Plimbare, jogging sau alergare: se consuma cam 50 de calorii pe kilometru. Daca mergeti agale vreo sase kilometri, puteti arde pana la 300 de calorii intr-o jumatate de ora sau o ora, dar asta nu va face sa dispara un hamburger si un pahar de lapte cu malt. Numarul kilogramelor pe care vi se spune ca le puteti pierde prin miscare este umflat fara rusine.
De fapt, pana la urma m-am pus sa scriu sectiunea de fata pentru ca un prieten mi-a imprumutat o sectiune in care autorul sustine ca va puteti schimba viata facand 12-20 de minute de exercitii patru zile pe saptamana. Asta a pus capac la toate.
Ma grabesc sa adaug ca nu este rba despre Aerobics a lui Kenneth Cooper, cea mai buna si mai cinstita sectiune despre exercitiile fizice care s-a scris vreodata. Autorul sectiunilor care m-a facut sa ma pun pe treaba nici macar nu-l pomeneste pe Cooper, cu toate ca singura parte ca lumea din opera lui c o versiune redusa a programului acestuia. (Ca sa n-avem rbe, nu va spun numele sectiunilor vinovate.) Scopul programului lui Cooper nu este slabitul, ci imbunatatirea starii fizice. El pledeaza pentru desfasurarea zilnica a unei activitati continue care sa ne creasca ritmul cardiac pana in jurul a 125 de batai pe minut, timp de cel putin 20 de minute, dar mai bine 30-35 de minute. Cooper a experimentat pe sute de mii de angajati ai Fortelor Aeriene SUA, iar concluzia lui

ca urmarea programului aerobic reduce sansele de atac de cord

este sustinuta de statistici coplesitoare.
Singurele activitati destul de intense ca sa va mentina un ritm cardiac marit sunt alergarea, inotul, ciclismul si canotajul. Tenisul si sporturile asemanatoare nu sunt bune, pentru ca ritmul cardiac scade in timpul pauzelor. Nu-l puteti tine ridicat continuu nici macar in timpul unui joc rapid de baschet. Cat despre tipurile de baseball, ati putea sta la fel de bine culcat. Alergarea si inotul sunt cele mai bune, pentm ca singurul loc in care puteti fi siguri ca nu trebuie sa incetiniti pedalatul sau vaslitul este propriul dormitor, pe bicicleta fixa sau pe aparatul de vaslit. Si asta e tare enervant. inotul este cel mai prielnic, pentru ca ne face sa ne intindem si pune la lucru mai multi muschi, dar mi se pare plicticos sa tot inoti dintr-o parte in alta a bazinului, si in majoritatea climatelor necesita o piscina. Alergarea este exercitiul perfect, deoarece o puteti face oriunde (chiar si in jurul puntii unui vapor) si este cea mai usoara cale de a aduce si a mentine ritmul cardiac la intensitatea dorita.
Cititi sectiunea lui Cooper.
Cooper zice ca nu e neie sa exersati zilnic pentru a va intari inima, insa ceea ce am citit printre randuri este ca ar trebui sa aveti ritmul cardiac marit timp de cel putin 30 de minute in fiecare zi, sapte zile pe saptamana. Dupa fiecare perioada de odihna nocturna. Nu-i bai daca sariti cate o zi, din cand in cand; dar nu uitati ca astea se recomanda pentru mentinerea formei fizice. in cazul slabitului, daca exersati doar 12-20 de minute pe zi patru zile pe saptamana, programul minim recomandat de Cooper, ati putea la fel de bine sa jucati golf.
De ce medici renumiti si atleti, si chiar Cooper insusi, fac reclama unor carti care cuprind versiuni vlaguite ale programului aerobic? Raspunsul are doua niveluri. in primul rand, toti oamenii astia stiu prea bine, asa cum stim si dumneaastra, si cu, ca majoritatea americanilor oricum n-or sa faca prea multa miscare. O sectiune cu un program destul de dur

ca aceasta

ii poate determina sa renunte. Cartile cu programe lejere sunt acceptate in virtutea faptului ca un pic de miscare e mai buna decat deloc, si ca orice strop de incurajare isi atinge tinta.
Nu pot zice ca resping total ideea. Chiar si exersarea usoara va ajuta sa pierdeti cateva kilograme si sa nu le mai puneti la loc. 50 de calorii pe kilometru nu par sa insemne prea mult, dar atunci cand taiati din caloriile consumate, se aduna. Sa zicem ca alergati sase kilometri pe zi, parcurgand un kilometru in cinci minute

