Numeroase studii si rapoarte stiintifice, privind nutritia persoanelor inaintate in varsta, cunoscute sub denumirea de persoane de "varsta a treia" (care, astazi, se pare ca isi modifica pragul de calcul pentru varsta inferioara), grupa cea mai legata de frecventa crescuta a cancerului a dus la concluzia ca o foarte mare importanta trebuie acordata supravegherii si recomandarilor privind alimentatia acestora.
Majoritatea statisticilor arata ca omul in varsta mananca insuficient si, mai ales, neechilibrat, ajungand la malnutritie sau la subnutritie cu consecintele lor, ceea ce pregateste "fragilizarea" sa si prezenta numeroaselor patologii in viata acestuia

Este greu de silit, in alimentatie, pragul de varsta inaintata legat, deseori, de statusul individual, unde consideratiile unei anumite nutritii speciale trebuie sa fie pusa in discutie, dar care trebuie sa tina cont si de conditiile familiale si sociale ce pot determina o asemenea alimentatie.Imbatranirea individului incepe odata cu depasirea unei anumite varste, care a fost fixata, teoretic, la cea de 65 de ani, varsta pe care societatea actuala a ales-o ca fiind cea de intrare in perioada de pensie, de repaus binemeritat al celui care a muncit atata vreme pentru ea.
Deci, de la aceasta varsta populatia poate fi considerata ca o populatie care incepe sa imbatraneasca.
Sunt destule considerente pentru care aceasta varsta ar putea fi fixata in jurul a 70 de ani, limita de la care putem considera ca incepe batranetea propriu-zisa.
De unde rezulta ca de la acest stadiu, uneori, poate fi neie de o alta persoana pentru a-l ajuta.

Putem observa ca exista o perioada in care imbatranirea incepe sa fie incadrata de anumite modificari ale elutiei normale a organismului, odata cu trecerea anilor, cand se va da dovada de anumite schimbari cu caracter fiziologic, psihologic si morfologic.
De aceea, fixarea unor norme de nutritie este imperioas necesara, dar dificila.In plus, o serie de factori ca sexul, clima, rasa, ereditatea trebuie luati si ei in consideratie.
Vorbind de o imbatranire normala, fara a o lega de vreo maladie oarecare, putem semnala urmatoarele modificari ce se pot produce, uneori, la nivelul organismului care imbatraneste:
a modificari in meolismul protidic

se poate observa ca organismul incepe sa piarda din capitalul proteic (uneori, printr-un caolism proteic crescut), deci, se poate reduce lumul sistemului muscular sau poate interveni o pierdere celulara fara a fi inlocuita in totalitatea ei (sedentarismul, uneori inerent sau o nutritie deficitara, o pot accentua);
a functia ventilatorie pulmonara poale scadea (consecinta a modificarii de senescenta a capacitatii cutiei toracice sau, de asemenea, a unei activitati fizice scazute etc);
a aparatul digestiv devine deficitar, incepand cu masticatia (dentitia, uneori precara), secretiile digestive se diminueaza (si prin scaderea apetitului), ca si absorbtia intestinala (legata de o oarecare slaba regenerare a mucoasei si micsorarea secretiei enzimatice), instalarea, uneori, a unei consdpatii sau a unei diarei etc, toate acestea putand fi influentate si de diminuarea activitatii organelor anexe, ca: ficatul, pancreasul etc;
a filtrarea renala incepe sa Ge tulburata - printr-o diminuare a potentialului de filtrare glomerulara (pe parcursul vietii glomcrulii dispar, intr-o anumita proportie, fenomen ce se continua prin dezltarea tesutului conjunctiv interstitial al rinichiului

