Zilnic, populatia globului creste cu 230.000 de suflete; in fiecare zi, 230.000 de guri in plus care cer hrana.In anul 1800, populatia globului atingea cifra de 1 miliard. La inceputul secolului XX, eta noastra aa un miliard sase sute de milioane de locuitori. Acum, suntem peste 6 miliarde. Si 98% din cresterea populatiei globului are loc in tarile sarace si in curs de dezvoltare. Care va fi hrana pentru mileniul al treilea? Carnea sau cerealele?
Prin definitie, dieta optima este cea care promoaza sanatatea si longevitatea, prenind deficientele nutriti si reducand riscul bolilor cronice, legate de alimentatie - ne referim la dieta alcatuita din alimente disponibile, sigure pentru a fi consumate si gustoase.
Cu toate ca initial hrana recomandata omului a fost pur getariana, in decursul istoriei, diferitele societati au adoptat o varietate larga de moduri de alimentatie din tele si animalele disponibile, in functie de ocupatie, de situarea geografica, de clima si situatia economica.
Faptul ca existam este dovada evidenta ca alimentatia societatilor din chime a oferit suficienti nutrienti si energie pentru a sustine cresterea si reproducerea. in ce masura diferitele moduri de hranire au fost si cele mai sanatoase e o problema pe care n-o discutam Fara te, n-ar fi existat istorie umana sau preistorie. Plantele au sustinut omenirea inca de la primele ei inceputuri. Pe mondial, cea mai mare parte a hranei provine si acum din getale, care ne ofera hidratii de carbon - combustibilul organismului -proteinele, grasimile, dar si fibrele, mineralele, vitaminele si toti ceilalti microconstiluenti necesari vietii si sanatatii. Daca nu uitam ca majoritatea animalelor consumate de oameni se hranesc tot cu te, atunci rolul getalelor in sustinerea vietii devine si mai evident.
In momentul in care o samanta incolteste si un firicel iese din sol, chiar in acel moment incepe fotosinteza, procesul care hraneste ta pe masura ce creste. Fotosinteza e un proces chimic, care survine in particulele numite cloroplaste, ce se gasesc in componentele rzi ale telor. Clorofila - pigmentul rde din te - capteaza energia soarelui, pe care ta o utilizeaza pentru a forma glucide din dioxid de carbon si apa. Produsul de deseu al acestei reactii este oxigenul, care e folosit in parte de ta insasi pentru a respira, iar restul este eliberat in aer, furnizand oxigenul necesar majoritatii organismelor vii.
Capacitatea ca, din dioxid de carbon si din apa, sa produca zahar si oxigen face din te dinamul ce sustine intreaga viata de pe pamant.
Datele disponibile sustin ca, in decursul istoriei omenirii, carnea a fost un aliment scump, astfel ca viata majoritatii locuitorilor etei era mentinuta de produse de origine getala, intre care cerealele, cartofii si legumele au jucat un rol predominant.
Totusi, pe masura ameliorarii conditiilor economice, populatia din tarile sarace tinde sa consume mai multa carne, iar ce se observa azi in tarile in curs de dezvoltare confirma relatia care exista intre alimentatia cu produse de origine animala si bolile degenerati, tipice locuitorilor din tarile bogate.
Sa nu credem insa ca in Europa de apus se consumau mereu cantitatile mari de carne din zilele noastre. In Germania, de exemplu, in anul 1816, consumul de carne si de mezeluri, pe cap de locuitor, a fost de 13,7 kg; in 1900, de 47 kg; in 1975, de 83 kg; iar in 1993, de 95,5 kg.Incepand cu mijlocul anilor 1950, oamenii de stiinta au observat ca, in acelasi timp cu cresterea consumului de produse de origine animala, creste si frecnta aterosclerozei, a neoplaziilor, a accidentelor vasculare cerebrale, a diabetului si a altor boli cronice si degenerati.