un total de 30 de minute, ceea ce se incadreaza perfect in programul lui Cooper pentru mentinerea in forma buna a inimii si a intregului corp. Asta va trece, de asemenea, in randul alergatorilor, pentru ca granita dintre cei care fac jogging si cei care alearga este viteza de un kilometru in cinci minute. Si consuma 300 de calorii. Daca faceti asta timp de 12 zile, caloriile arse ajung la 3 600, adica o jumatate de kilogram de grasime. Daca o faceti timp de 216 zile, ati pierdut 9 kile batute pe muchie.
Corect?
Da' de unde. Doar stiti ca nimic din jocul asta de-a greutatea nu e atat de simplu. De exemplu, se zice ca miscarea scade pofta de mancare, si chiar asa este daca incercati sa mancati de indata ce ati incheiat un maraton. Dar parcurgerea a 6 kilometri cu viteza de 4, 5 sau 6 minute pe kilometru nu face decat sa va starneasca, dupa ce va obisnuiti. Intrati sub dus, iesiti fluierand ca un cintezoi si sunteti in stare sa radeti tot de pe masa. Trebuie sa va luptati cu acest impuls.
Punctul-cheie, adesea abia atins sau chiar ignorat in cartile care propovaduiesc slabitul prin exercitii fizice, este acesta: trebuie sa combinati reducerea numarului de calorii consumate cu exercitiile. Dupa ce reusiti sa scapati de chinurile silirii unui program de exercitii o sa va simtiti minunat, si faptul ca va simtiti minunat va face sa savurati si mai intens hrana. Asta poate insemna ingrasare. Astfel, scaderea in greutate prin exercitii fizice regulate depinde de respectarea unui anumit regim.

Nu am vrut sa o spun mai devreme, dar adevarul este ca va trebui sa alergati zilnic sase kilometri, sapte zile pe saptamana, pentru ca asta face parte din program. Daca aveti o viteza mai mare de un kilometru in cinci minute, alergati mai mult de sase kilometri, pana ce depasiti un pic o jumatate de ora de ritm cardiac marit. Daca viteza va e mai mica, straduiti-va sa parcurgeti toti cei sase kilometri. Cam cinci minute de pregatire, patruzeci si cinci de minute pe drum si zece minute pentru dus si imbracare. O ora pe zi. in fiecare zi. An dupa an.

La ce bun?

Daca tot ce va doriti e sa dati jos kile si sa nu le mai puneti la loc, fara sa va pese nici cat negru sub unghie daca sunteti sau nu sanatos si in forma

tot ce vreti e sa aratati bine , atunci la ce bun tot programul asta plicticos de mentinere a formei fizice?
Pai, in primul rand, daca orgoliul e cel care va da ghes, veti arata cu adevarat mai bine cand sunteti in forma. Greutatea se redistribuie pe trup atunci cand grasimea este inlocuita de muschi, picioarele capata o linie mai clara, chiar puteti sta mai drept. Si va veti simti in forma, iar asta se manifesta prin felul in care va miscati si in stralucirea de pe fata.
Nu acesta este motivul pentru care alergarea este esentiala pentru programul de fata. Programul da rezultate bune pentru ca va schimba intreaga viata. Nu este suficienta schimbarea obiceiurilor alimentare; aveti neie de alt proiect care sa va deturneze mintea de la mancare, un proiect care, pastrand in minte obiectivul, va ajuta sa slabiti si sa ramaneti suplu. Obisnuinta de a alerga

mai usor de realizat decat schimbarea obiceiurilor alimentare

face toate astea. Veti fi luat in tarbaca de prietenii grasi si sedentari, dar in ziua de azi sunt atatia cei care practica joggingul, ca nu va veti face remarcat. Unii zic ca alergarea este o moda efemera, dar eu cred ca va ramane, ca schia-tul. La urma urmei, oamenii sunt animale mari si pline de muschi. Milioane de ani stramosii nostri au batut hatisurile culegand poame salbatice, legume si cereale (alimentatie nu prea diferita de ceea ce recomand eu) si haituind alte animale pe care sa le infulece. Doar acum circa 10 000 de ani am inceput sa domesticim animalele si tele, asa incat sa nu mai trebuiasca sa alergam dupa ele. Muschii sunt aceiasi si instinctele s-au pastrat, asa ca nu e de mirare ca unor milioane de oameni le place sa faca jogging in aer liber. Alergarea va supravietui. Ea ne satisface instinctele primordiale. (Omul-vanator? Alerg uneori printr-un parc din apropierea casei, fara un traseu fix, cautand cutii si sticle de bautura la care ma reped, le insfac si le arunc ca la baschet in cel mai apropiat cos de gunoi. Spectatorii izbucnesc adesea in urale.)
Alergarea, oricat de satisfacatoare ar fi, nu este in sine aspectul principal. Aici, importanta este forma: o ora daruita sapte zile pe saptamana unei activitati de sine statatoare, unitare. Constrangere? la stati un pic, pana nu faceti asa ceva zilnic, an dupa an, cu evlavie, habar n-aveti ce inseamna constrangerea. Nu vreau sa fiu uracios, dar din experienta de profesor stiu ca pustii se uita atat de mult la televizor, incat rareori pot ramane concentrati pe ceva mai mult de trei minute. intre reclame. Am un prieten din Washington care zice ca nici un membru al guvernului nu poate fi deranjat cu probleme pentru care e neie de mai mult de un sfert de ora ca sa fie pricepute si rezolvate. Mi-ar placea sa cred ca lucrurile nu stau chiar asa de rau, insa faptul ca perioada de concentrare este atat de scurta ar putea explica unele dintre boacanele conducatorilor nostri. Formele simple si scurte rareori acopera perfect problemele din viata reala. (N-aveti decat sa completati un formular scurt, de exemplu 1040A, si v-ati ars.) Trebuie sa invatam sa fim perseverenti in confruntarea cu detaliile complexe. Forma potrivita pentru a modela o intreaga viata necesita un detament de lunga durata fata de viziunea obiectivului indepartat.
Vreau sa va fac sa va concentrati pe modalitatea de a rezolva probleme pe termen lung. Sunteti in stare sa dedicati o ora din zi, in fiecare zi, ani la rand? incercati sa aflati hotarand sa alergati zilnic o jumatate de ora, fara nici o abatere. Vedeti daca puteti.
Ati putea zice "foarte bine, smechere, tu insuti o faci?" Da. O fac. Cu exceptia zilelor in care ploua prea tare, sau e prea frig, a nins prea mult, sau e polei, sau am prea multa treaba. Si uneori tendonul piciorului drept
E grozav daca puteti alerga la inceput cinci sau sase zile pe saptamana. Lucrul crucial este dedicarea. Acceptarea alergarii este ca refuzul desertului. La inceput il mancati, de teama sa nu jigniti gazda. Apoi insa va dati seama ca ei ii convine sa nu mancati desertul: li1 da a doua zi odraslelor. Oricine poate nascoci tot soiul de motive ca sa nu-si gaseasca o ora pentru alergare. Exista o singura calc de a nu ceda: pur si simplu trebuie ca alergarea sa fie pe primul loc, indiferent ce mai aveti de facut. Trebuie sa fiti convins ca nimic din ceea ce faceti intr-o zi nu este mai important decat sa rezervati o ora alergarii.
Ce se intampla daca sunteti presedintele Statelor Unite ale Americii si aveti lucruri foarte importante de facut? Indiferent cine sunteti, aproape tot ceea ce faceti intr-o zi poate fi

