Tot ce urca trebuie sa si coboare. Winnie Ursuletul stia foarte bine asta si la fel de bine ar trebui sa stii si tu. In cazul tau, e mai putin probabil sa aterizezi cu poponeata intr-un tufis plin de tepi, cat sa petreci mai multe zile zacand in pat si gand, fiindca pai, tocmai asta-i problema: fiindca ce?
Aproape ca-ti pot garanta ca starea de exaltare si euforie, pe care ai avut-o in contrapondere la calvarul prin care-ai trecut cand ai nascut, va fi urmata de o perioada de proasta-dipozitie si tristete, cel putin la fel de intense. De obicei, starea asta e numita "depresie post-partum", desi seamana mai degraba a "tristete neagra". De trei ori neagra! in mod normal, n-ar trebui sa dureze mai mult de patru-cinci zile, si daca se prelungeste, ar fi probabil cazul sa stai de vorba cu medicul tau sau cu un prieten foarte bun.
Teoria mea personala despre motivul pentru care ajungem la capatul puterilor asa de curand dupa ce-a sosit adorabilul nostru bebelus, este ca actioneaza concertat o serie intreaga de factori externi, pe langa hormoni:
a Esti deja prea obosita. Oricine poate sa reziste fara sa doarma timp de trei sau patru zile la rand. Cu totii o facem cand suntem studenti, cand incepem sa iesim cu cineva care ne place foarte mult sau cand ne intoarcem dintr-un week-end petrecut la Roma si descoperim ca, un anume gogoman ne-a sters din memoria calculatorului toata munculita noastra de saptamana trecuta si trebuie sa mai scriem tot materialul inca o data! (Gogomanul cu pricina se stie el singur cine este!) Dupa patru zile de nebunie si cinci nopti nedormite, insa, ni se rupe filmul si nu mai suntem in stare nici sa facem un amarat de ceai, d-apoi sa mai si stam dupa un bebelus flamand si neajutorat, care necesita atentie neintrerupta timp de 24 de ore din 24!
a Ineditul situatiei nu mai are niciun haz. Chestia asta e mult mai putin inumana decat pare la prima dere. Primele cateva zile petrecute cu bebelusul sunt atat de pline de emotii inedite pentru tine, incat nu prea i face altceva decat sa te joci cu el - cu cea mai noua si mai interesanta jucarie din lume! E ca si cum ai tine in brate toate cadourile de Craciun primite vreodata in viata ta! Dar, dupa ce ai apasat pe toate butoanele Ajucariei", dupa ce-ai aflat cum se programeaza si le-ai aratat-o tuturor prietenilor tai, pentru o vreme devine mult mai putin interesanta.
a Simti nevoia sa apesi pe butonul de pauza. Pentru mine, asta a fost cea mai naspa chestie, de fiecare data. Dupa patru zile de "bebeleala" fara pauza, oricui i-ar crapa buza dupa un pic de ragaz. Nu, nu genul ala de ragaz in care te lafai fara sa faci nimic de vineri seara pana luni dimineata, ci o pauzica mica-mica, doar cat sa dai o fuga in bucatarie si sa bei o gura de cafea sau sa te-asezi la calculator si sa-ti rifici macar o parte din mesaje. Si la un moment dat, cam prin ziua a patra, te loste brusc evidenta: NU POJI SA-JI IEI NICIO PAUZA. Nici azi, nici maine, nici poimaine, nicicand pe tot parcursul anului viitor si nici in urmatorii patru, cinci sau sase ani! Copilul tau va fi acolo tot timpul, in fiecare zi, in fiecare noapte, in fiecare week-end si in fiecare concediu sau zi de sarbatoare, deci nu poti sa-ti iei niciun fel de ragaz adevarat. Chiar daca gasesti pe cineva care sa stea cu copilul o vreme, pentru tine nu va fi decat pe jumatate un ragaz, pur la nil fizic - o anume parte din mintea ta ramane permanent cu gandul la copil. Cand realizezi in sfarsit enormitatea obligatiei pe care ti-ai asumat-o, mie mi se pare ca o banala criza de nervi nu reprezinta decat o reactie dintre cele mai blande
a iti lipseste chiul tau stil de viata. O schimbare e la fel de buna ca o pauza, dar cand schimbarea respectiva este atat de vasta si de permanenta ca aceasta despre care vorbim, s-ar putea sa ti se para mai aproape de explozia unei bombe nucleare, decat de un ragaz energizant! in multe cazuri, cam dupa o saptamana ajungi sa te izbesti de pragul "eu nu mai ies deloc la o bere, la cinema, la restaurant cu prietenii, la o partida de clubbing, la o galerie de arta, practic la nimic?!" si incepe sa-ti fie teribil de dor de chea ta existenta.

