Profilaxia acti antimorbiloasa constituie o problema de patologie infectioasa interesanta si actuala.
Daca pentru individ rujeola ramine o viroza erupti benigna, in care necesitatea ccinarii apare discuila, pentru colectivitate ca reprezinta o infectie reduila prin contagiozitatea, complicatiile si caracterul sau intens anergizant .In urma cu cite secole, rujeola era apreciata ca o boala gra care producea moartea a mii de copii; in prezent este privita ca neperi-culoasa pentru copin sanatosi.
Wallgren considera ca in tarile social-economic bine dezvoltate, din cauza riscurilor infime de producere a complicatiilor, ccinarea nu este absolut necesara.
Indicatia majora a introducerii ccinarii o constituie sechelele si complicatiile care pot surveni dupa rujeola naturala.
De asemenea, existenta unor grupe de populatie in care de multi ani si chiar de generatii nu s-au semnalat cazuri, constituie o alta indicatie, daca se ia in considerare faptul ca se asociaza o seric de conditii, ca: rezistenta scazuta a populatiei, caracterul mai malign al rujeolei pe un teren indemn, mortalitatea mai crescuta a copiilor si batrinilor.
Asemenea situatii au fost intilnite la insulele Faroe, in Polinczia si in Groenlanda . in tarile pe calc de dezvoltare, rujeola este endemica,^ procentul de mortalitate fiind mai mult sau mai putin ridicat.
Riscul producerii rujeolei riaza in functie de starea de sanatate si frecventa bolilor care scad rezistenta organismului.

ISTORIC
Primele incercari de ccinare in rujeola au fost inspirate de tehnica jenneriana. Ele au fost efectuate de Francis Home din Edinburg, in 1758, si de Spcranza din Mantua, in 1822, prin administrarea percutana a unor produse in stare nati (singe, lacrimi).
Prin aceeasi metoda de rujeolizare s-au facut in Ungaria mai mult de 1 000 de ccinuri . F.xperiente similare in care s-au inoculat dilutii de singe de bolnav au fost facute in perioada 19211926 de Degkwitz , Debre , Papp .
Stokes, in 1949, este primul care incearca rujeolizarea cu virus atenuat prin treceri repetate pe membrana corioalantoidiana .
Taniguchi, utilizind acelasi virus trecut pe oul embrionat, incearca imunizarea pe calc intranazala . In toate aceste experimente, protectia obtinuta a fost neomogena, in ciuda reactogenitatii importante si chiar periculoase in cazul aplicarii extensive.
La noi in tara, Toma si Constantinescu au pus la punct o metoda de ccinare cu virus inactii in vitro sub actiunea serului de conlescent. Toti cei 369 de copii ccinati prin aceasta metoda s-au aratat refractari la infectia naturala sau la cea practicata prin inocularea a 1 ml singe virulent dupa 30 de zile in scopul intaririi starii de imunitate conferita. Nicolau si colab. au folosit acelasi tip de ccin, administrat insa pe calc nazala sau conjunctila.
Cercetarile de pionierat au aratat ca o tehnica de imunizare_ acti in rujeola, aplicabila in masa, poate fi eficienta numai prin utilizarea unui virus atenuat, cu capacitate antigenica pastrata. Cultirea si atenuarea virusului rujeolos pe animal, ou embrionat sau culturi celulare au dus la obtinerea unui ccin viu atenuat operant. in acest sens sint cunoscute incercarile de preparare a unui ccin pe creierul de soarece (710), cele de atenuare a agentului ccinam pe oul embrionat intra-amniotic sau pe membrana carioalantoidiana .
Ertders si Peebles , prin cultirea virusului rujeolos pe culturi celulare, deschid un nou modul in ccinarea antirujeoloasa. Culturile celulare s-au dovedit substratul cel mai antajos pentru atenuarea virusului rujeolos, fiind astazi singurul utilizat. Pestei , Hillcman , Warren cerceteaza antigenicitatea ccinului astfel obtinut, pe diverse animale (maimuta, cobai, iepure); Toyoshima si McCrump descriu aspectul ECP produs de virusul rujeolos salbatic si atenuat pe culturi de celule. S-au facut incercari de demonstrare a unor marker-i genetici caracteristici tulpinilor atenuate . Desi loarea acestor determinanti genetici pentru silirea gradului de atenuare a tulpinilor nu este general acceptata , vom enumera unii dintre ei :

