanii, suntem foarte norocosi pentru ca ne putem bucura de comorile acestei tari marete. Si iarasi intreb, meritam asta? Nu prea cred, dar s-ar putea ca intrebarea sa fie fara vreun raspuns. Este sigur ca nu avem dreptul sa-i ignoram sau sa-i dispretuim pe cei fara noroc. Unele dintre lucrurile pe care le facem fara sa ne gandim sporesc nefericirea lor.
Deoarece aceasta este o sectiune a aderurilor, trebuie sa recunoastem ca nu sunt multi americanii dispusi sa miste vreun deget pentru reducerea foametei mondiale. Am incercat sa ofer o oarecare stimulare celor dintre dumneavoastra carora pasa. Daca urmati acest program, timp de aproximativ un an veti fi flamanzi in cea mai mare parte a timpului, pana ce adaptati la regimul de intretinere. Nu dauna, dar trupul avea nevoie de mult timp ca sa se adapteze la schimbarea hranei si la aportul caloric scazut. Poate ca veti posti o zi-doua din cand in cand, ca sa compensati excesele. Toate acestea vor face sa intelegeti ce inseamna cu aderat foametea pentru o treime din populatia etei. Poate ca pune pe ganduri.
Mai este si chestiunea renuntarii la zahar, faina alba si alte alimente prelucrate. In copilaria mea petrecuta intr-un orasel din Iowa, tata

seful departamentului care se ocupa de scolile locale elementare si medii

se amuza ingrijind o ca si un porc si gradinarind. (Desigur, cumparam zahar si faina alba. Altfel cum ar fi reusit mama sa faca prajiturile cele mai bune din lume?) Aproape toti cei care locuiesc in orasele de pe cuprinsul Americii au inca o gradina. In multe parti ale lumii o mare parte din hrana consumata anual poate fi obtinuta din gradina de pe langa casa. Cand mai exista si o ca si un porc e cu atat mai bine. (Apropo, recomand cile Jersey. Poate ca nu ati gustat niciodata lapte si smantana si unt de la ci de aceasta rasa. Unt pe care l-ati batut singur in putinei. Da, ar trebui sa intati sa mulgeti. Ce-ar fi sa recunoasteti ca v-a cuprins nostalgia? Si retineti ca Jersey nu este o marca, ci o rasa de ci. Aceste ci au chipul cel mai bland dintre toate patrupedele de pe pamant.)
Gradinaritul e alta lume. Nu e nevoie de un teren mare pentru a face o gradina. Da, stiu ca suntem o natiune in care majoritatea populatiei locuieste la oras, asa ca nu ma astept sa cultiti singur hrana. In civilizatia moderna, cei multi traiesc din mancarea produsa de cei putini. Dat fiind ca nu putem fi toti fermieri care se hranesc cu roadele muncii lor, trebuie sa depindem de altii care produc hrana, asa cum multe natiuni mici nu pot produce tot ce le trebuie ca sa faca parte din lumea moderna, si in multe cazuri se concentreaza pe o cultura sau o resursa pe care o exporta.
Am ajuns la alimentele prelucrate. Asa cum spune filozoful J.L. Austin, "Exista un moment in care spui ce si un moment in care iti iei vorbele inapoi". Am ajuns la punctul critic. Puteti renunta complet timp de sase luni sau un an la alimentele prelucrate. Fanatismul poate duce pana acolo. Daca sunteti atent, puteti evita o mare parte din zahar si faina alba tot restul vietii. insa, in afara de cazul in care alaturati unei comunitati care se hraneste naturist (sunteti liber sa o faceti), nu puteti evita toate alimentele prelucrate din comert. Remarcati acel "din comert". Chiar si tata prelucra alimente pentru iarna. Taia animale si conser camea, punea in sticle suc de struguri si de rosii. Mama facea in fiecare an sute de borcane cu compot si cu zarzaturi pentru iarna. (Cand tata s-a pensionat, i-am propus sa-si mareasca gradina, iar eu sa-mi fac aprovizionarea pentru iarna cumparand produsele lui. "Te-ai ticnit?" face el. "N-am mai facut conserve de ani de zile." De fapt, el punea inca mazare si fructe de padure intr-un congelator mare. N-avea de gand sa puna nimic pentru mine. Zice: "Poti sa-ti ici de la pralie." Ceea ce mi-a amintit atunci, asa cum imi aminteste si acum, de faptul ca, la vreo sase saptamani dupa ce am intrat la facultate, tata a ndut ca. O mulsesem dimineata si seara de la doisprezece ani, si la putina vreme dupa ce am plecat de acasa tata a hotarat ca n-are nici un rost sa te scoli in fiecare dimineata ca sa mulgi o ca, daca poti cumpara lapte si unt de la magazin.)
Va dati seama, nu-i asa, ca incerc sa fac sa luati o ca? Pe la noi i se spune cui care s-a inhamat la un lucru care trebuie facut zilnic si pe termen lung: "Ti-ai luat o ca, nu?"In zilele acelea nu se foloseau aditivii si conserntii folositi in prezent la prelucrarea alimentelor, dar nu hartuiala semantica in privinta cuntului "prelucrare" conteaza aici. Vreau sa ajut sa depasiti momentul de cumpana.

