DESPRE OAMENI SI SOARECI
Rezultatele sutelor de studii de cercetare in domeniul RC pe o mare diversitate de animale de laborator sunt de-a dreptul uimitoare ( elul 2.1). Studiile diferitor programe de fitness, ale regimurilor cu antioxi-danti, si asa mai departe, nu au rezultate nici macar apropiate de beneficiile produse de regimul RC in privinta longevitatii si a starii de sanatate.In ultimii ani, cercetatorii din toata lumea au inceput in cele din urma sa inteleaga faptul ca restrictia calorica - un concept care, vreme de decenii, a fost folosit in laboratoare exclusiv ca instrument de cercetare - ar putea fi aplicata si in afara laboratoarelor pentru a imbunatati starea generala de sanatate a fiintelor umane. Pana si consertorul Institut National de Sanatate al SUA a recomandat recent, in "Obiectivul unei greutati corporale sanatoase", ca oamenii sa-si imbunatateasca sanatatea prin scaderea aportului caloric total, adoptand o
alimentatie bogata in substante nutritive, nu prin reducerea consumului de
proteine sau de grasimi. De asemenea, Institutul National pentru Studierea Cancerului, Asociatia Americana a Diabeticilor si Institutul National de Studiere a Procesului de imbatranire au alocat fonduri importante pe termen lung pentru studierea efectului restrictiei calorice asupra subiectilor umani. in fond, and in vedere faptul ca efectele RC au fost constatate in cazul unei rietati atat de mari de specii de animale, incepand cu cei mai simpli viermi, continuand cu pesti, muste si rozatoare si incheind cu caini, precum si faptul ca exista deja doda unei sperante mai mari de viata in cazul culturilor umane in care este respectata o versiune moderata a Dietei longevitatii, concluzia logica este ca Dieta longevitatii are efecte benefice asupra functionarii organismului uman.
Dintre numeroasele specii de animale pentru care exista date experimentale privind modificarea duratei de viata prin intermediul restrictiei calorice, cobaii sunt specia cel mai intens studiata. Cobaii se remarca prin faptul ca sunt animalele preferate pentru cercetarile biologice moderne, astfel ca pana in prezent s-au desfasurat practic sute de studii de
RC pe cobai.
Rezultatele sunt pur si simplu prea uimitoare pentru a ramane ascunse in jurnalele medicale. Priveste graficul urmator:
Graficul de mai sus este exemplificator pentru rezultatele studiilor restrictiei calorice, si s-a repetat de nenumarate ori in ultimii 25 de ani in cazul multor specii diferite. RC poate spori durata maxima de viata a tuturor vietatilor pe care a fost testata, cu o loare cuprinsa intre 40 si 60% in cazul aplicarii unor versiuni extreme ale RC. in anul 2002 au fost demarate mai multe studii pe oameni, si chiar si modificarile aparute in acest scurt interl in lorile indicatorilor biologici ai subiectilor sunt abile cu cele obserte in cazul altor specii animale studiate in profunzime, fapt ce sugereaza ca efectul restrictiei calorice se manifesta intr-ader in mod universal in regnul animal. Aceasta inseamna ca am putea traduce lorile graficului de mai sus in termeni umani, obtinand aproximativ graficul urmator:
Supravietuirea subiectilor umani alimentati normal
si a celor supusi nor grade de restrictie calorica diferita
Trebuie sa subliniem faptul ca acest al doilea grafic reprezinta doar o extrapolare. And in vedere ca restrictia calorica nu era studiata la inceputul secolului al XX-lea, este evident ca durata maxima de viata ce poate fi atinsa de subiectii umani supusi unui
regim RC nu a putut fi inca determinata. insa plecand de la toate dole pe care le detinem la ora actuala, graficul prezinta o imagine cat se poate de realista a rezultatelor la care ne-am putea astepta daca am avea patru grupuri de oameni: un grup care se hraneste normal, un al doilea grup supus unui regim RC foarte moderat, altul care respecta un regim ce mai strict si al patrulea grup supus unui program extrem de restrictie calorica.