lipsa la maimute a viremiei si a eliminarii virusului prin secretiile faringiene consecutiv infectiei cu riante atenuate ;
diminuarea capacitatii encefalitogene demonstrata prin inocularea intratalamica si intracisternala a maimutelor , cu tulpinile atenuate;
morfologia si marimea plajelor (rnarker S) produse de virus pe diverse culturi de celule sub agar ;
rata de crestere si eliminarea virusului sint intirziate la tulpinile atenuate, ceea ce face necesar ca in producerea ccinului sa fie inclus un procedeu de eliberare a virusului continut in celule (inghet-dezghet sau ultrasunete) ;
capacitatea virusurilor atenuate de a produce interferon este mai mare decit a riantelor salbatice ;
rezistenta la inactire la 50 si c.r.t. 40A reprezinta de asemenea marker-i utili in silirea atenuarii;
capacitatea de provocare a rupturilor si pulverizatiilor cromo-zomiale .In ceea ce priveste caracterizarea unei tulpini ccinate, doi marker-i merita o atentie speciala si aceasta corelat cu semnificatia lor clinica;
neurovirulenta virusului rujeolos datorata, se pare unor relatii antigenice dintre componente ale virionului si constituente celulare; de aici necesitatea dezvoltarii unei tehnici in vitro privind eluarea proprietatilor encefalitogene ale tulpinilor atenuate;
capacitatea de a produce rupturi cromozomiale in leucocite sau culturi de celule. Se pare ca o atare proprietate nu implica potente onco-gene ale virusului rujeolos .
Absenta acestor doua proprietati caracterizeaza riantele atenuate. Silitatea in timp a acestor marker-i , paralel cu mentinerea infectivitatii tulpinilor atenuate , a fost demonstrata.
Pe de alta parte au fost consacrate studii intense profilaxiei anti-morbiloase prin ccinuri inactite. Variantele experimentate se pol incadra in doua categorii: ccin antirujeolos inactit in care se for-molizeaza virionul in intregime si ccin in care se utilizeaza fractiunea hemaglutinanta a virionului .
Cititorul interesat poate gasi o imagine de ansamblu a problemei in volumele consacrate reuniunilor internationale privind profilaxia anti-morbiloasa , , , rapoartele tehnice O.M.S. , , , , sau rapoartele autoritatilor nationale , . , , in aceeasi problema. O vedere de ansamblu a datelor din literatura a fost facuta la noi de Cepleanu , Zamfirescu . Y. Sorodoc .

VACCINUL ANTIRUJEOLOS VIU
Atenuarea virulentei unui agent infectios prin cultire pe gazde diferite de cele naturale, cu pastrarea intacta a antigenitatii, in scopul obtinerii unor riante ccinante, a fost una dintre cele mai fertile idei pasteuriene. Tulpina de virus rujeolos cu care s-a lucrat cel mai mult in aceasta directie a fost izolata de Enders pe culturi primare de rinichi de embrion uman si denumita Edmonston*.
Pasajele de atenuare ale acestei tulpini si riantele ccinante obtinute sint schematizate mai jos , .
Istoria pasajelor tulpmii Edmonston si ccinurile obtinute Izolata din singele unui pacient cu rash ; 24 de pasaje pe rinichi de embrion uman; 28 de pasaje pe amnios uman; 6 pasaje intraamniotic ; pasaje pe fibroblasti de embrion de gaina (FEG) dupa schema urmatoare:

Adaptarea la oul embrionat si mai apoi in culturile de fibroblasti de embrion de gaina a demonstrat o marcata scadere a patogenitatii virusului, exprimata prin modificarea caracterului bolii experimentale la maimuta , si modificarea aspectului ECP pe culturi.
Nu exista o unitate de vedere in explicarea mecanismului acestei atenuari. S-a sustinut ca, infectivitatea se modifica in urma sintezei unor componente virale specifice noii gazde, departata taxonomic de cea naturala; acest fenomen ar fi caracteristic mixovirusurilor.In sensul celor expuse, Ciumakov si colab. au facut pasaje senate cu tulpina Schwarz trecuta initial pe fibroblasti umani si ulterior pe tesut embrionar de pui, pe celule renale de Cercopitecus aeliops.

