Denumirea botanica: Panax quinquefolius.

Familia: Araliaceae.

Denumiri comune: sang, seng.

Gustul/energia: dulce, amar, usor racoros si umeda.

Partile folosite: radacina si (mai putin frecvent) frunza.

Locatia/cultivarea: ginsengul american este originar din estul Statelor Unite ale Americii si din Canada, din Muntii Catskill din statul New York si Muntii Berkshire din statul Massachu-setts, in nord pana in provincia Ontario, la vest pana in statul lowa, in sud pana in statele Arkansas si Kentucky, iar in est, prin tinuturile deluroase din Alabama, Georgia, Tennessee, North Carolina si Virginia. Ginsengul american necesita un sol bogat, cu un continut ridicat de humus si umbrire totala si prefera padurile de foioase, in special cele cu arbori-lalea. Are neie de cel putin sapte ani din momentul germinatiei pentru a-si dezlta o radacina matura. Datorita acestui statut periclitat al tei, exemplarele salbatice r fi lasate in pace, iar dumneaastra veti evita sa cumparati produse numite "ginseng american salbatic". Cel mai bun ginseng american de pe piata este crescut organic in habitatul original, de padure, al tei. Evaluarea sigurantei:

Proprietati: adaptogen, antioxidant, tonic amar, usor stimulent al sistemului ners central, usor demulcent (linisteste membranele mucoase), agent hipoglicemic si amfoteric imunitar. Constituenti: constituentii activi includ saponine triterpene, cunoscute ca ginsenoside si paranoxide. Gustul amar vine de la continutul sau in sescviterpene.

Istoric/etnobotanica
Ginsengul american are o indelungata istorie a folosirii de catre populatiile bastinase. Indienii Cherokee, care il numesc yvwi usdi (omuletul) si atali gali (cataratorul muntelui), cred ca aceasta ta este capetenia telor medicinale. A fost stramosul gin-seng cel care a decis sa isi ofere ajutorul atunci cand popoarele de insecte si animale au dat oamenilor boala. Deopotriva Panax quinquefolius si P. trifolius (ginsengul pitic) sunt folositi in medicina indienilor Cherokee pentru insuficienta respiratorie" class="text">insuficienta respiratorie, tuse, tulburari digestive, dureri de cap, convulsii, oboseala, probleme ale sistemului reproducator feminin si slabiciune generala.
Indienii Seminole numesc aceasta ta "leacul alb" si o folosesc drept leac pentru dragoste, tuse, ca tonic general si local pentru artrita, furuncule, ochi iritati, dureri de urechi si plagi impuscate. Indienii Irochezi folosesc radacina pentru a opri ma, pentru lipsa apetitului, ca stimulent usor pentru febre si astm si, la fel ca si cei din tribul Seminole, local pentru iritatii, dureri de urechi si ochi sensibili. Multe populatii bastinase, incluzand triburile Cherokee, Creek, Seminole, Delaware, Mohegan, Meskwaki si Menonomee, au folosit radacina sau frunza de ginseng ca leac spiritual si ceremonial pentru a imbunatati vanatoarea, pentru protectie, pentru a dobandi afectiune si pentru a spori puterea altor te in cazuri dificil de tratat.In 1716, Parintele Francois Lafitau, un preot iezuit din Canada, a dat intamplator peste ginsengul american ce crestea in padurile de langa Montreal. El a recunoscut ta din descrierile inruditului Panax ginseng redactate de iezuitii care traiau in China. Descoperirea acestui "panaceu" a inceput exportul ginsengului american spre China, un negot care continua pana astazi. Ginsengul american este foarte popular in medicina chinezeasca, in care este cunoscut ca xi yang shen (ginsengul marii de apus). Este considerat a fi un remediu eficace pentru tuse seaca cu hemoptizie (expectoratie cu sange), oboseala, diabet, astm cu respiratie zgomotoasa, uscaciunea gurii si gastrita. Daniel Boone, din Kentucky, a facut avere din negotul cu ginseng, chiar daca este pomenit ca negustor de blanuri. S-a relatat intr-o sectiune numita Woodland Nuggets of Go/d {Pepitele de aur ale codrilor) ca George Washington i-a scris lui Boone ca "efortul de razboi are neie de bani; adu ginseng". Ginsengul american a ajutat la sustinerea eforturilor razboiului relutionar, iar cel mai valoros transport care a parasit New York-ul pe mare in acea perioada a fost pe nava Empress of China, care transporta ginseng american spre Orient.In Americi, folosirea ginsengului a fost cu totul limitata. Medicii ortodocsi si eclectici l-au considerat putin mai mult decat un usor tonic amar sau ajutor digestiv. Numai in regiunile Appalachia si Ozark ginsengul american a devenit un leac traditional popular. Tommie Bass, faimosul "medic fitoterapeut din Shinbone Ridge", numea ginsengul "regele telor medicinale". El il folosea ca alterativ (o ta care sporeste eliminarea si functionarea meolismului), tonic si afrodiziac masculin.
Aceste doua din urma insusiri sunt cele pentru care este cel mai bine cunoscuta ta: pretinsele sale beneficii asupra libido-ului masculin si performantei sexuale si capacitatea sa de a spori energia si de a alina oboseala. Pana in zilele noastre, nu este neobisnuit pentru muntenii din North Carolina si Tennessee sa ia radacini de ginseng proaspat si sa le puna intr-o sticla sau intr-un butoi de alcool de cereale ca sa stea acolo o vreme. Dupa ce a stat scufundat sase luni sau un an, ginsengul "tonic" este gata pentru folosire. Se crede ca o doza din acest "leac de munte" este buna - din cand in cand - pentru orice suferinta.