Minunatele muraturi cu marar.
V-ati prins. Sper din tot sufletul sa evitati gustarile facute din sare si plastic; "inghetata" facuta din zahar, ulei si aer; carnea plina de consernti, hormoni si antibiotice. Va trebui sa mancati unele alimente prelucrate. Dar cititi bine etichetele si alegeti. Promiteti? Smecheria e ca filozofii nu isi iau niciodata cuntul inapoi dc-a binelea. Ei stiu ca amintiti partea in care ati spus ce, si nu puteti sa nu ganditi la acel lucru.
Vedeti, chiar stiu ca nu puteti creste un porc in apartament.
Hai sa ne ocupam acum de altce.Ii tot trag cu lumile si cu jocurile, asa ca tin sa explic ce vreau sa zic. Poate ca v-a intrat in cap ca autorul acestei carti e fanatic. intr-un sens, e aderat, asa cum spun intotdeauna filozofii si cum am spus-o si eu mai inainte. Este aderat in sensul ca cer sa asumati o sarcina importanta structurata pe un obiectiv unic. Sunteti capabil sa slabiti 9 kilograme si sa nu le mai puneti la loc. De acum stiti ca programul de slabire e continutul, iar implicarea fanatica e forma. Ca filozof, sunt foarte interesat de acest exercitiu, care dezvolta si impune liberul arbitru. Autocontrolul, asta e forma generala a jocului. Continutul general e viata. Hai sa ne apucam de treaba.Intrucat aproape terminasem sectiunea fara sa ma mai informez despre noutatile din domeniu, m-am dus la libraria Universitatii Stanford sa d daca ar mai fi ce de citit in zona cartilor despre grasime.
Libraria Universitatii Stanford are o colectie minunata de carti despre regimuri, sanatate, nutritie, alimente, modificarea comportamentului si exercitii. Era ce nou printre cartile despre grasime? Sigur, gramezi, dar nimic cu aderat nou. Am cumparat totusi cate si le-am citit. Toata lumea are nevoie de lecturi stimulante.
Trebuie sa mai zic ce despre citit. V-am propus deja sa cititi carti despre regimuri, mancaruri, sanatate si alergare care sa stimuleze. in acest moment cititi o sectiune stimulanta. Nu recomand acele programe de slabire care cer sa faceti o intelegere cu persoana iubita, care sa controleze ce si cat mancati, sau cer sa intrati in gruparea Ovcreaters Anonymous, sau sa afiliati la Weight Watchers. Acum exista chiar un program de santaj, in care puteti semna un contract cu cine care sa lipseasca de lucruri indispensabile vietii daca nu tineti de regim. Aceste programe s-ar putea sa dea rezultate, dar nu le recomand, din cauza ca toate depind de altii. Nu e ceea ce conteaza in aceasta sectiune, nu-i asa? Orice tehnica de reducere a greutatii si de mentinere care necesita sprijinul altcui (chiar si al lui Dumnezeu) nu avea ca rezultat slabitul si mentinerea la noua greutate prin forte proprii. A, sigur ca da, puteti sa puneti o zgarda si sa rugati pe cine sa duca si sa aduca de la masa in lesa. Dar sa fie oare aderat ca suntem ori stapani, ori sclavi, asa cum spun Hegel si Sartre? Exista, fara indoiala, o multime de do ca oamenii se lasa prinsi intr-o lume de stapani/sclavi. Nu ma intereseaza jocul acesta nici ca stapan, nici ca sclav. imi place sa dau sfaturi, dar ma astept ca oamenii sa se gandeasca bine la ele si sa aleaga singuri. Platon o luase cu totul pe aratura cand propunea ca filozofii sa isi asume conducerea. De fapt, unul dintre discipolii lui Platon