asa-numitul rinichi senil), ca si a scaderii potentialului enzimatic al reabsorbtiei sau a concentratiei renale a anumitor molecule minerale cu inerentele tulburari hidrominerale;
a tulburari meolice, care pot apare odata cu inaintarea in varsta, ca:
- scaderea meolismului de ba-ja;
- scaderea meolismului glucidic (diminuarea secrepei insulinice) cu scaderea rezervei glucidice;
- tulburari in meolismul proteic, in care, pe langa cel amintit, putem observa o disprotidemie sau hipoproteinemie (cresterea globulinelor si scaderea albuminlor);
- cresterea neii de anumiti aminoaa^ esentiali ca lizina si meteonina;
- tulburari in meolismul lipidic (o crestere a colesterolemiei etc.) ;
a tulburari adesea ale meolismului hidromineral, prin tendinta deplasa-rii moderate a lichidelor intracelulare spre spatiul extracelular;
o scadere proteino-energetica globala;
a tulburari endocrine prin scaderea secretiei unor hormoni de baza ca a gonadotrofinelor si, implicit, a estrogenilot la femeie si a androgenilor la barbat, ce duc la o scadere indirecta a anabolismului proteic, la astenie ;
- modificarea meolismului fosfo-calcic

este importanta si prin ceea ce aduce adupa sine, instalarea, adesea, a osteoporozei, ca si tulburari in absorbtia altor oligoeiemente;
- slabirea adaptarii la efort si la agresiuni fizice si psihice ;
- scaderea imunitatii;
a scaderea puterii de aparare la infectii (bacteriana, virala) a sistemului imunologic (ca la persoanele malnutrite sau subnutrite), unde se constata scaderea limfocitelor si a albuminei in sange (sub normalul de 800 elemente/ml de sange si, respectiv, sub 30 mgr/ml).

Desigur, viteza de instalare a acestui incarcat lou descriptiv este variata si cuprinde diferit, in timp, activitatea tesuturilor, organelor si/sau sistemelor anatomo-functionale.
Oricare ar fi consideratiile de varsta, atentia se indreapta asupra starii individului respectiv, care poate fi in buna stare de sanatate, valid, intr-un mediu (familial sau social) in care-si poate satisface, in mod normal, neile de nutritie.
Societea noastra de astazi are si incepe sa aiba din ce in ce mai multa populatie cu persoane in varsta, de la 65 de ani in sus, reprezentand, in unele tari occidentale, in prezent, mai mult de 15

20 % din populatie, cu o crestere de peste 50 % (la cei de peste 75 de ani).
Majoritatea traiesc si dincolo de 75 de ani, dar, adesea, locuiesc singuri, ducand, uneori, o viata precara.
De aici rezulta neia, deseori, de o alta persoana pentru a-i ajuta.
Este foarte importanta alimentatia acestei populatii in varsta care imbatraneste, intrucat ea reprezinta cea care va da partea cea mai mare din cazurile de mortalitate, consecinta a maladiilor frecvente, ca cele cardio-cerebro-vasculare sau de cancer.In aceste cazuri, alimentatia poate face parte din terapia necesara complementara cea mai importanta.
De asemenea, este sigur ca si ateromatoza (leziune principala in bolile cardiovasculare) sau cancerogeneza (procesul de cancerizare) nu au inceput, in majoritatea lor, in aceasta perioada de varsta inaintata, ci cu mult mai devreme, dar elutia lor lenta sau rapida ce se va produce in aceasta perioada poate fi tributara si alimentatiei.

