Tehnica amprentarii functionale (finale)

Tehnica amprentarii functionale (finale)

Amprentarea finala propriuzisa urmeaza fazei de verificare si adaptare a portamprentei individuale. Ne referim aici la o adaptare impecabila a portamprentei sub aspectul lungimii, grosimii si inchiderii marginale interne.

Daca aceste conditii sunt realizate, materialul de amprenta are rolul doar de a finisa adaptarea lingurii individuale.

Sub aspect practic vom parcurge urmatorii timpi:

Inainte de amprentare se realizeaza orificiile in portamprenta 828d31i pentru despovararea:

- suturii mediane,

- a torusului (daca exista),

- muchiei crestei,

- papilei retroincisive,

- exostozelor,

- zonelor cu mucoasa balanta.

Se aplica apoi pe toata suprafata mucosala a portamprentei un strat subtire si uniform (1,5-2 mm) de material de amprenta. Se imbraca marginile lingurii, aplicand o cantitate mai mare in zonele unde se spera o ingrosare a marginilor amprentei: spatiul retrozigomatic (punga lui Eisenring), punga lui Fish si zona linguala centrala.

Amprenta trebuie astfel modelata incat toate partile mobile de la periferie sa tinda sa se sprijine pe ea si sa contribuie astfel la mentinerea si stabilitatea protezei.

Alte zone deosebit de importante in asigurarea mentinerii si stabilitatii protezelor prin succiune externa si tonicitate musculara sunt punga lui Eisenring si punga lui Fish. Volumul si forma acestor pungi sunt controlate in fiecare moment pe cale reflexa sau proprioceptiva. Orice extensie a amprentei realizata prin modelaj functional va permite pacientului sa-si mentina proteza aplicata ferm pe suprafata de sprijin. Fibrele musculare nu vor interfera cu conturul protezei. Dimpotriva, contractia musculara va favoriza 'fenomenul de prindere' si de reasezare a protezei pe campul protetic.

Modelajul functional al amprentei cu ajutorul miscarilor Herbst se va repeta de 2-3 ori, dupa care pacientul va ramane relaxat, asteptand priza materialului. Odata realizata priza, consideram ca faza de amprentare finala e terminata.

Verificarea (controlul) amprentei

Se incepe cu verificarea rezultatelor primei etape a amprentarii.

Zona de sprijin trebuie sa fie fidel amprentata, lingura corect centrata, materialul de amprenta sa fie in strat subtire si uniform, sa nu existe zone descoperite ale lingurii (presiune prea mare), materialul de amprenta sa fie aderent la portamprenta, marginea interna a amprentei sa coincida cu mucoasa pasiv mobila.

Daca materialul de amprenta de la nivelul zonei de sprijin este gros, insemneaza ca lingura nu s-a centrat corect iar marginea interna a amprentei nu a ajuns la nivelul mucoasei pasiv mobile. Aceasta greseala va avea drept consecinta perturbarea succiunii interne. Se va repeta amprenta cu alegerea unui material de amprenta mai fluid. Se vor verifica orificiile create la nivelul lingurii pentru posibilitatea refluarii materialului.

Daca materialul a fost corespunzator se va modifica presiunea care trebuie exercitata in timpul centrarii lingurii si care de data aceasta va trebui sa fie de intensitate mai mare.

Nu se accepta amprente centrate incorect, amprente cu un strat gros de material de amprenta, amprente efectuate sub presiune excesiva (zone de lingura descoperite), amprente care nu reproduc fidel zona de sprijin sau amprente desprinse de pe lingura.

Se verifica apoi rezultatele etapei a doua a amprentarii, respectiv lungimea si modelajul marginilor. Se examineaza modul in care a fost modelat materialul de amprenta la nivelul marginilor. Se pot pune in evidenta zone de supraextensie neacoperite de material si care trebuie reduse, insertii insuficient eliberate, portiuni prea scurte care trebuie alungite, bule de aer care intrerup continuitatea, margini prea subtiri, margini prea groase. In functie de gravitatea deficientelor se pot face retusari sau se reia amprentarea dupa ce in prealabil s-au facut corecturile necesare.