in sine

mai important decat alergarea. Daca analizati forma unei zile si a vietii dumneaastra, acest proiect apare intr-o lumina diferita. Sa zicem ca vreti sa va scrieti memoriile (daca sunteti presedintele, chiar o veti face). Trebuie sa va rezervati timp pentru asta. De fapt, le puteti compune in minte, in timp ce alergati-
Ne straduim aici sa modificam forma vietii. Vreau sa invatati sa faceti un lucru de sine statator si unitar cel putin o ora pe zi, in fiecare zi. Hai sa obtinem asta revenind la continutul programului de slabire.
Cei mai multi dintre noi sunt treji cel putin 16 ore pe zi. Pastrati una dintre aceste ore pentru alergare.
Nu trebuie doar sa alergati, ci si sa tineti o socoteala. Miscarea fizica modifica regimul de mentinere. Daca alergati, puteti creste un pic numarul de calorii. insa nu trebuie sa uitati ca, daca intr-o zi nu alergati, ardeti cu 300 de calorii mai putin si trebuie sa le scadeti din alimentatie. Si in acest caz, corpul nu este reglat chiar atat de precis, insa in cumulativ conteaza.
Pentru compensare, adaugati cativa kilometri in zilele de alergare, cu toate ca numarul total de kilometri nu este la fel de important ca obisnuinta zilnica a orei de alergat si a numaratorii. Este un exercitiu interesant - ma refer la problema reorganizarii vietii dumneaastra astfel incat sa puteti petrece o ora pe zi alergand. Ati putea face asta in cazul oricarei activitati de sine statatoare si unitara, o ora pe zi, in fiecare zi, dar se intampla ca vreti sa dati jos kile si sa nu le mai puneti la loc. Alergarea e parte din program. Pana la urma, o faceti pentru forma, ca sa invatati sa va controlati viata.
Dupa o vreme, veti gasi din ce in ce mai putine scuze ca sa nu alergati zilnic. Nu se va intampla sa ratati alergarea mai mult de o zi-doua pe luna. imi amintesc ca odata am reusit sa alerg mai mult de 200 de zile la rand. Asta bate recordul lui Joe Ul-lian, filozoful alergator, ceea ce imi ofera o multumire de sine filozoficeasca tacuta si o compatimire filozoficeasca mai zgomotoasa pentru Joe.
Nu sariti peste cal, ca sa compensati zilele lipsa, atunci cand cresteti timpul si kilometrii in zilele urmatoare. Rostul exercitiului este sa dureze o ora si numai o ora, in fiecare zi. in loc sa va perturbati obiceiurile acordand alergarii mai mult de o ora pe zi, mai bine mergeti pe jos si urcati pe scari. Explorati lumea scarilor. Toate blocurile cu birouri si hotelurile au asa ceva. in afara de cazul in care sunt mai mult de zece etaje, veti ajunge de obicei inaintea ascensorului. De asemenea, e greu de crezut ca nu aveti timp sa mergeti pe jos in orice loc pe o raza mai mica de doi kilometri. Puteti parcurge distanta asta in mers sustinut intr-un sfert de ora si lejer in 20 de minute. Daca locuiti la o distanta mai mica de doi kilometri de locul de munca, duceti-va si intoarceti-va pe jos. Folositi timpul ca sa cugetati la ceva. (Eu am cugetat la trasatura distinctiva a filozofilor, si cred ca poate fi aceasta: filozofii isi uiesc timp de gandire.)
Dar alergarea ramane valabila! Chiar daca mergeti pe jos cate sase kilometri.
S-ar putea sa aveti neie de ajutor ca sa demarati si ca sa supravietuiti celor sase saptamani de tortura. in primul rand, inainte de a incepe sa alergati trebuie sa va faceti un control medical si sa obtineti acordul doctorului. Daca sunteti un adult normal si sanatos, nu ar trebui sa fie nici o problema; insa daca n-ati mai prea facut miscare de la terminarea liceului, veti fi mai linistit (ca si sotul/sotia, de altfel) daca faceti un test de oboseala si un control cardiac inainte de a incepe. Toate astea elimina si una dintre cele mai mari scuze ca sa nu alergati: grija ca poate n-ar trebui sa o faceti.In al doilea rand, abonati-va la Runner s World, sau Running Commentary>, sau Women s Sports, sau la toate, dupa plac. Va ofera lunar o multime de lecturi stimulative.In al treilea rand, mergeti la un magazin de articole sportive care are o gama variata de incaltari pentru alergare si cautati un vanzator priceput. Daca vi se pare ca vanzatorul nu se pricepe sau ca incearca sa va traga pe sfoara, mergeti la alt magazin. Cumparati incaltamintea care vi se potriveste cel mai bine. (O sa fie scumpa.) Acest lucru este important, pentru ca va puteti face ferfenita labele picioarelor si genunchii si spatele daca purtati