Daca ajungi la capatul puterilor dupa doar cateva zile, exista totusi o serie de lucruri pe care le poti face, ca sa te simti mai bine.
a Nu te simti prost fiindca nu te simti bine! Tuturor ni se intampla chestia asta si nu inseamna altceva decat ca abordezi chestiunea maternitatii tale cu maxima constiinciozitate. Bravo tie!
a Nu tine in tine! Refuzul de a admite ca simti nevoia sa gi si ca totul ti se pare toplesitor nu te va ajuta deloc, pe termen lung. in aceste zile de inceput, oamenii din jurul tau vor fi mai atenti si mai saritori ca oricand altadata, deci cauta sa primesti toata simpatia si tot sprijinul de care te-ai putea bucura.
a Stai de vorba cu partenerul tau, cu familia si cu prietenii. Pare evident, dar regimente intregi de Supermamici se canonesc singure mai departe, temandu-se sa arate cat de greu le este. Nimeni nu-si va schimba in rau parerea despre tine si sustinerea care ti se va oferi te va ajuta enorm.
a daca poti evada timp de cateva ore in Lumea Reala. Si-acum tin minte prima mea incursiune in oras si inapoi, fara niciunul dintre cei doi copii ai mei: jumatate din drumul pana acolo parca am plutit pe nori, simtind cum mi se ridica de pe umeri toata greutatea "noului bebelus", iar apoi am fost foarte fericita sa ma intorc la alaptat, dupa acel scurt respiro.
a Timp de cateva nopti, du-te la culcare inca si mai devreme. Lipsa somnului este cel mai mare dusman al bunei dispozitii, asa ca inarmeaza-te cu o ora sau doua de motaiala in plus.
a Fa un efort suplimentar ca sa te rasfeti. Chiar daca nu-i vorba decat de o baie fierbinte, urmata de un pahar cu vin, fa-ti timp sa te bucuri de lucrurile care-ti plac. Chestia asta este foarte, foarte importanta!
a Repeta-ti cat mai des ca nu dureaza mai mult de sase luni (sau cam asa ceva). Chiar daca acum iti pare o eternitate, va trece mult, mult mai repede, atunci cand iti fixezi obiecti intermediare si
a iti aranjezi ceva la care sa te gandesti cu nerabdare si placere, in saptamanile urmatoare. Nu trebuie sa fie nu stiu ce mare eniment: o iesire de o zi, spre exemplu, intr-un loc frumos, un pranz la restaurant cu o prietena sau un masaj de relaxare poate fi gura de oxigen de care are nevoie psihicul tau in acest moment.
Ma rog, dat fiind ca te consideri o femeie capabila si mandra, nu-i exclus sa ignori cam jumatate din sugestiile mele de mai sus si s-o iei pe calea "Multumesc frumos, dar ma descurc foarte bine, n-am nevoie sa ma autocompatimesc". Absolut fiecare Supermami pe care o cunosc regreta acum amarnic ca a procedat asa si isi doreste sa se fi aratat mult mai rezonabila, alegand metoda "ia-o usor si ai grija de tine". Fa cum crezi de cuviinta, dar eu iti recomand cu toata caldura sa te menajezi pe cat posibil in primele cateva luni si sa nu ceri de la tine insati mai mult decat poti duce.

La capatul puterilor: Partea a doua

Imediat dupa ce ai adus pe lume un copil, posteriorul tau n-are cum sa semene cu o mostra de strat geologic pietros. Totusi, nu-i cazul sa-ti incretesti fata ta draguta de lehuza, doar fiindca ai un fund cam malaiet. Toti bebelusii nou-nascuti au Supermamici cu bucute dolofane, din simplul motiv ca trebuie sa semene si ei cu cineva, in zona respectiva!
Ai auzit, probabil, ca dirse chestii "se lasa" dupa ce-ai nascut - intr-adevar, mai multe portiuni din corpul tau, inclusiv posteriorul, o vor lua nitel la vale.
Vestea proasta: sanii iti vor fi pe cie mai aproape de pamant, cu exceptia cazului in care iti faci operatie estetica.
Vestea buna: in cateva luni de zile, fundul ti se poate ridica inapoi, exact in locul unde s-ar cuni sa fie. Totul depinde de cat efort esti dispusa sa faci ca sa-i ajuti ascensiunea. ( sectiunea Ce mama sexy: cum sa-ti readuci corpul la starea normala, in partea a saptea.)