Confectionarea modelului functional

Modelul functional reprezinta copia pozitiva, foarte precisa a campului protetic edentat total, redand cu exactitate zone de sprijin si cea de mentinere. Pe el se vor realiza toate fazele tehnice pana la finalizarea protezei. Este primul moment cheie ce revine tehnicianului in reusita protezarii totale.

Materiale necesare:

ghipsul dur de tip moldano;

vacuummalaxorul sau bolul de cauciuc;

masuta vibratorie;

soclatorul.

Turnarea ghipsului moldano se face prin vibrare continua, pe masuta vibratoare sau prin lovirea mesei de lucru cu mana ce sustine amprenta. Ghipsul moldana se toarna in cantitati mici, aplicate succesiv in zona cea mai inalta a amprentei (bolta palatina) sau la capete (tuberculii piriformi). Dupa acoperirea intregii suprafete a amprentei cu ghips dur, se asteapta inceperea prizei cand sunt creeate retentii sub forma unor proeminente din moldano sau a unor santuri. Numai dupa priza completa a ghipsului moldano (30-45 min) se realizeaza soclul modelului din ghips obisnuit, turnat fie in cofraj, fie sub forma unei gramajoare peste care se aseaza amprenta functionala.

Daca nu se asteapta priza completa a ghipsului moladano, duritatea lui de suprafata va fi slaba, iar la presarea tiparului dupa indesarea acrilatului, stratul superficial de ghips moldano se infunda.. Va rezulta o proteza cu plusuri pe suprafata mucozala, sau aceasta suprafata va fi neconforma dimensional cu campul protetic.

Demularea amprentei se face la 60 minute de la turnarea soclului, prin incalzire pentru plastifierea placii de baza.

Soclul modelului functional este fasonat intr-o forma asemanatoare campului protetic.

Sabloanele de ocluzie reproduc cu aproximatie baza si arcadele dentare artificiale ale viitoarei proteze. Cu ajutorul lor medicul determina raporturile intermaxilare si stabileste date referitoare la alegerea si pozitionarea dintilor artificiali.

Elementele componente: baza sablonului si bordurile de ocluzie.

Pentru baza sablonului am refolosit materialul din lingura individuala si am procedat astfel:

am sectionat manerul si butonii laterali de presiune;

am plastifiat placa de baza si am adaptat-o pe modelul functional umezit avand grija la urmatoarele aspecte: baza sa acopere in intregime campul protetic, sa aibe o grosime uniforma, sa fie stabila pe campul protetic (sa nu basculeze la presiuni alternative exercitate cu degetele pe creste), sa se poata indeparta si repune cu usurinta pe campul protetic. Marginile bazei se rotunjesc si se netezesccu o pila sau o freza de acrilat.

Bordurile de ocluzie au forma si dimensiunile viitoarelor arcade dentare artificiale si sunt plasate pe locul acestora. Sunt confectionate din ceara, avand urmatoarele dimensiuni:

in regiunea frontala 10 mm inaltime si 4 mm latime;

in regiunea laterala 5 mm inaltime si 6-8 mm latime la nivelul molarului de 12 ani; (latimea bordurii in zona laterala trebuie sa fie egala cu latimea crestei).

Suprafatei vestibulare a bordurii de ocluzie i se da o forma a, neteda.

La revenirea din cabinet, sabloanele de ocluzie se prezinta astfel:

pozitia modelelor prin intermediul sabloanelor de ocluzie corespunde pozitiei de relati centrica;

bordurile de ocluzie se intalnesc prin suprafetele lor libere prelucrate pentru a reprezenta ul de orientare ocluzala.

Distanta verticala intre modele mentinuta de sabloane este distanta dintre mandibula si maxilar si reprezinta dimensiunea verticala de ocluzie;

Curbura vestibulara a bordurii superioare reprezinta locul unde se vor plasa fetele vestibulare ale dintilor frontali superiori.

Reperele trasate pe sabloane:

linia mediana, de o parte si de alta a ei se vor monta fetele meziale ale incisivilor centrali superiori;

linia caninilor, locul unde se va afla cuspidul caninilor;

linia surasului, aici se va plasa coletul dintilor frontali superiori;

Latimea dintilor frontali va fi cuprinsa intre liniile caninilor, iar inaltimea intre ul de orientare ocluzala si linia surasului.