incaltari care nu va vin bine sau sunt nepotrivite. Tenisii si baschetii obisnuiti nu sunt buni. Ei nu ofera sustinerea si amortizarea de care au neie calcaiele cand lovesc solul.Incaltamintea buna pentru alergare este esentiala, dar nu mai trebuie sa cumparati si altceva. Aveti deja sorturi, flanele, tricouri si sosete. Puteti alerga in blugi, pantaloni vechi din catifea reiata sau de orice alt soi la fel de bine ca in cel mai scump trening pe care il puteti gasi prin magazine. Dar astea sunt gusturile mele. Daca vreti sa alergati doar in sort marca Frank Shor-ter si bluza marca Joan Samuelson, cumparati-le. Fostele stele ale atletismului american trebuie sa traiasca si ele.
Luati-o usurel. Nu va extenuati. Daca va pierdeti rasuflarea, incetiniti ritmul. Mergeti pana ce va reveniti. Siliti-va singuri ritmul, pentru ca la inceput e in ordine daca reusiti sa parcurgeti cumva pana la capat cei sase kilometri. Ei da, asta va va lua mai mult de o ora pana ajungeti la viteza de un kilometru in cinci minute. Prima luna e cea mai grea.
Felul in care va veti simti a doua zi depinde de multe lucruri. Daca de ani de zile nu ati mers pe jos mai departe decat de la frigider pana la televizor, o sa fiti complet intepenit si o sa va doara peste tot.
Foarte bine. Daca doare, inseamna ca sunteti viu.
Dar
Daca nu reusiti sa parcurgeti cei sase kilometri in prima zi, nu va omorati cu firea. Fiecare incepe de unde poate. Sa speram ca puteti face macar un kilometru si jumatate. Notati-va distanta si incercati din nou a doua zi.
S-ar putea sa fiti atat de intepenit si plin de dureri in aceasta a doua zi, incat de-abia puteti merge. Ma rog, faceti ce puteti. Veti sti care-i treaba. Si nu exista remediu mai bun pentru muschii intepeniti si durerosi decat miscarea si o baie sau un dus fierbinte.
Muschii dumneaastra r protesta cel putin trei saptamani. Strangeti din dinti si respectati programul.
Daca fumati, ati bagat-o pe maneca. Ar fi mai bine sa dati naibii tutunul, dar nu ma apuc acum sa va pisalogesc pe tema asta. V-as putea arata cum sa va lasati, dar nu putem face prea mult dintr-odata. in orice caz, v-am spus deja cum trebuie procedat. Este rba doar de alt continut (sa va lasati de fumat si sa nu mai fumati niciodata in loc sa dati jos kilograme si sa nu le mai puneti la loc niciodata) in aceeasi forma (dedicarea).
In privinta suflului: la inceput puteti avea o senzatie de arsura in plamani. incetiniti pasul. Multa lume porneste prea repede. Nu intentionati sa deveniti sprinter, va straduiti doar sa alergati pe o distanta medie. Nu puteti alerga pe kilometri intregi cum alergati pe cativa metri. Aici e rba de rezistenta, nu de viteza. incepeti lent si perseverati. Daca va pierdeti rasuflarea, incetiniti. Daca vi se pune un junghi in coaste, mergeti o vreme. O sa treaca. In sase pana la opt saptamani veti respira mai usor. Cititi lucrarea clasica a lui Joe Henderson, Solutia cursei lungi. (Tocmai mi-a venit in minte faptul ca Joe Henderson - primul scriitor si teoretician al relutiei alergarii -s-a nascut intr-un orasel din lowa, cu cativa kilometri mai la nord de orasul meu natal. Sa fie doar un sentimentalism stupid?)
Cei mai multi oameni depasesc durerile musculare inainte de a-si imbunatati suflul; dar, pe de alta parte, daca dupa ani de alergare intrerupeti timp de cateva luni, cand incepeti iar de obicei suflul e bun, insa o luati de la capat cu durerile musculare. Nu cumva tocmai am mentionat un motiv ca sa ramaneti credincios obiceiului de a alerga? Daca alergati zilnic, nu va mai trebui sa treceti prin chinurile readucerii in forma a muschilor. la ganditi-va un pic.
N-are importanta. Dupa ce incepeti, ani de zile nu se va intampla sa ratati mai mult de o zi sau doua la rand. Asa cum zice cu cea mai buna imitatie de accent britanic cumnata mea, Rubie, nascuta in Illinois si scolita la Academia de Stiinte Economice din Londra: "O sa va tineti tari, cum sa nu." Acel "cum sa nu" are o inflexiune sarcastica. Ignorati-o. Dati din cap si tropotiti mai departe. Daca puteti rbi in timp ce alergati (aceasta defineste alergarea aerobica), raspundeti "Stiu ca am sa ma tin, cum sa nu". Alte cuvinte, dar inflexiunea sarcastica in acelasi loc.
Am apucat sa va spun ca alergatorii traiesc in alta lume? Chiar asa este, si nu e o lume doar a alergarii. Este si a extensiilor

