Terapia durerii se pare ca ocupa primul loc in lumea medicamentului. Mai precis: cel mai mare numar dintre produsele medicamentoase vizeaza acest important modul al patologiei umane reprezentat de durere. Se pare ca numarul acestor preparate se ridica in lume la cateva zeci de mii, dupa unii ele reprezinta chiar a cincea parte din totalitatea produselor medicamentoase. Medicatia durerii si a suferintei se rezuma la 6 mari module:

anestezice locale;

analgezice antiinflamatorii si antipireticele;

analgezice euforizante;

analgezice generale;

hipnotice;

tranchilizante si neuroleptice.In prima categorie intra procaina si derivatii sai, cloroprocaina, tetracaina, lidocaina, mepicaina, cinocaina, benzocaina etc.In cea de-a doua:
acidul acetil-salicilic sau aspirina, salicilatul de sodiu, salicilamida, metilsalicilatul etc;
analgezice din grupa pirozolului: fenazona, aminofenazona, fenil-butazona etc;
analgezice din grupa anilinei: fenacetina, paracetamolul etc;
analgezice antiinflamatorii diverse: iodometacina, acidul flufenamic, ibuprofenul, acidul metiazinic etc;
asociatii analgezice-antipiretice si antiinflamatorii: diversele antinevralgice, aminofenazona, antimigrin, antidoren, codamin, alindor, tomanol etc;In grupul analgezicelor euforizante intra:
opiul, morfina, codeina;
derivatii de morfina cu actiune analgetica (hidromorfina, oximorfi-na, heroina etc);
analgeticele substituente de morfina ca: metadona, dextromora-mida (palfium), dextroproxifenul (hydroclorid), petidina (pethidin, dolantin, meperidin, mialgin etc), olfaprodina (olphaprodine), ani-leridina (anileridin), pentazocina (pentazocinum, fortral), fenazocina (phenazocine), lerfanololul (lerphanol, cerphan);
antagonistii morfinei: nalorfina (nalorphin) si levalorfanul (levallor-phan).In marea grupa a anastezicelor generale intra:
anestezice generale inhalatorii:
* anestezice latile: eterul dietilic, eterul divilinic, halotanul, metoxi-fluranul, fluroxenul, tricloetilena;
* protoxidul de azot, ciclopropanul, etilena.

anestezice generale injecile intravenos:

* barbiturice anestezice: tiopentalul, metituralul, tiamilolul, hexabarbi-talul, hidroxidiona;

alcoolul etilic.In grupa hipnoticelor intra:

barbituricele hipnotice (ciclobarbitalul, penarbitalul, amobarbita-lul, fenobarbitalul etc);
hipnotice heterociclice ca glutetimida, metaqualona etc;
ureide si carbonati cu actiune hipnotica: bromizovalul, etinomatul etc;
acooli, aldehide si eteri folositi ca hipnotice: cloralhidratul, triclofosul, paraldehida, etclorvinolul etc.
Si, in sfarsit, in marea grupa a tranchilizantelor si neuroplegi-celor intra:

tranchilizantele

* meprobamatul si compusii inruditi;
* clordiazepoxidul, diazepamul, oxazepamul, medazepamul etc;
* hidroxizina si alti derivati de difenilmetan: hidroxizina si difenilhi-dramina;

neurolepticele, in care intra:

* derivatii de fenotiazina si alte neuroleptice de sinteza (cloropro-mazina, trilupromazina, lemepromazina, promazina, tioridazina, mepazina, perfenazina; derivatii tioxantenici ca clorprotixenul; derivatii butirofenonici ca haloperidolul etc;

* reserpina si derivatii ei.