Factorii socio-economici sunt foarte importanti pentru buna desfasurare a vietii persoanelor de aceasta varsta, ca sustinatori in mod corect a acestor modificari inerente ale organismului si care sunt responsabili, in special, de acoperirea neilor alimentare.
In alimentatia omului in varsta (rbind de un status individual fara prezenta unor probleme patologice majore) se mai pot face unele recomandari, pe langa cele amintite:
a folosirea mai rara a painii complete (paine "neagra" sau intermediara), din
cauza ca fitatul ce-l contine in cantitate mai mare, reduce rezorbtia intestinala a calciului;
a ridicarea cu 10 % a caloriilor, in caz de pastrare a unei activitati fizice;
a neia de proteina se va putea a si egala cu cea a adultului (1 gr pana la 1,3 gr/kg corp/zi), contrar ideii ca omul in varsta trebuie sa manance mai putin, in orice caz, nu malnutrit; aceasta proteina trebuie sa fie in cantitate de 50 % de proteina animala de buna calitate, scazuta in grasimi (carne slaba, produse lactate cu un procent mai redus de grasimi, ou, peste, pasare fara piele) si 50 % de proteina vegetala (paine alba, paste fainoase, orez, legume, fructe, leguminoase.etc);
a reducerea consumului de alimente bogate in nucleo-proteine (organe de animale:inima, ficat, rinichi etc), caci, de regula, ridica nivelul de acid uric in sange;
a reducerea grasimilor ce nu trebuie sa depaseasca 50 - 70 gr/zi (0,85 gr/kg corp/zi), caci, data fiind tendinta depunerii de grasimi este necesar a se folosi grasimile ce contin acizi grasi esentiali, mono si polinesaturati (ulei de floarea soarelui, de masline, de porumb, de nuca), consumul de glucide fiind, insa, binevenit intr-o cantitate, in general, de 300 gr/zi, mai ales cele complexe (din cereale, leguminoase etc), glucidele simple (mono si dizaharidele) trebuind a fi reduse sub 10 % din calorii, datorita, uneori, cum am amintit, deficitului insulinic de la aceasta varsta si rapidei lor absorbtie.

Hidratarea trebuie bine supravegheata, data fiind tendinta la dezhidra-tare a omului in varsta, prin diminuarea senzatiei de sete (1,5 1 de apa necesara, pe zi, la care se adauga cantitati de aproximativ 1 1 din structura alimentelor), neia prezentei sarurilor minerale, din care aproximativ 1 gr Ca/zi) si a altor vitamine si oligoelemmente, din care fierul este foarte important, datorita nu atat lipsei aportului prin alimente, cat, se pare, consumului sau endogen crescut in procesele inflamatorii inerente la aceasta varsta.
Neia energetica (calorica) a omului in varsta se pare ca scade odata cu elutia batranetii.
De exemplu: la 70 de ani, femeia are neie, teoretic de aproximativ 1.800 de calorii, iar barbatul de 2.200 - 2.400 de.calorii.
Greseala cea mai mare in nutritia omului in varsta este de a-si reduce aportul nutritional numai in ideea amintita, destul de raspandita, de altfel fara suport stiintific, ca el trebuie sa manance mai putin, fiindca nu mai cheltuieste atata energie, de multe ori impuila diminuarii neii de termoreglare etc.
De cele mai multe ori, aceasta atitudine eronata creeaza omului in varsta o carenta alimentara.
El trebuie sa manance echilibrat, cantitativ si calitativ, legat de statusul lui individual sprijinit pe parametrii cunoscuti (greutate, talie, sex, efort fizic, clima etc).
Este necesara, deci, o alimetatie buna, cu un aport nutritiv si de protectie in cantitate si calitate, pentru o optima mentinere si stimulare a meolismului si imunitatii, spre a neutraliza elementele toxice ce pot slabi si diminua lupta lui impotriva bolilor (mai ales a celor cronice, deseori prezente) si a imbatranirii.
In plus, prepararea alimentelor trebuie sa tina seama de starea mai slaba a dentitiei sale, ca si de diminuarea apetitului sau sau a gustului pentru anumite alimente, care necesita a fi sustinuta si stimulata.

Toate acestea, impreuna cu indispensabila mentinere integrala a activitatii sistemului imunologic, fac ca organismul sa poata lupta si la aceasta varsta impotriva acelor procese de boala ce sunt deja demarate sau cel putin sa le diminueze efectul, in ceea ce priveste aparitia sau elutia bolilor cronice si a Iodizarilor in cancer.