nu gimnastica din liceu si din armata, ci arcuiri lente si pozitii fixe. Multe dintre cele mai bune exercitii se bazeaza pe yoga. Va trebui sa includeti in acea ora si cateva exercitii de extensie. A, la dumneaastra ora inseamna deja o ora si zece minute? Stiti, 60 de minute nu sunt o cifra sacra. Insa daca prelungiti ora peste 90 de minute faceti mai mult decat cerc programul. Expertii nu au cazut de acord asupra duratei exacte, insa 10-l5 minute de exercitii inainte sau dupa alergare ar trebui sa va puna la adapost de probleme.
Necazul cel mare cu alergarea este ca intareste si scurteaza in mod diferit unii muschi ai picioarelor si spatelui. Trebuie sa va intindeti muschii, asa incat sa se creeze un echilibru general. Altfel veti avea tot soiul de spasme la musculatura dorsala si carcei la picioare. Una dintre cele mai bune modalitati de intindere a tuturor muschilor este inotul. Ati putea chiar sa inotati zilnic, in locul alergarii. Numai ca alergarea e mai putin plicticoasa, si de obicei se gaseste mai usor un drum cu acces liber decat o piscina cu acces liber.
Va recomand cele patru exercitii elementare de extensie pentru picioare si spate pe care le fac eu:
1. Stand in picioare la distanta de aproximativ un metru de un perete, inclinati-va si lipiti palmele de perete, cu picioarele drepte si talpile lipite de podea. Stati asa trei minute. Asta face sa se intinda partea din spate a picioarelor.
2. Stati culcat pe spate, cu picioarele bine intinse si calcaiele la circa 8 cm de podea, timp de trei minute. Asta intareste muschii stomacului.
3. Stati culcat pe spate, cu genunchii ridicati si bratele incrucisate pe piept. Trageti-va bustul in sus, ca si cum ati face o ridicare in sezut, si ramaneti timp de trei minute in pozitia de maxima extensie. Asta intareste muschii stomacului si ai spatelui.
4. Stati drept cu picioarele lipite, inclinati-va si atingeti-va degetele de la picioare (sau incercati sa o faceti). Ramaneti asa trei minute. Asta face sa se intinda picioarele si spatele.

Nu sariti. Nu faceti ridicari de picioare sau ridicari in sezut sau aplecari repetate cu atingerea degetelor de la picioare. Luati pozitiile de extensie si ramaneti asa. Muschii picioarelor, spatelui si stomacului se r intinde si se r intari, ajungand la echilibrul corect. Exista multe exercitii bune. Iata inca o ocazie de orgie

a cartilor cu exercitii fizice

la biblioteca sau la librarie.
Daca alergati, va alegeti cu dureri la degetele de la picioare, curbura talpilor, calcaie, glezne, tibii, muschii gemeni, genunchi, coapse, sale, stomac, piept, gat si cap. Uneori o sa apara o durere cumplita intr-o parte sau in alta, si adesea habar n-a-veti cum sa scapati de ea. O data m-a durut rau, da' rau de tot, o ureche

nu inauntru, ci pavilionul. Am facut si eu ce fac majoritatea alergatorilor, am alergat mai departe, si a trecut. Cele mai multe dureri de soiul asta dispar la fel de misterios cum au aparut. Se pare ca cel mai bun lucru de facut e sa va vedeti de treaba, daca puteti rabda. Daca senzatia e foarte intensa o sa va opriti singur.
Daca durerea persista mai multe zile, intrerupeti o vreme alergatul. Unele crampe va pot chinui saptamani intregi. In cazul in care situatia se inrautateste, mergeti la doctor, care probabil n-o sa aiba ce sa va faca, dar va veti simti mai bine stiind asta. Aveti grija sa alegeti un doctor care alearga si el, sau e de acord cu alergarea. Nu e neie sa mergeti la un doctor care sa va spuna ca alergarea va face rau. V-au spus-o deja o multime de prieteni. Ce va trebuie e un doctor ca acela la care am fost eu odata. (Alergatorilor le place grozav sa asculte si sa povesteasca astfel de lucruri.) Ma durea genunchiul drept de-mi sareau ochii din cap. Aveam senzatia unei piuneze asezate sub rotula, pe care o tot impungea. M-am dus la un ortoped (recomandat de antrenorul de atletism al universitatii).
Cat de mult alergati? m-a intrebat el.

Pai, vreo cinci-sase kilometri pe zi.