CAT DE MULT AR PUTEA DIETA LONGEVITATII SA-TI PRELUNGEASCA VIATA
Hai sa ne gandim la semnificatia concreta a acestui grafic extrapolat, in primul rand, tine cont de faptul ca niciun regim alimentar destinat imbunatatirii starii generale de sanatate nu este perfect. Unii oameni au gene extraordinar de proaste, sau vor avea pur si simplu un ghinion fantastic atunci cand vor traversa o strada la un moment dat - accidente se intampla tot timpul. insa este de asteptat ca restrictia calorica, initiata intr-o faza timpurie a vietii, sa previna multe decese anormal de premature, in graficul nostru extrapolat, in cazul grupului de subiecti alimentati normal se obser o evolutie descendenta dintr-o faza foarte timpurie a vietii, la rste de 20-30 de ani, iar graficul continua sa coboare, desi in continuare destul de lent, si in urmatorul deceniu de viata. Daca am urmari un grup de circa 50 de oameni, exact la asa ce ne-am astepta: am constata poate unul sau doua decese foarte premature, in situatii familiare multora dintre noi, in care un coleg de scoala moare datorita unei forme de
cancer sau intr-un accident de circulatie - fenomen rar, insa probabil din punct de vedere statistic. Deplasandu-ne catre urmatoarea grupa de rsta, a oamenilor and intre 30 si 40 de ani, un alt deces pe care l-am considera de asemenea prematur ar fi cel al unui cunoscut care are gene nefunctionale pentru producerea colesterolului si care moare in urma unui
atac de cord inainte sa implineasca 40 de ani, desi decesele survenite ca urmare a atacurilor de cord dupa depasirea rstei de 40 de ani nu sunt, din pacate, deloc neobisnuite, in special in randul populatiei masculine din SUA.
Principalele cauze de deces in Statele Unite, in functie de rsta si cauza, in anul 2001.
Varsta (ani)
1-24
25-44
45-64
65 si peste
Afectiuni cardiace
1.496
16.486
98.885
582.730
Cancer
1.786
20.563 139.785 390.214
Afectiuni cerebro-sculare
330
___________3.092
_________15.518
144.486
Afectiuni pulmonare cronice
_______318
1.259
14.490
106.904
Studiile pe animale au relet faptul ca restrictia calorica modifica in mod radical indicatorii biologici asociati afectiunilor cardiace. in aceasta privinta, cand vine vorba despre subiecti umani, nu avem doar date epi-demiologice, ci si multe do concrete obtinute din cercetari efectuate pe oameni, precum datele obtinute de profesorul Walford in cadrul experimentului Biosphere 2 si, mai recent, studiul aflat in desfasurare la Universitatea Washington din St. Louis, pentru a numi doar doua. Astfel de studii au demonstrat faptul ca oamenii care se bucura de nivelurile sanatoase de
colesterol rezultate in urma restrictiei calorice prezinta un risc mult mai scazut de manifestare a unor afectiuni cardiosculare. Astfel, acea persoana din grupul celor supusi unei alimentatii normale care moare in urma unui atac de cord in jurul rstei de 40 de ani ar fi avut sanse sa traiasca mult mai mult - poate alte doua, trei sau chiar mai multe decenii - daca ar fi urmat un program RC chiar relativ moderat.
Se stie de asemenea faptul ca RC reduce dramatic incidenta formelor de cancer in randul animalelor de laborator, iar in ultima vreme apar din ce in ce mai multe do ale faptului ca RC, in mod deloc surprinzator, reduce riscul de cancer si la oameni. Astfel, nu este catusi de putin nereal ista presupunerea ca RC, intr-o forma mai moderata sau mai radicala, poate preveni decesele premature datorate cancerului sau cel putin le poate intarzia semnificativ, dupa cum ne sugereaza graficul extrapolat al sperantei de viata a oamenilor.
Urmarind acest grafic extrapolat catre dreapta, constatam ca multi alti oameni cu o alimentatie normala mor la rste de 50-60 de ani - si chiar si cati din grupul celor supusi unui regim RC moderat, reprezentand rezultatele cercetarilor pe animale care indica faptul ca restrictia calorica, in formele sale moderate, nu este nici pe departe la fel de benefica precum un program mai sever. Odata ajunsi in zona rstei de 65-70 de ani, oamenii cu o
dieta normala se imputineaza dramatic pe masura ce incep sa se manifeste bolile batranetii sau sa cedeze organele. Daca speranta de viata a omului respecta intr-ader evolutia celei a animalelor supuse regimului RC, ne putem astepta ca pragul de rsta considerat in prezent a fi al batranetii sa fie decalat cu aproape 15 ani in cazul grupului ce urmeaza un regim RC moderat, si chiar cu mai mult in cazul celor ce se supun unui regim RC foarte riguros.
