Cate sfaturi utile, plus o lunga tirada!
Aducerea pe lume a unui copil pare sa fie o suma de lucruri castigate si pierdute:
a Castigi un copil; iti pierzi silueta.
a Castigi capacitatea de a face optsprezece lucruri deodata; iti pierzi simtul umorului.
a Castigi un milion de treburi care trebuie facute in fiecare zi; iti pierzi ragazul de timp in care le-ai putea face.
Si asa mai departe. Totul se reduce, in fond, la a da cate ce si a lua altce (si, dinspre partea copilului tau, a lua, si iar a lua, si inca odata a lua!). Din fericire, un lucru pe care NU ai cum sa-l pierzi este propriul CREIER. S-ar putea sa fie nitel cam zapacit si derutat timp de cate luni, dar este in continuare acolo, in toata splendoarea lui de aparitie fantasmagorica, si este inca in buna stare de functionare.
Singurul motiv pentru care mentionez acest lucru altfel perfect evident este acela ca, de cand am ajuns sa cunosc suficient de multe mame cat sa golim de marfa toate magazinele Baby Gap din tara, nu contenesc s~ ma minunez in fata marelui numar de femei inteligente, destoinice si cu picioarele pe pamant, care aduc pe lume un copil si imediat dupa aceea isi pierd orice capacitate de a judeca rational, atunci cand vine vorba de ingrijirea propriilor copii! La un moment dat in timpul nasterii, probabil atunci cand si-au tinut pentru prima oara in brate ghe-motocul indesat si complet neajutorat de suprema fericire materna, aceste femei au abandonat orice incredere in propriile instincte si au incetat sa mai fie capabile de vreo decizie parentala luata pe cont propriu, fara a-si pierde complet capul de ingrijorare!
Tristul ader este ca si eu am facut la fel, majoritatea prietenelor tale o vor face si e foarte probabil s-o faci si tu. Sunt sigura ca multi sociologi eminenti, specialisti in psihiatrie si pedichiuriste au niste teorii foarte destepte care sa explice de ce se intampla asa: de vina sunt destramarea familiei largite, supraincarcarea cu informatie a omului contemporan, putreda si risipitoarea Cultura Consumatoare de Cafea, revista Heat, telefoanele mobile si posibilitatea de a face cumparaturi la orice ora din zi si din noapte - ceea ce partial e foarte probabil sa fie chiar aderat. Teoria mea personala, bazata pe faptul ca am obsert si am experimentat pe propria-mi piele fenomenul asta de pierdere a capului, suna asa: de vina este frica. Frica de a nu fi inteles bine ce trebuie facut, frica de a nu face cine stie ce gogomanie, frica de a nu ne vedea blamate sau de a ne blama noi singure, pentru orice lucru rau care li se intampla copiilor nostri. in vreme ce generatiile anterioare par sa nu fi fost cu nimic deranjate ca ignorau necesitatile emotionale ale progeniturilor lor (OK, OK, nu chiar pe toate, dar inelegi ce vreau sa spun!), noi suntem o generafie de parinti complet paralizati de frica de a nu face vreo greseala, cat de mica, si sa ne trezim la un moment dat cu niste copii plini de nevroze - plus onorarii pe masura din partea psihoterapeutilor! Iar toata aceasta framantare nu are decat un singur rezultat garantat: copii foarte nevrozati. Toate prietenele mele Supermamici pe care le-am intrebat mi-au confirmat ca se simt supuse la o considerabila presiune sociala de "a face ce trebuie". Toata lumea, incepand cu editorialistii de la ziar si terminand cu femeia care vine sa le faca menajul vecinilor de alaturi, pare sa se simta indreptatita sa le dea sfaturi mamelor si sa le judece -chiar ca trebuie sa fii o femeie foarte puternica si hotarata, ca sa poti rezista la o asemenea presiune iscoditoare din partea "ochiului public" si sa faci lucrurile numai cum crezi tu de cuviinta.
Si uite-asa ajungem sa trecem dintr-o spaima intr-alta, scufundandu-ne intr-un rtej de permanenta indoiala de sine si anxietate, si sa facem tot ce ne spune oricine altcine sa facem. Literalmente oricine: eu am ascultat (si am urmat) pana si sfaturile date de o femeie necunoscuta, asezata la o masa alaturata intr-un restaurant, care imi spunea ca bebelusul meu de trei luni poate deja sa manance si paine. De ce? Ce m-a facut sa fiu atat de convinsa ca femeia aceea stia mai bine decat mine cum trebuie sa-mi hranesc copilul? Chestia asta m-a facut sa ma simt atat de furioasa pe mine insami, incat m-am jurat ca voi incepe sa cred cu mai multa tarie in propriul discernamant si de-atunci inainte nici nu m-am mai uitat inapoi - decat, fireste, ca sa d daca se incrunta cine si tataie din buze, in fata felului in care-mi cresc copin.