Aha, a zis el, ia sa-i facem o radiografie. Mai sunt si alte probleme? Cum stati cu spatele: vreo suparare la sale?
Am raspuns ca in urma cu cativa ani facusem un pas gresit, un pas mai apasat pe calcaiul drept, care mi-a dat o durere crunta de sale, dar mi-a trecut.
Am putea sa facem si acolo o radiografie, a zis el. Aveti asigurare de sanatate, nu?
ihi.
Genunchiul n-are nici pe naiba, a facut el, fixand radiografia pe cadrul luminos, dar trebuie sa va arat ceva in legatura cu spatele. Vedeti vertebrele alea? Sau alergati atat de mult cat ziceti, sau jucati la Otelarii din Pittsburgh. Un sir normal de vertebre e drept. la uitati-va la ale dumneaastra. Fiecare se zbarleste intr-o parte sau alta.
Statea acolo si isi pocnea usor dintii cu un creion, uitan-du-se la radiografie. Pana la urma am zis:
E chiar asa de rau?
Pai, a replicat el, probabil ca nu, daca nu va supara. Am descoperit ce a produs problema aceea a salelor, acum cativa ani, ii da el mai departe. Uitati-va aici

si mi-a aratat cu degetul

la liniuta alba de pe vertebrele de jos. O fisura care s-a vindecat. V-a durut?
M-a secat la inima, am zis eu, dar nu parea sa fie un nerv prins in vertebre, si puteam face orice miscare, asa ca n-am luat nici o masura.
Nu conteaza, a raspuns el, oricum n-am fi putut face nimic. Trebuie lasata sa se vindece, nu te atingi de asa ceva. Presupun ca asta ati facut?
intocmai.

Doctorul a inceput sa-si stranga lucrurile.

la stati un pic, am zis eu, cum ramane cu problema mea? Pot sa alerg in continuare?

Sigur, de ce nu?

Pai bine, spatele, articulatiile, toate astea se uzeaza continuu. N-or sa se strice de tot?

A izbucnit in hohote de ras si a spus:

Nu, daca nu aveti de gand sa traiti pana la 175 de ani.
Dar spuneti-mi, l-am intrebat pe cand se indrepta spre iesire, dumneaastra alergati?
Sigur ca da.
Pat, nevasta-mea, m-a intrebat daca vreau cu adevarat sa bag in aceasta sectiune chestia cu vertebrele. "Zau, vertebrele alea zbarlite ma infioara."
Am spus aici povestea din mai multe motive. In primul rand, eu v-o zic p'a dreapta. Daca alergati or sa apara unele probleme. Dar daca nu o faceti veti avea alte probleme. Se mentine echilibrul. Sunt convins ca merita cu varf si indesat sa va pastrati in stare buna inima si sistemul respirator cu pretul unei oarece uzuri a articulatiilor. Oricum, nu o sa traiti pana la 175 de ani. Si e pacat ca nu: tatalui meu i-ar fi placut.Intr-un program de alergare bine gandit, riscul de vatamari majore e mai mic decat riscul unui accident de masina.
Acum, ca v-am dat doua argumente inselatoare la rand, as face mai bine sa ma opresc si sa va tin o lectie de filozofie. Faptul ca avantajul repararii inimii depaseste dezavantajul vatamarii articulatiilor nu este un argument care sa va convinga sa alergati. Si faptul ca faceti un lucru periculos, cum este mersul cu masina, nu este un argument care sa va convinga sa faceti unul ceva mai putin periculos, cum este alergarea. Concluziile argumentelor implicate nu decurg din premise. Sunt de tipul non sequitur. Literatura fanaticilor sanatatii este plina ochi cu astfel de aberatii. Ar trebui sa le respingeti.