tiranul Dionysius

chiar a devenit conducator si l-a chemat in ajutor pe Platon. E o poveste lunga, dar poanta e ca lucrurile au luat-o razna de tot, Platon a fost ndut ca sclav si prietenii lui au strans bani si l-au rascumparat. Exista stapani si sclavi.
Vorbeam de citit. Puteti citi o sectiune oriunde, in orice moment, singur. E o chestiune intre dumneavoastra si autor. Nu spun ca o sectiune nu v-ar putea deveni stapan, dar sunteti liber sa o cititi si recititi. Puteti iesi invingator din lupta cu o sectiune, si atunci fie sunteti de acord cu ea, fie o aruncati la cos.
Cititul deschide lumi noi. John Stuart Mill credea ca, daca poporul ar inta sa citeasca, ar schimba lumea. S-a dovedit ca nu e chiar asa de simplu, insa a citi cum sa o faci e primul pas. (Notati ca cenzura este prima linie de aparare in regimurile totalitare.)
Am raspuns deja la intrebarea cum trebuie sa traim: bucuran-du-ne cat mai mult. Orice ne-ar astepta dupa moarte, aceasta este singura viata care ne e data. Mama se intreba de ce ea si tata au facut toate astea de-a lungul anilor

serviciul, gospodaria, distractia, participarea la diferite lucruri. Tata a predat istoria si geometria, fiind in acelasi timp si sef de departament si antrenor (traiam intr-un oras foarte mic), timp de 45 de ani. El conducea jocul celor din ultima clasa de la liceu. Mama l-a ajutat in toate. Tata si mama au lucrat pentru scoala si pentru comunitate aproape in fiecare zi si noapte, cat e anul de lung. Ei bine, le-a placut sa o faca. Am fost acolo destula vreme ca sa stiu asta.
Mama se intreaba cum ar fi fost daca ea sau tata ar fi ales altce. Daca erau amandoi avocati? Ar fi fost avocati buni. Ar fi putut intra in politica. Mamei i-ar fi placut asta. Au ales ce anume si acel ce le-a structurat vietile. A fost foarte bine, chiar daca mama isi pune intrebari.
Cum stau lucrurile cu dumneavoastra? Sunteti probabil nemultumit de o parte a propriei vieti. Ce-ar fi sa o refaceti? Am spus oare ca nu e usor sa schimbati viata, chiar si in cazul unui lucru atat de marunt cum e slabitul si mentinerea la acea greutate? Insa poate fi facut. Trebuie sa concentrati pe ce, sa angajati ferm si sa o faceti. Puteti reusi daca vreti. Si puteti bucura de asta.
Daca nu puteti sa traiti un anumit lucru, cititi despre el. Este ceea ce face mama. Si incercati sa nu faceti rau nimanui.