Pe baza acestor observatii, pentru prenirea acestor afectiuni, pe la sfarsitul anilor 1970, nutritionistii din Statele Unite au inceput sa recomande reducerea numarului de calorii consumate prin reducerea ingestiei de grasimi, in special a celor de origine animala, a colesterolului, a zaharului, a sarii si a alcoolului, precum si cresterea consumului de alimente continand glucide complexe si fibre. Apoi, s-a recomandat sa se consume mai putine alimente de origine animala - carne, lapte si derivate, oua, grasimi si uleiuri.
Cele mai hemente proteste impotriva acestor recomandari au nit din partea industriei alimentare, ingrijorate de diminuarea niturilor. Poate nu va vine sa credeti, insa in urma acestor proteste gurnul Statelor Unite a schimbat formularea de la "consumati mai putina carne", la aceea de "consumati zilnic doua sau trei portii de carne".
Cercetarile care au urmat au confirmat beneficiile regimului getarian in prenirea bolii coronariene, a cancerului si a diabetului. in Statele Unite survin anual 1 milion de decese datorate alimentatiei nesanatoase si sedentarismului. Un milion de decese anual, care ar putea fi evitate!
Considerand ca exista do suficiente pentru a combate teama de unele deficite nutriti, in anul 1997, Asociatia Americana de Dietetica a recunoscut ca "o dieta getariana, bine uita, este sanatoasa si adecvata din punct de dere nutritiv, oferind avantaje in prenirea si tratamentul unor boli".

Din nefericire, populatia si chiar o parte dintre medici n-au cunostinta despre aceste declaratii ale forurilor stiintifice. Asa se face ca, din anul 1970, consumul de carne de pasare, in loc sa scada, a crescut. Explicatia pentru rezistenta consumatorilor la recomandarile dietetice este ca, in alegerea hranei, orientarea se face NUMAI dupa gust, dupa comoditate si dupa obiceiurile mostenite. Urmand aceasta cale, consumul de calorii pe cap de locuitor, in Statele Unite, a ajuns la 3.800 kcal/zi, in aceasta medie incluzand si copin mici. Din anul 1970 pana in 1997, consumul zilnic a crescut cu 500 cal; 3.800 kcal reprezinta aproape de doua ori cantitatea de energie necesara pentru majoritatea femeilor, ca sa nu mai vorbim de copii.
Si pentru a intelege interesele care sunt in joc, sa amintim ca, in Statele Unite, in anul 1995, numai 22% din cheltuielile pentru alimente au ajuns in buzunarul producatorilor; restul de 78% a renit industriei si comertului cu produse alimentare pentru prelucrare, ambalare, transport si profit.
Deoarece produsele prelucrate sunt mai profiile decat cele obtinute direct de la producatori, industria alimentara aduce pe piata, in fiecare an, un numar mare de produse noi. In Statele Unite, numai in anul 1995, au fost puse in circulatie 17.000 de produse alimentare noi. Doua treimi din ele erau: dulciuri, condimente, bauturi, produse lactate, cereale indulcite, produse de bucatarie si de patiserie. Iar pentru a va imagina niturile, sa retinem ca numai pentru reclama produselor alimentare se cheltuiesc anual 30 de miliarde de dolari. Numai pentru un singur sortiment de bomboane sau de ciocolata reclamele costa intre 25-50 de milioane de dolari.
Studiile efectuate pe diferite continente dodesc ca alimentatia bazata pe produse getale se asociaza cu o mai buna sanatate si longevitate.
Do incontesile sprijina ideea ca populatia din tarile industrializate si din cele in curs de industrializare ar putea reduce riscul bolilor cronice, daca ar creste consumul de getale, de cereale si de fructe si daca ar diminua sau, mai bine, ar renunta la consumul alimentelor de origine animala.
Din nefericire, sistemul alimentatiei publice existent nu are , moti sa favorizeze consumul produselor obisnuite, luate direct de la producatori.
Daca autoritatile doresc imbunatatirea sanatatii publice, atunci ar trebui sa ia masuri pentru a stimula productia de alimente de origine getala si, in loc de a importa tigari, carne si bauturi alcoolice, sa finanteze constructia de sere si, entual, importul unor produse getale, care nu pot fi cultivate pe teritoriul tarii din moti de clima.In ceea ce priste cerintele de hrana, pe mondial au loc schimbari fundamentale, in mare masura determinate de dimensiunile cresterii economice din tarile in curs de dezvoltare, cuprinzand: America Latina si Arhipelagul Caraibilor, tarile situate la sud de Sahara, Asia, Africa de Nord si restul tarilor "nedezvoltate".