Pe masura ce ansam catre partea dreapta a graficului, obserm ca foarte putini membri ai grupului celor cu o alimentatie normala au sanse sa atinga rsta de 90 de ani. in schimb, cei mai multi dintre membrii grupului supus unei restrictii calorice moderate vor fi in viata la aceasta rsta, la fel si marea majoritate a celor care respecta cu strictete regimul RC.
Si atunci, care este efectul final al restrictiei calorice? O alimentatie saraca in calorii impinge curba supravietuirii catre dreapta, si o face intr-o maniera in care totul este impins catre dreapta. Oamenii care se supun unui
regim RC nu vor deveni senili si inlizi la aceeasi rsta ca si ceilalti, fiind apoi nevoiti sa mai traiasca alte cate decenii in aceasta stare deplorabila de sanatate, ba dimpotri: RC promite conserrea tineretii. Astfel, pentru grupul supus unui program RC mai riguros, ciclul vietii si al mortii ar arata foarte diferit de ceea ce ne imaginam noi a fi ciclul normal de viata. Daca urmezi un program RC, chiar moderat, te poti astepta sa traiesti, in medie, cu cel putin un deceniu in plus fata de cat ai fi trait in mod normal - si poate chiar cu mai multe decenii, daca poti evita imbolnavirea de cancer sau suferirea unui atac scular. Si nu ti se prelungi doar durata de viata, ci si durata tineretii. Sobolanii si cobaii de laborator rstnici supusi unei alimentatii sarace in calorii parcurg labirinturi cu aceeasi rapiditate si inteligenta ca la rsta echilenta "adolescentei" lor. De asemenea, se reproduc la rste la care animalele aflate in grupul de control al studiului respectiv - acele animale care, and in vedere mortalitatea rozatoarelor alimentate normal, se pot considera norocoase sa mai fie in viata - nici nu-si mai amintesc cum se face.
din laborator in viata ta: cercetarea in domeniul restrictdEi calorice de-a lungul timpului
Preistoria
Conceptul potrivit caruia restrictionarea alimentatiei poate fi favorabila diferitor aspecte ale sanatatii este de fapt foarte vechi. in Evul Mediu, de exemplu, se credea ca tumorile pot fi eliminate prin reducerea consumului de alimente: atat corpul cat si tumoarea au nevoie de hrana pentru a supravietui, insa corpul, fiind mai puternic, ar supravietui unei restrictii alimentare mai mult decat o tumoare maligna - prin urmare, rea - astfel ca tumoarea ar muri inaintea corpului. (Nu incerca acasa!)
Cam aceasta era logica folosita. La inceputul secolului trecut, o versiune a acestui concept bazata intr-o mai mare masura pe realitatea biologica a dus la initierea unor studii stiintifice care au dezluit o corelatie intre consumul alimentar si dezvoltarea tumorala. De exemplu, Carlo Moreschi, un cercetator italian in domeniul imunologiei, a dovedit inca din anul 1909 faptul ca tumorile transtate unor cobai subnutriti nu se dezvoltau cu aceeasi repeziciune ca tumorile transtate cobailor alimentati normal. in urmatorii aproximativ zece ani, s-a aratat ca insasi aparitia tumorilor era suprimata in cazul rozatoarelor de laborator subnutrite.
Desi este perfect aderat faptul ca majoritatea tipurilor de cancer survin in principal la rste inaintate, silirea unei legaturi intre aparitia cancerului si aportul alimentar nu echileaza cu silirea unei legaturi intre viteza procesului de imbatranire si aportul alimentar. Aceasta ultima legatura a inceput sa fie studiata abia doua decenii mai tarziu, si chiar si atunci partial ca o consecinta neintentionata a experimentelor unui cercetator oncolog de la Universitatea Corneli.