Tot acest mare lou sintetic al medicatiei durerii si suferintei ne arata importanta de care s-a bucurat acest modul in medicina. De altfel, f/n optica comuna, notiunea de durere si aceea de boala se confunda pana la suprapunere totala. Este de neconceput boala fara durere, desi aceasta situatie este foarte frecventa. in lume s-au deschis a in ultimul timp clinici si institute avand o singura preocupare: durerea! Pentru toate aceste considerente, pentru ponderea mare pe care o ocupa durerea in teoria si practica medicala, merita cred sa facem succinte incursiuni in acest domeniu.
Trei astri, de prima marime si stralucire scanteiaza de obicei pe cerul opac al omului bolnav: Sanatatea, Durerea si Moartea. Viata exterioara si mai ales interioara a acestuia se simplifica la maximum, gravitand exclusiv in jurul acestor factori. Probleme complexe si aparent irezolvabile, care inainte de a ne imbolnavi ne acaparau in totalitate, se estompeaza fara premeditare, fie prin abandon, fie prin comutarea atentiei.
Sanatatea, in asemenea conditii, ne apare ca un bun inestimabil, poate iremediabil pierdut, fascinandu-ne prin prezenta sa indepartata. lAsediati de boala ne simtim aproape incapabili de a ne conserva intacta personalitatea, prezenta de spirit, in fata durerii si a amenintarii mai mult sau mai putin justificate a mortii, oferind cercetatorilor o infinita gama a reactivitatii umanef
Boala este o stare anormala, normala <
Organismul uman imbraca in optica medicilor aspectul unei nave care, fie din cauza vicistitudinilor vremii, fie a terenului accidentat si necunoscut pe care il strabate, se deterioreaza frecvent, luand apa din toate partile. Abia avem timpul de a astupa aici o gaura, ca am si descoperit una noua, gata facuta sau pe cale de a se crea. }Boala reprezinta o conditie ineviila a omului. Daca ar fi sa-l credem pe S. Linforth din San Francisco, exista pe mapamond la ora actuala circa 10.000 de boli, inca pe atatea simptome si circa 5.000 metode de tratament. Putem afirma, cu toata certitudinea, ca nu exista muritor care sa nu contracteze in decursul existentei sale una sau mai multe bolii * Daca m admite totusi, prin absurd, ca exista si asemenea norocosi, traind sub zodia singularitatii si a exceptiei, nu m putea concepe ca acestia sa se poata sustrage senescentei, care, tot boala este, daca nu a individului, cel putin a vietii, ca fenomen general. ;
Indiferent de progresele medicinei contemporane, nu putem avea certitudinea reusitei in cazul fentarii bolii ca fatalitate biologica, din moment ce nu se intrevede inca posibilitatea eradicarii ei definitive. Pana una, alta, putem considera boala ca o stare anormala, normala. Acest fapt insa nu trebuie nicidecum sa ne demoralizeze. O oarecare doza de pesimism este intotdeauna necesara pentru instaurarea autenticului optimism.
'< Boala nu este altceva decat o stare de tensiune, o acumulare cantitativa de dezordini morfologice sau functionale, o rupere a echilibrului biologic. Acesta la randul sau este un joc perfectionat de forte, care se exercita alternativ sau care se combina una cu alta sau se infrunta intr-o stransa interdependenta reciproca, pentru a mentine individul pe de o parte in posesia integritatii sale si pe de alta in aceea a progresului biologic. Organismul uman exteriorizeaza o concordanta de ritmuri relationale, care se. exercita continuu, conform unei anumite constitutii tacite, instaurate in decursul mileniilor intre om si mediul inconjurator.
Boala, oricare i-ar fi registrul in care elueaza, este o ruptura in concordanta acestor ritmuri relationale, externe sau interne. Aceasta ruptura nu se efectueaza printr-o simpla disociere a structurilor normale, ci prin dezltarea anarhica a unuia din elementele acestor relatii. Boala apare, asadar, ca un fel de hipertrofiere sau hipotrofiere, ca un plus sau un minus, fata de constantele organismului normalJ O simpla idee obsesiva, de exemplu, reprezinta din acest punct de vedere, o hipertrofie, o dezltare monstruoasa a personalitatii afective, in contul exercitiului normal al dinamismului psihic, in timp ce o tot asa de simpla gastrita hipoacida, reprezinta un minus de acid clorhidric, o hipotrofie a glandelor stomacale, destinate a fabrica acest produs biologic indispensabil digestiei. Aceasta rupere de echilibru este tributara unor anumite conditii proprii, legate de un anumit mediu si de un anumit individ.
Din acest motiv se poate afirma cu toata certitudinea ca nu se aseamana boala cu boala, dupa cum nu se aseamana individ cu individ. Bineinteles, aceasta afirmatie este valabila daca tinem seama de criteriul similitudinii totale. O concluzie logica se desprinde de la sine: nicicand tratamentul bolilor nu trebuie sa functioneze in numele identitatii si al echivalentei.
Boala are un acut caracter de personalizare, iar acest fapt, mult timp ignorat de catre medicina, i-a adus nenumarate prejudicii prestigiului acesteia.; Studiind morfologia acestei caracatite sinistre, care, de milenii haituieste viata pe eta, doua dintre multiplele ei tentacule ne frapeaza in mod deosebit: durerea si suferinta.