Ca rezultat al adaptarii si donarii s-a obtinut o noua rianta (F.SC). care si-a scurtat perioada de incubatie si dinamica de multiplicare. Neurotropismul rezidual al riantei ESC, studiat prin inocularea intra-cerebrala a maimutelor, este mult mai scazut decit neurotropismul a doua tulpini salbatice. Alti autori incrimineaza sporirea productiei de interferon la trecerea pe gazde neobisnuite . Schwarz subliniaza rolul extrem de important al temperaturii scazute in selectia unor clone atenuate din populatia salbatica beterogena, rolul substratului neriind pentru el atit de important.In afara riantelor ccinate obtinute din susa F-dmonston au fost realizate in diferite tari ccinuri vii atenuate pornind de la tulpini autohtone. Dam in continuare lista celor mai cunoscute dintre ele (elul XVIII b).
Nu exista un acord general care sa desemneze ccinul de electie. iar pina in prezent nimeni nu este satisfacut total de ccinul cu care a lucrat.
Vaccinul ideal ar trebui sa dea o imunitate puternica, durabila, sa nu produca efecte secundare, sa nu fie contaminat cu virusuri maligne, sa fie acceptat de public .

Datele de mai sus, mai mult sau mai putin complete, sustin cu prisosinta ideea potrivit careia exista o rietate de ccinuri antirujeo-loase . Doua sint cauzele acestei situatii:
in primul rind, reactogenitatea ccinurilor existente, singura ratiune pentru care in cele mai multe tari ccinul nu este aplicat in masa. Milonovic crede ca o continua atenuare a tulpinii c-cinante se putea obtine prin pasaje succesive pe tesuturi cit mai departate de gazda naturala. in acest sens este propus tesutul amfibian

culturi de celule de mormoloc de broasca sau de rinichi de broasca

pe care virusul rujeolos a putut fi trecut de pe fibroblasti de pui. Klasnja culti virusul rujeolos pe fibroblasti de pui provenite din oua carora li s-au injectat in galbenus, cu 45 zile inainte de trip-sinizare, y-globulinc antirujeoloase. Vaccinul obtinut pe un astfel de substrat s-a dovedit mult mai putin reactogen.
in al doilea rind, problema substratului pe care ccinul sa fie preparat , , , mai ales ca in ultimii ani a fost recunoscuta capacitatea oncogena a unor virusuri pentru vertebratele homeo-terme, inclusiv omul. Mai mult inca, fenomene noi descoperite a trans-capsidarea, complementarea

au evidentiat posibilitatea aparitiei unor hibrizi oncogeni din virusuri complet lipsite de capacitate transformanta . Riscul utilizarii unor ccinuri vii atenuate preparate pe substraturi celulare eventual contaminate cu agenti advemitiali spontan oncogeni (SV40 sau lcucoza aviara) irebuie astazi bine apreciat (118120),
Desi autoritatile sanitare nationale au dreptul si datoria de a superviza protocoalele de preparare a ccinului antirujeolos viu atenuat . este bine ca in general sa fie urmarite recomandarile grupului de experti O.M.S. in aceasta problema.
Conform acestor recomandari se expune succint tehnica de preparare a ccinului rujeolos viu atenuat (ccinum morbilloriim vivum).
Vaccinul este reprezentat de lichidul de cultura al unuia din urmatoarele tipuri de culturi primare: fibroblasti de embrion de gaina, rinichi de cobai, rinichi de ciine si rinichi bovin inoculat cu o rianta atenuata a unui virus rujeolos. Preparatul este silizat prin liofilizare si poate fi administrat asociat sau nu cu imunoglobuline umane con-linind un nivel cunoscut de anticorpi antirujeolosi .
Utilizarea culturilor primare de celule renale de maimuta verzi a dus la obtinerea unor suspensii virale cu titruri mai mari decit ale tulpinilor cultite pe celule embrionare de pui, celule renale de ciine sau cobai , .
Folosirea unui silizator compus dintr-un amestec de aminope-ptide, sorbitol si gelatina permite ca litrul virusului rujeolos sa nu scada dupa liofilizare decit cu cel mult 0,20,3 log. IC . Nu exista standarde internationale sau preparate de referinta pentru ccin. Definirea potentei lui se face in raport cu serul antirujeolos standard.
Detalii asupra tehnicii controalelor se gasesc in documentele O.M.S. , . Antigenitatea ccinului