Perioada moderna a cercetarii In domeniul RC
Clive McKay, cercetator la Universitatea Corneli, era interesat de efectele pe termen lung ale dezvoltarii incetinite a cobailor, pe care a indus-o prin intermediul unei reduceri drastice a alimentatiei acestor animale de laborator in cadrul unui studiu desfasurat pe la mijlocul anilor 1930. El a constatat insa ce cu totul neasteptat, si anume faptul ca rozatoarele traiau cam cu o treime mai mult decat semenii lor hraniti normal! Nimeni nu a putut explica aceasta constatare, desi unii cercetatori au incercat sa-si dea seama care era factorul crucial - un anumit component din
alimentatia animalelor, simpla limitare a cantitatii de alimente, sau continutul energetic total al hranei de laborator? Prin anii 1940 s-a demonstrat faptul ca, intr-ader, continutul energetic - cu alte cuvinte, continutul caloric - era unicul factor care conducea la aceste diferente. Mai mult, prin reducerea exclusi a continutului energetic, nu si a altor componente ale alimentatiei (precum
vitaminele si mineralele critice), beneficiile obserte au fost si mai semnificative.In ciuda acestei descoperiri importante, multa vreme restrictia calorica nu a mai fost studiata aproape deloc, asta pana in anii 1970, cand a inceput epoca moderna a cercetarii acestui regim alimentar. Stiinta biologiei moleculare se dezvoltase pana in punctul in care putea permite studierea modului in care restrictia calorica isi exercita efectul caracteristic. in urmatoarele decenii, cercetarile in domeniul RC au evoluat mult, ajun-, gand instrumentul primar de investigare a mecanismelor fundamentale ale procesului de imbatranire, si asta deoarece s-a constatat in scurt timp ca restrictia calorica este singura modalitate de a interveni pentru incetinirea ritmului in care imbatranesc organismele vii. Astfel, intelegerea modului si conditiilor in care restrictia calorica aplicata animalelor de laborator da rezultate a fost considerata echilenta cu intelegerea procesului de imbatranire in sine. Si datorita faptului ca pana in prezent nu s-a descoperit niciun alt mod de incetinire substantiala a procesului de imbatranire, restrictia calorica a ramas din anii 1970 principalul model experimental pentru intelegerea mecanismului, sau poate a mecanismelor, de imbatranire a animalelor de laborator.
Strategia generala de cercetare nu este nici complicata, nici foarte tehnica. O maniera de abordare este urmatoarea: un cercetator alege mai intai una dintre nenumaratele diferente obserte intre animalele supuse restrictiei calorice si animalele hranite normal, apoi incearca sa evidenti-ezeaceasta diferenta, fie ca este vorba despre o loare diferita a nivelului unui hormon sau chiar a unei gene a carei functie este inca necunoscuta. Apoi, cercetatorul incearca sa da daca modificarea acestui factor in cazul animalelor hranite normal poate avea acelasi efect ca restrictia calorica, sau dimpotri, daca incercarea de eliminare a diferentei constatate in cazul animalelor supuse regimului RC poate anula efectul de incetinire a procesului de imbatranire. De exemplu, animalele supuse unui regim RC inregistreaza o temperatura a corpului mai scazuta decat animalele din grupul de control. Profesorul Roy Walford, alaturi de cati colegi japonezi, au aratat faptul ca ridicarea in mod artificial a temperaturii corpului animalelor supuse regimului RC anuleaza unele aspecte ale efectului RC. Acest fapt a sugerat ca temperatura mai scazuta a corpului poate avea un rol fundamental pentru efectele benefice ale regimului alimentar.
Cele mai recente studii in domeniul RC urmeaza aceeasi tendinta, iar cercetatorii par sa se apropie din ce in ce mai mult de intelegerea mecanismului de functionare a restrictiei calorice. Cercetarile desfasurate la Universitatea Brown, la Universitatea Harrd si la MIT (Institutul de Tehnologie din Massachusetts) au aratat ca functionarea fortata a unei anumite gene poate conduce la efectul RC in cazul drojdiei si al musculitelor dro-sofila melanogaster. Aceasta modificare a functionarii genelor pare sa fie un factor esential, intr-o masura mai mare decat
hormonii sau temperatura corpului, daca nu chiar factorul esential care determina toata gama de modificari ce induce acea stare de sanatate mult imbunatatita a animalelor de laborator supuse regimului RC. Pentru a afla mai multe detalii referitoare la aceasta noua si captinta directie de cercetare, modulul 4.Insa deocamdata, hai sa facem un sumar al lucrurilor pe care le stim despre consecintele regimului RC asupra animalelor de laborator.