Utilizari moderne

Cercetarea moderna confirma faptul ca specia americana de ginseng este un amfoteric endocrin si adaptogen care este folositor pentru epuizarea usoara spre moderata a axei HPA si a glandelor suprarenale. Persoanele cu insuficienta suprarenala au adesea cearcane intunecate sub ochi, sunt obosite cronic si au niveluri ridicate ale cortizolului. Deoarece ginsengul american stimuleaza axa HPA, el poate ajuta la corectarea disfuncfiei sistemului imuni-tar, incluzand epuizarea care face ca o persoana sa contracteze raceli in permanenta.
Amfotericii ajuta la echilibrarea functiilor deficiente sau excesive ale corpului, astfel ca, fiind un amfoteric al sistemului imunitar, ginsengul american poate sa fie benefic si pentru alergii si astm alergic. El regleaza, de asemenea, sistemele nerase prea mult supuse stresului, ajuta insomnia deficienta asociata sindromului oboselii cronice si alina multe dintre simptomele jet /ag-ului.
Pancreasul este de asemenea reglat de catre axa HPA, iar radacina de ginseng american a aratat ca ajuta la controlul'sindromului meolic (hiperinsulemia), precum si al diabetului de tip 2. Renumitele efecte de "tonic sexual masculin" ale ginsengului american pot sa fie, in definitiv, adevarate. De mai multi ani, numerosi fitoterapeuti cred ca orice efect sexual se datoreaza fie efectului placebo, fie energiei sporite procate de folosirea unei te adaptogene. Studii recente au descoperit ca inruditul ginseng asiatic (Panax ginseng) intensifica erectia si performanta sexuala. Nu este atat de exagerat sa se traga concluzia ca specia americana, mai ales prin istoricul folosirii sale ca tonic sexual, sa poata impartasi, de asemenea, acest efect.
Medicii eclectici, dupa cum s-a mentionat anterior, foloseau aceasta radacina ca pe un simplu aperitiv digestiv. Desi acesta are o multitudine de alte folosinte, el este, de fapt, un medicament folositor pentru a intensifica digestia si absorbtia nutrientilor. Mes-tecarea unei mici bucati de radacina poate ajuta la stimularea productiei de acid gastric si a altor sucuri digestive, facandu-l folositor pentru aclorhidrie (lipsa acidului gastric), borborism (huruit intestinal) si absorbtie slabita.
Informatii complementare
Cu multi ani in urma, cand eram tanar, am observat ca unchiul meu din tribul Cherokee punea adesea o bucatica de frunza uscata de ginseng american in aproape fiecare reteta fitotera-peutica pe care o dadea persoanelor pe care le trata. intr-o zi, l-am intrebat de ce facea asta. Raspunsul sau a fost ca ginsengul (frunza sau mai frecvent utilizata radacina) face ca totul sa mearga mai bine.
Cercetarile au demonstrat ca adaptogenele fac tocmai acest lucru. Prin reglarea sistemelor endocrin, imunitar si ners, ele -in termeni simpli - "fac totul sa mearga mai bine". Studiile fitochimice au dezvaluit ca frunzele telor din genul Panax contin, de fapt, mai multe ginsenoside (constituentii activi ai tei) decat radacinile. Se constata ca numeroase traditii stravechi, atunci cand sunt examinate de stiinta, au mai mult decat un sambure de adevar.

Dozaj si norme de siguranta
Tinctura (1:5): 30% alcool, 3-5 ml (60-l00 de picaturi), de trei ori pe zi.
Decoctul: se pun una-doua lingurite de radacina uscata macinata/cernuta in 0,35 I de apa. Se fierbe usor timp de o jumatate de ora si se lasa la infuzat inca o jumatate de ora. Se iau 110 ml de trei ori pe zi.

Capsule: cate doua capsule de 500 mg, de doua ori pe zi.

Probleme de siguranta: dupa toate probabilitatile, nici una.
Interactiuni ta/medicament: intr-un experiment recent, dozele mari de ginseng american au modificat efectele medicamentului warfarin (coumadin) la douazeci de pacienti sanatosi. Evitati sa folositi cantitati mari din aceasta ta cand luati aceasta medicatie.

Studii selectate ale cercetarii

Efficacy of COLD-fX in the Prevention of Respiratory Symp-toms in Community-Dwelling Adults: A Randomized, Double-Blinded, Placebo Controlled Trial (Eficacitatea produsului COLD-fX in prevenirea simptomelor respiratorii la adultii care traiesc in comunitati: un experiment randomizat, de tip dublu orb, placebo-controlat) (McElhaney et al., 2006).In acest studiu, un extract brevetat din radacina de ginseng american a redus riscul contractarii racelii sau bolii respiratorii acute cu 48%, iar durata unor astfel de stari cu 55%.
American Cinseng Reduces Postprandial Clycemia in Non-diabetic Subjects and Subjects with Type 2 Diabetes Mellitus (Cinsengul american reduce glicemia postprandiala la subiectii fara diabet si la subiectii cu diabet mellitus de tip 2) (Vuksan et al., 2000).
Ginsengul american a scazut nivelurile zaharului din sange atat la luntarii sanatosi, cat si la pacientii cu diabet.