una din probele-cheie

se efectueaza prin proba de extinctie la cobai: inocularea de dilutii zecimale de ccin urmata de titrarea serurilor. De asemenea, proba se poate practica la maimute (4), , , .
Unul din elementele de care se loveste experimentarea pe maimuta in rujeola este o epizootie care evolueaza inaparent la maimutele in captivitate datorata virusului Minia (Monkey Intranuclear Inclusion Agent) . in urma acestei boli, maimutele devin imune fata de rujeola. caci virusul Minia este practic identic cu cel rujeolos ,
Vaccinul viu atenuat antirujeolos este stocat, liofilizat, la o temperatura sub 10A. Este bine ca aplicarea lui sa fie facuta la un interl de cel mult 12 luni de la data ultimei titrari satisfacatoare.
Obtinerea unui ccin viu atenuat sigur, accepil si eficient, a putut duce la aplicarea lui pe scara din ce in ce mai larga, vizind mai ales copii mici. Primele incercari de ccinare s-au facut copiilor deficienii mintali in S.U.A. Pe masura acumulari experientei, loturile au fost extinse din ce in ce mai mult, in9umind azi cifre de ordinul milioanelor in S:U.A. , U.R.S.S. , Japonia , ca si intr-o serie de tari din Africa si America Latina, in cadrul unor actiuni sub egida O.M.S. , .