Cooper demonstreaza in lucrarea Aerobics ca efectul benefic al alergarii asupra inimii poate fi spectaculos. Aici nu e nici o aberatie. insa afirmatia uzuala din literatura despre alergare, ca nici o persoana care a reusit sa alerge pana la capat intr-un maraton nu a murit de inima, nu e adevarata (asa cum a demonstrat cu brio James Fixx, care a scris Totul despre alergare); nu e cu nimic mai adevarata decat ceea ce se afirma in industria nucleara, ca nimeni nu ar fi murit vreodata de cancerul procat de activitatea dintr-o centrala nucleara. Dat fiind ca traim in lumea in care traim, riscul de a muri din cauza iradierii este mult mai mare decat cel de a da ortu' popii in timpul alergarii, n 'est-cepas"! Eu zic ca puteti foarte bine sa va tineti de acest program (chiar daca argumentul este de tipul non sequitur).In plus, asa cum stim cu totii, scopul este slabitul si mentinerea noii greutati. Cata vreme metoda nu vatama pe nimeni altcineva, si nici pe dumneaastra chiar atat de mult, care e problema? Trebuie sa faceti ceva pentru dumneaastra, in afara de cazul in care preferati sa sedeti cu bratele incrucisate (si asta inseamna a face ceva, dar intelegeti ce vreau sa zic). Chiar daca regimul pe care il recomand pentru indeplinirea programului meu va face sa suferiti, cel putin la inceput, nu sunt mari riscuri de a va face rau cu adevarat. De fapt, daca ati fost sedentar, veti fi mult mai sanatos dupa implicarea in program decat inainte, indiferent daca v-ati propus-o sau nu.
Daca va tineti serios de acest program, veti dori probabil sa rbiti si altora despre el. Trebuie sa va avertizez ca foarte putini r fi cei carora le pasa si foarte multi cei care va arata cu vehementa ca-i doare-n cot. A, veti gasi cativa interesati si dornici sa asculte (spuneti-le sa cumpere sectiunea), dar chiar si un fan al joggingului probabil ca va incepe sa dea inapoi daca va apucati sa-l bateti la cap cu virtutile renuntarii la alimentele prelucrate. Amintiti-va de inca o rba a lui Dessectiunes: nu-i bine sa starnesti oamenii.
Adoptati acest program pentru dumneaastra. Daca va duce la schimbarea lumii, foarte bine, dar trebuie sa incepeti in propria casa, schimbandu-va pe dumneaastra.
Veti auzi ca unii maratonisti de talie mondiala nu mananca decat prajiturele Twinkies si cartofi prajiti si beau galeti de bere. Nu ma indoiesc ca unii dintre ei chiar asa fac, cu toate ca s-ar putea sa fie doar vedetism. in orice caz, ei nu alearga pentru a-si imbunatati sanatatea.
Nu. Chiar si arunci cand nu alearga regulat, tipii astia raman de obicei in preajma greutatii ideale a lui Van Aaken, care, dupa cum va amintiti, este cu 20% sub greutatea medie americana. Asta inseamna ca un maratonist de clasa mondiala inalt de 1,82 m cantareste vreo 60 de kilograme sau mai putin. Nu am rbit despre tipurile de corp, deoarece limitele greutatilor perfect sanatoase se afla la circa 9 kilograme de ambele parti ale mediei americane, adica un interval de vreo 18 kilograme. La pragul de sus al intervalului se afla, probabil (dar nu obligatoriu), clasicul tip de corp greoi, endomorfic, iar la pragul de jos clasicul tip usor, ectomorfic. Majoritatea oamenilor intra in categoria mijlocie, mezomorfica, si un barbat mezomorfic de 1,90 m poate sa aiba o greutate intre 80 si 100 de kile si sa fie perfect sanatos. Nu vreau sa insist prea mult asupra acestor cifre, deoarece clasificarea corpurilor in ectomorfic, mezomorfic si endomorfic nu este un diagnostic. Ceea ce vreau sa subliniez este ca multi maratonisti de talie mondiala au corpul de tip ectomorfic. (Asa este si Cristos in majoritatea reprezentarilor, in vreme ce Buddha este intotdeauna un endomorfic gras si ios, si puteti interpreta cum vreti toate astea.)
Daca alergati cativa kilometri si apoi vreti sa puneti la loc cele 300 de calorii arse, mancand o Twinkie si dand pe gat o cutie de bere, cine ce treaba are?