Uneori omul devine aliatul suferintei
(Am gresi profund daca am considera durerea si suferinta ca elemente pur negative, cu rol exclusiv distructiv. Sa nu uitam ca aceste simptome sensibilizeaza organismul, aducandu-l in stare de alerta, de aparare. | Strigatul nou-nascutului il invata pe acesta sa respire, stiut fiind ca inainte de a se naste el respira prin intermediul mamei.
Apoi, durerea si mai ales suferinta, opereaza complexe mutatii fundamentale, care duc adeseori la acumulari cantitative, la viraje functionale, la veriile salturi calitative. Adeseori auzim oameni care sustin ca o anumita suferinta i-a purificat, i-a intarit, metamorfozandu-se in chip miraculos in rampa de lansare spre alte niveluri materiale sau spirituale, superioare celor anterioare. E. Hemingway sustine ca a scris acea geniala poveste intitulata "The old man and the sea" (Batranul si marea), stimulat de acumularile launtrice in cursul catorva saptamani de suferinta fizica si morala, care l-au adus pe marginea disperarii. Iar acea povestire, cu acel "Fiecare zi este o noua zi", pe care si-l impunea ca centru gravitational, este un imn adus optimismului, increderii in viata si in posibilitatile nemasurate ale omului.
Adeseori, limbajul suferintei se identifica cu un avertisment care ne va permite sa gasim calea dezltarii noastre, in acord cu natura si destinul.
'Uneori, in mod paradoxal, omul devine chiar aliatul suferintei, pe care si-o aleqe pentru a scapa de alte suferinte considerate de el mai ubitoare. In aceste cazuri el il imita in mod constient pe greiere, care, de frica de a muri muiat de ploaie, se arunca direct in rau. Viata de toate zilele este plina de asemenea exemple.

Orice conceptie sanatoasa despre durere si suferinta trebuie sa porneasca, in mod obligatoriu, de la bazele fiziologice, materiale ale vietii. Medicinei, reprezentand toate stiintele in slujba sanatatii omului, A revine in primul rand rolul de a puncta concret, practic, victorii in lupta cu durerea si suferinta.
[Daca la ora actuala exista, intr-adevar, o oarecare disjunctie, o inechitate, in ceea ce priveste faptul ca medicii au ingenunchiat .mai mult durerea decat suferinta, neglijandu-p pe aceasta din urma, totul se datoreaza nu imposibilitatii dominarii suferintei, ci unei optici deformate care a orientat actul medical in mod preferential spre durere, t
Astazi ne este foarte clar ca pentru a-l vindeca pe un bolnav, nu este suficient de a-l elibera de boala sa, de durerea care il chinuie, ci si de rasunetul psihic pe care aceasta boala I-a produs, de ecoul ei. Astfel s-a ajuns la medicina psihosomatica si la cea profilactica, ca forme superioare de gandire si de actiune. I
Ocupandu-ne numai de destinul limitat al bolii si durerii fizice, este ca si cum ne-am ocupa numai de stingerea focului care ne-a incendiat locuinta, fara a ne stradui sa ne debarasam si de fumul care ne inabusa, care nu ne lasa sa respiram in ie.