Din momentul nasterii, suntem expusi asaltului continuu al microbilor, al virusurilor si al altor agenti patogeni. Fara o aparare eficienta, foarte curand, viata ni s-ar incheia printr-o boala infectioasa sau tumorala. Din fericire, de obicei asa ce nu se intampla, deoarece suntem inzestrati cu numeroase mecanisme de aparare, cunoscute sub denumirea de sistemul imunitar. Acest sistem detine o uimitoare adapilitate, fiind in stare sa produca un numar enorm de celule si de molecule, care ii pot recunoaste si distruge pe numerosii indatori.
Sistemul imunitar e alcatuit din doua compartimente functionale: Primul e acela al imunitatii innascute, cu care venim in lume si care reprezinta apararea de baza impotri bolilor. Imunitatea innascuta reprezinta prima linie defensi. Acest compartiment e alcatuit din bariere impotri infectiilor, ca de exemplu: tegumentele, membranele mucoase si temperatura corpului, precum si din unele bariere chimice, ca interferonul si celulele de aparare - "Natural Killer" (ucigase naturale) si neutrofilele, care pot inghiti, devora si digera microorganismele.
Al doilea este compartimentul imunitatii dobandite, ce poarta denumirea si de imunitate specifica, pentru ca fabrica o anumita substanta cu actiune specifica impotri fiecarui virus. Pentru aceasta e nevoie de informatii prealabile, care sunt "memorate" de sistemul imunitar. timentul imunitatii dobandite este actit, adica intra in actiune atunci cand imunitatea innascuta nu e in stare sa lupte cu succes impotri agentului patogen. Sistemul imunitatii dobandite este alcatuit din celule speciale, numite limfocite B si T, care produc nenumarate substante chimice, anticorpi si citokine. Limfocitele T sunt in stare sa se lupte si direct, celula contra celula.In realitate, sistemul imunitar e mult mai complex, dar acum am dori sa subliniem doar faptul ca este influentat de factorii de mediu, si, prin stilul nostru de viata, il putem ajuta sa-si indeplineasca multiplele functii, dar foarte usor il putem si frana, trecand de partea dusmanilor nostri.
In timpul vietii intrauterine si in primele luni de viata, dar si ulterior, alimentatia viitoarei mame si a nou-nascutului influenteaza mult dezvoltarea sistemul imunitar. Dar nu numai in copilarie modul de viata poate contribui la buna functionare a sistemului imunitar; in tot cursul vietii, zincul, fierul, cuprul, seleniul, vitaminele, precum si proteinele si grasimile vegetale joaca un rol esential.
Un exemplu: celulele apartinand sistemului imunitar pot fi lezate sau chiar distruse de oxigen. In cursul proceselor de oxidare din organism iau nastere asa-numitii radicali liberi, foarte daunatori. insa antioxidantii, cum sunt vitaminele E si C, precum si numeroasele substante vegetale secundare, pot neutraliza, pot diminua leziunile produse de radicalii liberi. Deoarece speciile reactive de oxigen se produc mereu in organism, pentru o buna functionare a celulelor din sistemul imunitar e foarte important sa existe un echilibru intre antioxidantii din hrana si substantele oxidante.
Studii efectuate in numeroase tari arata ca produsele cerealiere integrale, legumele, zarzaturile si fructele scad frecventa bolilor canceroase.
In special persoanele in rsta au nevoie de un aport optim de nutrienti si de antioxidanti, pentru o buna functionare a sistemului imunitar. Acum stim ca numarul celulelor T scade o data cu inaintarea in rsta, motiv pentru care rstnicii sunt mai susceptibili decat tinerii fata de numeroase infectii, boli imune si canceroase. in acelasi timp, formarea radicalilor liberi e mai mare la batrani, contribuind, cel putin partial, la frecventa mai mare a afectiunilor amintite.