Nu inca. Creati-va intai obisnuinta. Consolidati-va un an sau doi capacitatea de a va dispensa de alimentele prelucrate si abia apoi oferiti-va periodic "vacante ale moralei". Pana atunci nadajduiesc ca veti hotari sa va faceti damblaua cu souffle Grand Marnier, nu Twinkies, iar berea va fi neagra, de import, si va costa de trei ori mai mult decat o sticla de bere blonda americana. Presupun ca la mine e rba, in esenta, de o prejudecata estetica.In afara de chestiunea tipului de corp, am evitat si problema faptului ca unii oameni ar putea avea din nastere meolismul mai activ decat al altora. Exista, intr-adevar, diferente, iar faptul ca unii sunt grasi si altii slabi ar putea fi legat mai degraba de meolism decat de tipul de corp. insa atunci cand o persoana cu adevarat obeza va spune ca tine cu strictete un regim de 900 de calorii pe zi si nu reuseste sa slabeasca, e momentul sa urmati sfatul filozofului David Hume in privinta relatarilor despre minuni. Daca relateaza doar cativa oameni, trebuie sa va intrebati ce e mai verosimil, ca minunea sa se fi petrecut intr-adevar sau ca ei sa minta. Daca o multime de oameni relateaza despre o minune, e mai verosimil sa fi fost trasi pe sfoara sau sa se fi petrecut minunea? Sunt convins ca nu exista vreo dovada ca dolofanii ar fi mai inclinati spre minciuna decat restul lumii, dar se stie ca unii dintre grasi mint in privinta cantitatii de mancare consumate. Probabil ca sunt la fel de multi slabanogi care mint cand zic cat de mult mananca si grasuni care mint cand zic cat de putin.
Cei supli par adesea sa manance mai mult decat o fac, de fapt. Cunoasteti probabil oameni care par sa rontaie tot timpul ceva, dar de obicei numarul de calorii pe care le consuma zilnic nu depaseste prea mult, sau deloc, cantitatea de calorii necesara pentru mentinerea greutatii unor persoane de talia lor. Sigur ca exista unele deosebiri legate de numarul de calorii arse de diferite persoane pentru a ramane la aceeasi greutate, insa cei supli care baga in ei cat un cal ajung pana la urma sa arate ca un cal vazut din spate.
David Hume nu a negat posibilitatea producerii minunilor. El era insa un individ banuitor, care ar fi inteles cu siguranta problema noastra. in tinerete fusese neindemanatic, slab si cinstit. Oricine l-ar fi incadrat in clasa ectomorfilor. Pe la 20 de ani a avut o criza de scepticism, a scris una dintre lucrarile clasice ale filozofiei occidentale (Tratat despre natura umana) si a luat 30 de kile in sase saptamani, devenind un personaj gras si ios, care a ramas asa pana la sfarsitul vietii. Hume a fost un om minunat. El si Benjamin Franklin faceau chiolhanuri de pomina la Paris, jucau whist si sileau cu imbratisari de urs cuconitele savante sa li se aseze in poala. Dupa ce in tinerete fusese tipul clasic de ectomorf, iar la maturitate tipul clasic de endomorf, Hume ar fi primul care sa spuna ca motivul cel mai probabil al cresterii in greutate nu este meolismul lenes, ci consumul total de hrana.
Oamenii nu sunt la fel, e adevarat, dar inainte de a crede relatarile fanteziste numarati cinstit caloriile. Daca gasiti pe cineva care cantareste 45 de kile, consuma 4 000 de calorii zilnic si nu se poate ingrasa, sau care cantareste 135 de kile, consuma 1 000 de calorii pe zi si nu poate slabi, convingcti-l sa mearga la doctor. Ati descoperit nu doar un miracol in carne si oase, ci si o persoana cu sistem meolic anormal, care e foarte bolnava.
Mai sunt multe de spus despre alergare. Daca va place, veti constata ca e ceva minunat. Unii spun ca alergarea le da o stare naturala de bine, si daca este asa, atunci se poate explica faptul ca altii spun ca alergarea ii face sa iasa din starea de deprimare. In sine, alergarea este un lucru pe care il puteti face pentru dumneaastra o viata intreaga. Indiferent daca intrati sau nu in vreo competitie, puteti consemna recordurile de distante si de timpi, va puteti sili anumite obiective si va creati o lume proprie a straduintelor si a implinirilor. Toate astea sunt grozave, dar ies din cadrul programului nostru. Ma despart cu oarecare regret de acest subiect. in orice caz, alergarea este un lucru pe care cei mai multi dintre oameni il pot suporta, dar nu cade cu tronc oricui. Daca nimic nu va poate face sa alergati, incercati inotul, ciclismul sau canotajul (continut diferit, aceeasi forma). Voi trece acum la ceva in stare sa rascoleasca orice faptura omeneasca, chiar si pe cele mai sedentare. Putini sunt cei care nu sunt atrasi de sex.
Dar inainte de a ajunge acolo, un bob zabava, ca sa ma uit in jur. Centrul de Perfectionare in Domeniul Stiintelor Comportamentale este un loc minunat pentru a scrie o sectiune despre modul in care poti prelua controlul asupra propriei vieti (sa-i zicem modificare autoimpusa a comportamentului?). Centrul se afla pe un deal, deasupra Universitatii Stanford, si privirea cuprinde de acolo stralucirea Golfului San Francisco, pana dincolo, la cetoasele coline din Berkeley. Filozoful George Berkeley a scris o poezie in care apare versul "Spre soare-apune c drumul Imperiului", si de aceea orasul din jurul primei universitati mari de pe Coasta de Vest se numeste Berkeley.In amurg luminile sclipesc ca un milion de fire impletite, peste dealurile de la vest catre Pacific, peste campiile de sare de la nordul orasului San Francisco. Noaptea e de catifea, iar aurora e roz si azurie. in lumina foarte limpede a amiezii, turlele miniaturale din departare arata ca unul dintre orasele magice ale lui Ita-lo Calvino, zarite prin orificiul dintr-un ou incrustat cu nestemate.
Chiar deasupra dealului din spatele Centrului se afla Acceleratorul Liniar de la Stanford. Aceasta cladire lunga de un kilometru si jumatate gazduieste instalatiile pentru studierea interiorului atomilor. Ea urmeaza traseul Faliei San Andreas. in 1906, o usoara miscare de-a lungul acestei falii a distrus San Francisco. S-a intamplat de multe ori in trecut. Se va intampla din nou. Seismologii zic ca pamantul se va misca sub picioarele noastre inainte de sfarsitul veacului. Sunt vremuri apocaliptice. Asteptam Marele Cutremur.

Iar acrul are gustul si scanteierea unui vin alb, sec. Fiecare zi pare primavara timpurie. sectiunea mea e pe jumatate gata. Maine este Anul Nou Chinezesc si merg cu prietenii la un ospat chinezesc. O sa rbim si o sa radem si o sa ne ghiftuim. O sa dam semnalul de incepere a anului Cainelui.
Ma uit prin peretele de sticla al biroului meu la dealurile unduitoare din jurul Stanfordului. Cand am ajuns aici, in septembrie, aveau cea mai dulce culoare aurie din California. Stejarii falnici si negri erau goi. Acum e sfarsitul lui ianuarie din alt an.
A plouat. Stejarii sunt verzi, dealurile sunt verzi, stralucind ca smaraldul, doldora de bogatii si pline de viata. Straturi de nori inalti stau deasupra dealurilor luptuoase.
Dealurile ma cheama. Ma imbrac cu hainele de alergat, leg bine sireturile ponositelor mele incaltari de alergat, ies din incapere si incep sa alerg.