Cresterea niturilor si urbanizarea rapida, in special in Asia, au schimbat cu totul cererea de alimente. Consumul direct, pe cap de locuitor, de porumb si de cereale ieftine sau de calitate inferioara este in scadere, pe masura ce, o data cu cresterea niturilor, consumatorii trec la grau si la orez. Cand situatia financiara se imbunatateste si, mai mult, si stilul de viata se schimba, o data cu urbanizarea survine a doua trecere, de la orez la produsele de grau.
Cresterea niturilor din tarile in curs de dezvoltare determina si o crestere puternica a consumului de carne, ceea ce necesita marirea productiei de cereale furajere, in special de porumb.In tarile dezvoltate, pentru producerea unui kg de carne de pasare e nevoie de 2 kg de cereale; pentru 1 kg de carne de porc, de 4 kg de cereale; iar pentru 1 kg de carne de vita, de 7 kg de cereale. Va dati seama ca s-ar putea hrani un numar mai mare de persoane cu cereale.
Intre anii 1981 si 1994, in tarile in curs de dezvoltare, 80% din hrana a pronit din cereale. in aceasta perioada, consumul de cereale, pe cap de locuitor, a fost de 165,3 kg/an.
Am amintit ca exista tendinta de a consuma din ce in ce mai multe produse pronind din grau.Intre anii 1992 si 1994, din totalul cerealelor consumate in tarile in curs de dezvoltare, graul a reprezentat 43%; orezul, 39%; porumbul, 12%, iar celelalte cereale de calitate inferioara, 10%.
Consumul de carne din tarile in curs de dezvoltare creste in mod rtiginos. Daca, acum 30-40 de ani, aceste tari au consumat 29% din carnea folosita pe glob, in prezent, ele consuma 45%.In anii care vor urma, consumul de carne, in China si in India, va creste enorm, ceea ce va determina inmultirea cazurilor de ateroscleroza, boala coronariana, hipertensiune arteriala, diabet, cancer si boli degenerati. Daca in anul 1993 consumul de carne in China a fost de 33 kg pe cap de locuitor, in anul 2020 va fi de 60 kg; in tarile dezvoltate, consumul anual de carne, in anul 2020, va fi de 83 kg pe cap de locuitor.
Specialistii sunt convinsi ca nevoile de hrana ale populatiilor din tarile nedezvoltate si ale celor in curs de dezvoltare ar putea fi satisfacute mai bine cu cereale decat cu carne. Dar, inainte de toate, se pune intrebarea daca alimentatia fara carne sau cu foarte putine produse de origine animala ar putea satisface necesitatile de proteine si de aminoacizi ale diferitelor grupe de varsta.
Cu siguranta ca cei care-si mai pun inca astfel de intrebari n-au ascultat emisiunile despre sanatate difuzate la "Vocea Sperantei". D. Joe Millward, de la Centrul de Nutritie din cadrul Unirsitatii Surrey, Guilford, Marea Britanie, a dezbatut aceasta intrebare intr-un referat, care a fost publicat in revista Proceedings ofthe Nutrition Society (1999; 58: 249-260). in cele ce urmeaza, redau pe scurt prezentarea prof. D. Joe Millward.

Chiar si in momentul de fata, sursele de proteine din te furnizeaza 65% din proteinele consumate pe glob, majoritatea pronind din cereale, restul, din legume, nuci si seminte.
Din cereale, graul furnizeaza 43%; orezul, 39%; si porumbul, 12% din proteinele de origine getala. Cu toate ca numeroase do arata ca tele pot oferi toate proteinele necesare omului, persista inca ideea gresita ca, din punct de dere nutritiv, proteinele getale sunt inferioare celor pronind de la animale. Aceasta conceptie este rezultatul unor atitudini sociale si culturale deosebite fata de carne.