VACCINUL ANTIRUJEOLOS INACTIVAT

Reactogenitatea inca ridicata a ccinurilor vii atenuate constituie cauza esentiala pentru care nici una din riantele propuse nu a fosx acceptata in unanimitate , . Este de asteptat ca scaderea incidentei bolii ca urmare a aplicarii pe scara larga a ccinului sa reduca si mai mult accepilitatea in cazul in care reactiile postccinale vor ra-mine aceleasi . Totodata, o serie de criterii economice, cit mai ales riscul banuit al oncogenitatii , , unui ccin antiviral viu (prin virusuri oncogene asociate sau prin virusul ccinam insusi), au motit cercetarile extensive facute in scopul prepararii unui ccin inactit.
Se pot distinge doua tipuri principale de ccin inactit: ccinul care contine virionul intreg inactit si produse continind antigene purificate (S) din peplosul viral (diplopeplos in cazul rujeolei). Primul tip a dat initial rezultate neconcordante , , dar experientele facute dupa tehnica Warren au fost convingatoare , , . Acesta a lucrat cu susa Edmonston A pe rinichi de maimuta, infectivitatea anti-genului fiind eliminata prin formolare. Administrarea ccinului s-a facut dupa purificarea si ac'sorbtia antigenului pe alaun. Un produs similar derit din virusul cultit pe fibroblasti de embrion de gaina si apoi pe rinichi de ciine este de asemenea autorizat azi in S.U.A. , ,
Al doilea tip de ccin inactit contine hemaglutinina (IIA) rujeo-loasa purificata , . Purificarea acestei fractiuni antigenice a fost obtinuta prin diferite procedee fizico-chimice: tween 80-eter , , , , dezoxicolat de sodiu .
Pentru ambele tipuri de ccin a fost demonstrata absenta capacitatii infectante cu pastrarea antigenicitatii; de aici oportunitatea intrebuintarii lor in profilaxia antimorbiloasa , , , .
Dintre cele mai cunoscute preparate ce ccin inactit citam:
ccinurile formolate: Pfizer (S.U.A.) preparat pe rinichi de maimuta, 1963; Ely Lilly (S.U.A.), preparat pe fibroblasti de pui, 1961:
Glaxo-Wellcome (Anglia) pe rinichi de maimuta: Behringwerke (R.F.G.) 1966, pe rinichi de dine cu tulpina Marburg, 1677;
ccinurile inactite cu (3-propiolactona: Fadee cu tulpina U.R.S.S.58, in 1961, pe fibroblasti de pui si de Institutul seroterapic din Xcapole in 1964 , .
ccinurile inactite cu Na-etilmercuritiosalicilat (9), in Japonia;
hemaglutininele preparate la Institutul Karolinska, Stockholm, Gard-Norby 1963 , sau in Japonia dupa tehnici asemanatoare , .
De asemenea, semnalam cercetarile facute cu ccinuri formolate in U.R.S.S. , , China sau la Institutul de virusologie "St. S. Xicolau" din Bucuresti .
Vaccinutn morbillorum inactitum este un preparat de virus rujeolos crescut pe diferite tipuri de culturi celulare primare ( ccinul viu mai inainte) si inactit printr-o metodologie apropriata. Prepararea virusului pina in momentul inactirii se supune unor conditionari similare cu cele descrise la ccinul viu. Amestecul de virus este supus tuturor niane-\ relor, inclusiv celor de purificare sau concentrare, in asa fel incit sa i se asigure potenta, siguranta si sterilitatea. Operatii deosebite incep in momentul inact'rii, care poate fi facuta pe diferite cai.
Formolarea se face in conditii de pH si temperatura controlate. Concentratia formolului in solutia de antigen este de obicei de 1/4 000 (minimum 1/10 COC) . Durata de actiune este calculata in functie de rata de inactire a antigenului folosit , , . Aceasta perioada trebuie sa depaseasca de trei ori interlul necesar pentru reducerea in proba de 10 ml a concentratiei virusului viu la un nivel nedetecil .
\ accinul formolat este administrat de obicei cu un adjunt. Daca este utilizat un compus de aluminiu, concentratia acestuia din suspensia finala nu trebuie sa depaseasca 1,25 mg/doza.
Suspensia finala este controlata pentru detectarea inactirii virusului, netoxicitati formolului (\aHSO3)* si a absentei agentilor adventitiali.
Dupa cum am mai aratat, s-au incercat si alte substante pentru inac-lirea virusului rujeolos in conditiile unei antigenicitati pastrate: P -pro-piolactona , si N'a-etilmercuritiosalicilatul (8). Orice agent inactim ar fi folosit este esential ca el sa asigure inactirea completa si ireversibila virusului.
Obtinerea hemaglutininei este bazata pe cunostintele asupra structurii antigenice a peplosului virusului rujeolos , , , . In cazul rujeolei, ca de altfel in tot grupul mixovirusunlor, aceste cunostinte sint departe de a fi complete. Dupa nomenclatura Tournicr-Lwoff , invelisul nucleocapsidei este denumit peplos si este alcatuit din unitati numite peplomere. Peplomerul este o determinanta genetica virala. in cazul mixovirusurilor avem de-a face cu un heteropeplos in alcatuirea caruia intra atit proteine virale, cit si lipide celulare. Hoyle a fost primul care a aratat ca extractia cu eter poate fi folosita pentru desfacerea anvelopei (peplosului) virusului gripal. Lucrari ulterioare au aratat ca aceasta tehnica de extractie lipidica da fragmente mari . O mult mai buna dezintegrare o da tratarea cu dezoxicolat, mai ales dodecilsul-fat, care duce la obtinerea unor fragmente mici, cu pierderea oricarei activitati biologice . Extractia lipidica in eter, chiar cu protectie de detergent, duce la obtinerea unor componente mici, continind inca elemente proprii substratului, incluzind lipide . Pentru a elimina clementele nedorite, o extractie cu metanol-etanol este necesara. Produsul astfel obtinut nu trece in faza apoasa, cu toate ca isi pastreaza activitatea imu-nogenica. O tehnica similara s-a folosit in gripa prin extractia cu eta-nol-cloroform.
Aceste date au o reala insemnatate pentru producerea unui ccin rujeolos continind un antigen inalt purificat si imunogen .
Dupa tratarea cu iween-eter sau dezoxicolat, purificarea se face prin ultracentrifugare la viteza moderata, cu recoltarea antigenului in precipitat , . in continuare, procedeul poate urma doua linii :
aplicarea tehnicilor de dezintegrare descrise mai sus, extragindu-se aproape toate lipidele si componentele celulei-gazda, alternati care da, insa. un produs msolubil in apa;
a doua posibilitate accepta rezultatul dezintegrarii blindc initiale eu twcen-etcr sau dezoxicolat cu componentele nevirale din produs. Purificarea suplimentara arc ca scop doar indepartarea nuclcoproteinei virale printr-o tehnica cromatografica sau prin precipitare cu acetat de laut-h an uni .
Fara indoiala ca lucrarile privind ccinul inactit au fost mai putin intense decit cele consacrate ccinului atenuat viu. Aceasta s-a datorai, pe de o parte, eficientei mai mari a ccinului viu, posibilitatii obtinerii unei imunitati de durata, iar pe de alta parte, antajului practic oferit de administrarea unica.


