Vorbind despre alimentatie, in general si/sau in special, trebuie sa avem ca referinta produsele ei naturale si cele realizate de catre om.
Alimentatia normala trebuie sa fie cea care cuprinde, in mod curent, totalitatea produselor si constituentilor alimentari naturali de baza, care sunt, in cea mai mare parte, corespunzatori structurilor ti compusilor organici ti anorganici ce fac parte din/ ti intregesc compozitia organismului uman, in expresia lui structural-morfologica ti fizjo-energetica [12,62].
Alimentatia obisnuita contine, de fapt, prin forta lucrurilor, si elemente nenutritive incluse in ea intentionat sau neintetionat, straine de componentele naturale ale corpului uman (substantele xenobiotice).
Astazi, omul - ca omnivor - poate manca aproape orice, ceea ce, in mod normal, ii trebuie alegand dintr-o gama imensa de produse din domeniul animal si vegetal, hrana sa.
Echilibrul unei alimentatii si valoarea unui aliment este insasi sustinerea unei stari de sanatate indiduala.
De fapt, alimentaua care corespunde nutritiei omului sanatos este alimentatia care ii da, in permanenta, echilibrul lui de ata.
Putem numi o alimentatie normala, alimentatia echilibrata, care corespunde sustinerii normale a statusului indidual al fiecaruia.
Desigur, nu se pot fixa reguli de conduita in alimentatie fara a se cunoaste statusul de sanatate al organismului respectiv, statusul indidual, legat de varsta, sex, profesie sau clima zonei de etuire etc.

De sustinerea echilibrului alimentar al hranei noastre zilnice se leaga o serie de factori, printre care cei mai necesari sunt cunoasterea si intelegerea minima a datelor stiintifice, a caracterelor biologice si a efectelor meolice majore ale alimentelor obisnuite, comune, alese pentru acest consum.
Dintre cele mai importante caractere ale unui nutriment, pe primul sunt cel putin doua si anume: valoarea biologica si valoarea calorica [63, esj.
Aceste doua calitati importante, necesare in intelegerea valorii unui aliment, nu poate ignora asocierea lor la cunostintele traditionale si, mai ales, cele care pron din datele epidemiologice ce reprezinta caracterul acestor valori pe timp lung.
In acest fel, comportamentul fata de hrana va fi mai precis si corect, daca prim alegerea produselor alimentare, in asa fel incat sa se ofere organismului nostru un echilibru de sanatate cat mai perfect.

Cele doua "fatete" ale componentelor produselor alimentare

De aparitia cancerului, au fost gasiti ca responsabili o serie de factori, cum ar fi: agenti chimici, fizici, biologici (rusurile), tutunul, alcoolul si "incriminat" fiind insusi stresul [io, 186].
In ceea ce priveste alimentatia si componentele ei au fost suspi-cionate intotdeauna de participarea la cresterea incidentei in cancer, fenomen dovedit fie direct, fie indirect, prin date epidemiologice, experimentale si clinice.
Datele epidemiologice sunt destul de categorice in ceea ce priveste legatura cauzala a continutului alimentatiei si a modului ei de preparare cu aparitia cancerului, demonstrand ca factorul de mediu este cel mai important.
Pentru om, mai exista si o alta fateta, pe de alta parte benefica
Aceasta problema astfel ridicata este tot asa de importanta, fiind legata tot de alimentatie si anume certitudinea existentei unor compusi alimentari propri ce pot, de data aceasta, interveni in prevenirea cancerului, in lupta impotriva aparitiei lui.

Acestia pot fi si constituentii ei esentiali, de baza.

Observatiile obtinute pe o lunga perioada de timp, prind rolul pozitiv, favorizam, legat de protectia si preventia in cancer a unor produse alimentare de origine vegetala sau animala (cu structurile biochimice respective, speciale), au facut obiectul unor recomandari dietetice alaturi de folosirea unor tamine, oligoelemente etc.