De fapt, in zilele noastre, intrebarea importanta nu este daca proteinele de origine getala pot satisface in totalitate cerintele de aminoacizi ale organismului uman, deoarece se stie ca proteinele de origine getala ofera toti aminoacizii, in cantitate absolut suficienta, pentru toate grupele de varsta, ci daca asa ceva se poate realiza pentru populatiile tarilor sarace, numai cu cereale ieftine, cultivate acolo.
De obicei, se uita ca graul si porumbul sunt "alimente bogate in proteine", daca se a cu laptele de mama si daca nu se ia in consideratie densitatea de energie. in felul acesta, alimentatia bazata pe cereale, in special grau, poate oferi chiar mai mult decat e nevoie pentru a satisface cerintele de proteine ale omului, la toate grupele de varsta.In ceea ce priste sugarii si copin, folosirea larga si cu succes a laptelui si a produselor din soia a demonstrat ca alimentatia pur getariana poate fi adecvata si pentru ei.In tratatele de medicina, gasim ca sindromul de malnutritie sau de marasm nutritional, descris la copin africani, in 1933, sub termenul de kwashiorkor, se datoreaza unei alimentatii bogate in hidrati de carbon si deficitara in proteine. insa, in anul 1997, Golden a aratat ca kwashiorkor nu e o boala datorata lipsei de proteine.

Azi, nutritionistii sunt de acord ca alimentatia cu produse getale, care se pot obtine in cele mai multe regiuni de pe glob, furnizeaza suficiente proteine, pentru toate varstele. Deci cantitatea nu constituie o problema.In trecut, se faceau obiectii in legatura cu digestibilitatea proteinelor de origine getala. Acum se stie ca, o data ce constituentii peretilor celulelor getale sunt inlaturati, digestibilitatea inerenta a proteinelor de origine getala NU se deosebeste de cea a proteinelor de origine animala.
Ceea ce se considera o digestibilitate mai mica, de exemplu, 80-90% la cereale integrale, mazare, orez decorticat, faina de soia si naut, 50-80% la mei si fasole, se refera la peretii deosebit de rezistenti ai celulelor getale, iar nu la proteinele propriu-zise.
Studii efectuate pe copii, in Peru, au aratat ca digestibilitatea proteinelor pronind din surse getale, in atie cu cazeina, a fost de 100% pentru grau, 90% pentru porumb, 82% pentru cartofi si orez si 81 % pentru fasole.
In ceea ce priste aminoacizii esentiali, principala deosebire intre continutul surselor nutriti getale si proteina tesuturilor umane consta in continutul in lizina. intrebarea este: Cat de semnificati sunt aceste diferente?
Cercetarile efectuate pe copii au aratat ca valoarea biologica a proteinelor din cartofi sau din unii hibrizi de porumb este abila cu aceea a laptelui de mama, chiar daca nilul de lizina e mai mic decat in tesuturile umane.
Iar in American Journal of Clinteai Nutrition (2000; 72: 113-l21), Millward si colaboratorii sai publica rezultatele studiului privind modul de utilizare a lizinei, aratand ca organismul uman are mecanisme de adaptare pentru conservarea lizinei, prin utilizarea depozitelor intracelulare de lizina si prin sintetizarea ei de catre flora microbiana. Toate acestea fac ca nevoile de lizina sa fie mai mici decat se presupunea pana acum, deci proteina de grau poate fi utilizata de organismul uman mai eficient decat se credea.
Proportiile diferitilor nutrienti din lapte arata nevoile nou-nascutului, indiferent daca e vorba de un copil sau de un animal, in timp ce laptele de mama contine 1,2 g proteine la 100 g, laptele de vaca are 3,3 g/dl, iar cel de sobolan, 11,8 g/dl. Se de ; ca omul are nevoie, inca de la nastere, de mai putine proteine decat ar aa nevoie animalele, si aceste proteine se pot obtine din cereale, in cantitati suficiente, fara a fi nevoie de produse animale. Iar daca stim ca si in tarile cele mai sarace se mai consuma zarzavaturi, seminte, nuci, legume si fructe, atunci ne dam seama ca modalitatea cea mai economica de hranire pentru populatia globului este cea getariana.