METODE DE VACCINAREIn afara de natura antigenului intrebuintat, in cazul rujeolci, rezultatele obtinute difera si in functie de calea administrarii ccinului, de succesiunea inocularilor, de doza si de masa recepti.
In general, aplicarea ccinurilor vii sau inactite s-a facut pe cale subcutanata. O rianta foarte apropiata a acestei tehnici utilizeaza calea percutana prin intrebuintarea unor aparate dermo-jet, care sint mult mai simplu de manipulat, nu necesita sterilizare dupa fiecare aplicare, pot fi exact calibrate. Toate acestea permit utilizarea unui personal cu calificare minima. in imunizarile in masa facute in Africa, aparatul dermo-jct Merck. Sharp & Dhome si-a demonstrat eficacitatea pentru aplicarea ccinului viu Enders-Edmonston B , , , . Tot pentru aplicarea ccinului viu a fost incercata calea intranazala .
Primele riante de ccin viu intrebuintat au determinat reactii post-\ accinale accentuate. Din acest motiv, pentru a se evita reactiile clinice intense a fost necesara asocierea administrarii simultane in doua loturi distincte a ccinului si a y-globulinelor (cu un continut adect de AC antirujeolosi) . O alta tehnica servind aceluiasi scop consta in administrarea cu 16 luni inaintea ccinului viu, a 13 doze de ccin inactit , , , . Cu privire la aceasta ultima rianta, numerosi autori au atras atentia asupra unor manifestari neobisnuite care apar la ccinatii cu ccin inactit consecutiv contactului cu virusul salbatic sau cu virusul viu ccinam , , , , (141] dupa un interl mai mare de timp (13 ani). Este vorba, fie de o boala modificata, in primul caz, fie de fenomene locale de tip Arthus, in al doilea caz.
Nu putem incheia prezentarea metodelor de ccinare cu virus viu atenuat utilizate in rujeola fara a aminti incercarile de imunizare hetero-loga bazate pe relatiile antigenice in grupul rujeola-jigodie-pesta porcina , , . , . Similitudini in morfologia ECP, ca si reactiile scrologicc incrucisate cu antigenc ale nucleocapsidei sau pcplosului reliefeaza foarte puternic relatiile in acest grup , . Din nefericire, gazda umana nu este susceptibila la virusurile jigodiei sau pestei porcine, ceea ce impiedica imunizarile ctcrologe . Totusi, constatarea acestor relatii intre o viroza majora a omului si alte doua ale animalelor domestice din imediata lui apropiere constituie un bun punct de plecare intr-o scrie de chestiuni litigioase cu largi implicatii in biologie: virusuri diferite prin evolutia pe gazde diferite, dar cu origine comuna si posibilitati comune de control , .
Administrarea ccinurilor inactite se face subcutanat prin inoculari succesive lunare. Initial se faceau trei asemenea inoculari , , , , , , ; ulterior s-a analizat efectul deosebit de antajos al unui rapel cu ccin inactit dupa 6 luni de la ultima inoculare , , , . Aceasta metoda da un raspuns imuno-logic intens fara reactiile nedorite care pot insoti bustenii cu ccin viu , , , , .