La acestea s-au adaugat unele modulari nutritionale cantitative sau calitative, precum si exemplul unor comportamente alimentare benefice (caracteristice unor grupari etnice sau religioase de populatie, ori unor categorii socio-economice), care au sustinut aceste ipoteze pozitive ale rolului alimentatiei in combaterea cancerului.
Din toate acestea, unele au fost mai indraznete, ca intentie, cele al caror suporturi de observatie cotidiana epidemiologie:}, experimentala si clinica (care au existat dintotdeauna) au determinat realizarea, in ultimele decenii, a unor cercetari stiintifice fiabile sau de mare amploare.

Dar, unde-i paradoxul?.

Ramane, insa, mai dificil de a imagina, de a gandi, de a accepta sau de a demonstra ca alimentatia noastra zilnica, prin compozitia ei complexa, mai ales partea ei de origine vegetala atat de diversa prin elementele si principiile active pe care le contine, uneori necunoscute, dar si cele de origine animala, poate fi implicata in mecanismul de cancerogeneza, pe de o parte participand la producerea lui, iar pe de alta parte la impiedicarea desfasurarii lui, prin repararea leziunii produse sau inhibarea fazelor procesului de malignizare a celulelor.
Poate, uneori, acest dualism este atribuit numai cantitatii de plus sau minus (al dozei), chiar a unuia si aceluiasi component ?
In afara acestui aparent paradox, alimentatia ramane o realitate din ce in ce mai prezenta, aceea ca factorii implicati in cancerogeneza, in cea mai mare parte dintre ei, nu sunt adevarati componenti ai nutritiei, de fapt acestia fiind unii dintre contaminantii si aditivele pe care ii contine (substante straine de compozitia organismului).
Acest aspect are, ca produse de consum alimentar, pe de o parte (in latura lui negativa), o alimentatie neechilibrata, prezenta de substante straine (xenobiotice), cancerigeni, promotori, alti agenti toxici etc. si, pe de alta parte (in latura lui pozitiva), componentele produselor naturale ale hranei, substante active reparatorii, enzime, tamine, oligoelemente si alte substante active bioenergetic, in special cele din vegetale (legume, fructe etc).
Pornind de la aceste componente naturale "principale", de baza, obisnuite ale hranei fiintei umane, substante simple, nutrimente ce corespund in ansamblul structurii ei biologice, ele formeaza cele trei timente majore ale alimentatiei: protidele (proteinele

substantele azotate), glucidele (hidratii de carbon - substantele zaharoase) si lipidele (grasimile).

Adaugand si compusii chimici mai complecsi, mai eterogeni ai lor ce sunt prezenti in unele alimente, acestia impreuna reprezinta cel mai mare volum al materialelor de hrana necesare pentru acoperirea nevoilor structurale si energetic-functionale ale etii.
La acestea se adauga si necesitatea prezentei permanente, de aceeasi importanta biologica, esentiala si indispensabila a grupului de elemente naturale format din enzime, tamine, saruri minerale si oligoelemente, ce se gasesc si pron tot din alimentatia curenta.
De asemenea, nu putem trece cu vederea elementul primordial din alimentatia noastra

apa

cea care completeaza "acel tot nutritional" ce sustine fundamental ata, dar pe care organismul nu o poate sintetiza, in afara unei cantitati minore (150

200 ml) care apare in unele reactii biochimice de meolism la nivel celular.
Ea este mediul indispensabil derularii etii (nevoia de apa este capitala pentru buna functionare a fiintelor), caci, fara ea, dupa scurt timp, organismul inceteaza de a mai functiona.
Apa se gaseste in mod natural, in diferite proportii, in majoritatea alimentelor pe care le consumam (aport de 60 - 1000 ml/zi).
Dar, cantitativ, ea trebuie completata, ca atare, ca necesitate fiziologica normala (la adult ea fiind de.aproximativ, 1.000 - 1.500 ml/zi).
Toate componentele constitutive ale nutritiei omului sunt indispensabile, de la simpla sare (clorura de sodiu)

zisa si sarea de bucatarie

la glucide sau la o tamina etc, caci, fara ele, existenta lui nu ar fi derulata la parametrii tali.