Numeroasele reclame, pornind din interese pur comerciale, incearca sa convinga populatia de foloasele suplimentarii cu antioxidanti si cu vitamine sub forma letelor. Asa ce e cu totul inutil, uneori putand fi chiar daunator. Nici o pilula nu poate oferi ceea ce a asezat Creatorul in fructe, zarzaturi, legume si cereale. in afara vitaminelor, mai exista o serie intreaga de substante bioactive, cel putin la fel de importante pentru sanatatea noastra. Lumea telor furnizeaza un numar impresionant de substante active, asa-numitele substante vegetale secundare, care, printre altele, au o puternica actiune anticancerigena.
Iata cate exemple:
Licupenul din rosii, deosebit de eficace in special impotri neoplasmului de prostata. Efectul protector incepe cu 6 mg/zi. O rosie mijlocie contine 3 mg. Se pare ca licopenul din rosiile fierte e si mai bine utilizat. Un pahar de suc de rosii contine intre 15 si 30 mg.
Glucosinatele, din ridichi, rza, conopida, nasturel, ajuta sistemul imunitar in combaterea infectiilor si a cancerului.
Fitoestrogenele, din soia, cereale, seminte de in si toate soiurile de rza si de conopida, inclusiv broccoli, au o actiune protectoare impotri neoplaziilor in care exista si o componenta hormonala, ca in cancerele de san, uter si prostata, dar si in cel de colon.
Fitosterinele, care se gasesc in semintele de floarea-soarelui, nuci, alune, susan, scad riscul cancerului de intestin gros.
Flavonoidele, care se gasesc in coaja fructelor si a zarzaturilor de culoare rosie, galbena si violet, in cirese, visine, fragi, capsuni, mure, afine, mere, rza si sfecla rosie, cartofi, ardei si ceapa, favorizeaza lupta impotri infectiilor si a tumorilor.

Fenolii, care se gasesc in taratele cerealelor si in nuci, impiedica dezvoltarea bacteriilor si a virusurilor, au o actiune antioxidanta si un efect protector impotri infarctului miocardic.
Inhibitorii de protecize, din nuci, alune, cereale si cartofi, au un efect bun in prevenirea cancerului.
Sciponinele, care se gasesc in pastaioase - fasole, mazare, soia, naut -, scad riscul neoplasmului de intestin gros.
Sulfidele, in cantitati mari in usturoi, ceapa, praz, inhiba cresterea tumorala si protejeaza impotri speciilor reactive de oxigen.
Terpenele, substante aromatice din telina, menta, chimen, scad riscul tumorilor maligne.
Marile deosebiri intre morbiditatea si mortalitatea prin cancerele de prostata, san si intestin gros, intre populatiile cu un risc mare, ca cele din Statele Unite, Elvetia si Anglia, si cele din Asia, cu un risc mic, se datoreaza, in primul rand, deosebirilor in ceea ce priveste consumul de grasimi animale si de produse de soia. Izoflavonele genistein, daidzein si glicitein, inhibitorii de proteaze, inozitol, hexafosfatul (acidul fitic), lignanele, fitosterolii si saponinele, care se gasesc in foarte multe vegetale, insa intr-o concentratie mai mare in soia, inhiba carcinogeneza.
De exemplu, izoflavonele franeaza proliferarea multor tipuri de celule canceroase, favorizand moartea lor si impiedicand formarea de noi se de sange, necesare dezvoltarii lor.
Metastazele, adica raspandirea celulelor maligne, de la tumoarea primara la organe aflate la distanta, cu dezvoltarea tumorilor secundare, constituie aspectul cel mai teribil al cancerului. Cu tot progresul tehnicilor chirurgicale si al tratamentelor adjunte, metastazele sunt cauza principala a prognosticului infaust (nefavorabil) si a deceselor in bolile neoplazice. Studii recente au demonstrat ca hranirea animalelor de laborator cu produse de soia scade aparitia si dezvoltarea metastazelor.
In sfarsit, in multe boli in care este implicat aparatul cardioscular, ca hipertensiunea arteriala, diabetul si ateroscleroza, exista o diminuare a relaxarii, a dilatarii sculare la diferite substante so-dilatatoare.
Polifenolii din diferite vegetale, fructe si nuci favorizeaza relaxarea sculara, dependenta de endoteliu, prin cresterea productiei de oxid nitric (monoxid de carbon), contribuind astfel la scaderea mortalitatii prin boli cardiosculare.