DOZA
Eficienta ccinarii se verifica prin evolutia clinica postccinala, scro conversie si date epideiniologice. Toate acestea depind in mare masura de potenta amigenului din preparatele folosite, indiferent daca este vorba de un ccin viu sau inactit.
Vaccinul viu atenuat Enders-Edmonston B, primul introdus (in martie 1963) in S.U.A.. avea un titru de 1 C~3-3104'7 cu o medic de 10-3-9 DlC5u'ml sau aproximativ 4 000 DICso/0,5 ml doza umana . De retinut ca virusul rujeolos se dovedeste extrem de sensibil la factorii mediului extern, temperatura, lumina, radiatii ctc. Adaugarea unui silizator (gelatina, sorbitol, diaminopeptide) in produsul pregatit pentru lio-filizare este de mare importanta pentru mentinerea titrului in urma acestei operatii, cit si pentru pastrarea lui un interl mai mare de timp (la 4:). Dupa resuspendare liofilizatul nu se pastreaza mai are , , . Titrurilc ccinului hiperatcnuat susa Schwarz sint similare, iar doza ccinanta este de aproximativ 1 000 DIC50 .
Inccrcind in rujeola o metodologic similara cu prepararea ccinului Sabin antipoliomielitic, Ciumakov trece susa Schwarz pe culturi primare de rinichi de maimuta C. aethiops, obtinind atenuarea in continuare a virusului ccin, paralel cu o crestere a litrului intre 4,5 si 6,1 DICso/ml , , , . Un astfel de titru a permis autorilor sa mareasca doza de inocul ccinam de ta 5 00010 000 DIC50 in cazul ccinului Schwarz la 50 000100 000 DIC50/ml, ceea ce a dat o seroconversie buna, cu reactogenitate accepila. Lucrind cu ccinul Li$, Andzapa-ridze raporteaza un experiment pe scara mica in care a aplicat doze si mai mari cu inocul ccinam 100 000350 000 DlC50 .
Rezultatele imunizarii cu ccin inactit depind in si mai mare masura de potenta antigenica a preparatului. Nivelul antigenului continut se poate cuantifica prin testul de extinctie la cobai . . Cresterea potentei preparatului este insotita de cresterea mediei geometrice a titrurilor (MGT) din serul ccinatilor. La o loare a potentei peste 90, raspunsul serologic este apropiat de cel obtinut dupa rujeola naturala . Nu se cunosc date asupra importantei dozei de antigen din ino-culul de rapel. Norrby a constatat ca daca doua ccinuri de potentte diferite dau un raspuns similar consecutiv administrarii primare, raspunsul anamnestic este foarte deosebit si anume proportional cu doza primului inocul . O oarecare importanta pentru potenta preparatului inactit o are titrul antigenului cu care se lucreaza. De aceea, obtinerea unor titruri mari in rujeola este de dorit; in acest sens fiind indicata utilizarea culturilor in tuburi rotate, in care titrul virusului rujcolos atinge IC9 DICso/ml .
Prezenta adjuntului (de obicei alaun) mareste eficienta produsului folosit in imunizarea primara. Antigenul lipsit de alaun este la fel de eficient in ceea ce priveste raspunsul anamnestic , , .

VIRSTA VACCINARII

felul ccinarii antirujcoloase trebuie sa fie protectia impotri bolii, imediat ce imunitatea pasi datorata anticorpilor materni este pierduta, adica dupa virsta de 6 luni. Pentru ccinul viu, absenta anticorpilor este o conditie absoluta. Pentru ccinul omorit, anticorpii materni nu exercita decit un efect modificam in functie de nivelul lor si de potenta ccinului. Astfel, au fost facute incercari de a imuniza copii sub 6 luni cu un ccin inactit asociat cu DPT. Cu tot nivelul redus de anticorpi obtinut, rapelul cu un ccin viu moderat atenuat a dat un raspuns anamnestic, excelent, cu reactogenitate minima , . Se poate afirma ca aplicarea la virsta mica a ccinului omorit poate sensibiliza copilul chiar daca raspunsul primar este impiedicat de existenta anticorpilor materni.