NB: Totusi, ramane in continuare realmente important sa ceri si parerea altora - cu cat asculti mai multe sugestii, indicatii si sfaturi utile rezultate din experienta personala a altor mamici, cu atat mai bine pentru tine, fiindca e foarte posibil ca vreuna din ele sa rezolve exact dilema cea mai recenta cu care confrunti in ingriirea bebelusului tau. Nu uita insa ca si tu ai un creier, care functioneaza in continuare, si ca tu stii cel mai bine de ce aveti nevoie tu si bebelusul tau. Mai jos vei gasi o lista cu cate lucruri destul de evidente, pe care e bine sa nu le uiti dupa ce-ai devenit o Supermami (imi dau seama ca te cam dascalesc, dar o fac numai din dorinta de a-ti fi de folos!), dat fiind ca, ocazional, o foarte deasa ceata materna se poate lasa pe creierul tau, estompandu-ti grav puterea de judecata, altfel perfect rationala.
Ai incredere in instinctele tale. Chiar si eu pot sa gresesc.
Ce-a fost bine pentru altcine s-ar putea sa NU functioneze pentru tine

sau pentru copilul tau.

Fii gata sa te razgandesti. Daca nu merge, incearca altce.

Nu face nimic care J/e ti se pare in neregula.

a Daca realmente ai impresia ca odata cu placenta ti-ai pierdut si creierul, atunci da-te batuta si fa tot ce-ti spun cei din jur sa faci, pana in ziua cand copin tai pleaca de acasa.

Si inca o greutate in plus: a ta (ha, ha)!
Of! Cata rautate si cruzime din partea naturii, dar asta patesc aproape toate femeile care isi alapteaza copilul si chiar multe dintre cele care n-o fac. Exact cand credeai ca poti, in sfarsit, sa mai dai jos din greutate si sa revii la vechea ta silueta, corpul tau se protapeste ca magarul la iesle si se incapataneaza sa nu renunte la niciun gram de grasime! Rezultatul? Departe de a scapa de kilogramele in plus, debarasandu-te de ele ca de bancnote intr-un magazin Harvey Nichols, e foarte posibil sa mai pui si altele - indiferent cat de atenta esti la ce mananci (sau NU mananci) si cat de tenace te arati in a face miscare.
Exista cate SFATURI PENTRU MINIMA SUPRAVIETUIRE pe care ti le pot oferi:
a Pregateste-te psihic sa mai pui in greutate si nu incerca sa te opui, atunci cand se intampla.
a Tine minte ca trupul tau incearca sa se asigure ca are suficiente rezerve de grasime pentru a-ti putea hrani bebelusul, in caz ca apare vreo criza neasteptata (spre exemplu, daca la supermarketul Tesco se termina toate stocurile de marfa si rafturile raman goale timp de o saptamana!). S-ar putea sa faca lucrul asta si daca nu alaptezi, asa ca fii cu grija!
a Nu te abate de la o dieta sanatoasa, fiindca bebelusul tau are nevoie de asa ce.
a Cea mai mare parte din greutatea suplimentara poate fi gasita in zona bustului tau, ceea ce este un lucru bun.
a Nu te uita inca la cele mai stramte haine pe care le purtai inainte sa ramai insarcinata. Se prea poate sa fii deja mult mai mica decat inainte sa nasti, dar pantalonii aia mulati pe coapse si cu talie joasa mai pot sa astepte cate luni.
a Uita-te in schimb la fotografiile pe care ti le-ai facut cand erai insarcinata: acum te mai simti foarte grasa?!
a Sileste-ti un termen pentru momentul in care vrei sa revii la greutatea pe care-o aveai inainte de sarcina; acesta nu trebuie sa fie mai devreme de doua luni dupa ce ai incetat sa mai alaptezi.
Bun, deci pot incepe acum sa tin regim de slabire?
Las-o-ncolo de "gustare-minune" fara faina de grau, fara gluten, fara grasimi, fara zahar, fara carbohidrati! A doua zi dupa ce-ai nascut NU e momentul sa incepi un program complet de slabire! Poate crezi ca acum esti libera sa faci ce doresti, dar exista trei persoane de care trebuie sa tii cont, atunci cand incepi sa te gandesti ce sa mananci, dupa ce ai adus pe lume un copil:
a Tu insati, care trebuie sa-ti revii dupa o grea incercare la care ti-ai supus trupul si mintea.
a Copilul tau, care s-ar putea sa se bazeze in intregime pe tine, pentru nevoile sale nutritionale.
a Partenerul tau, care trebuie sa traiasca alaturi de tine. Daca esti la regim de slabire, esti posaca si nervoasa. Punct!
Deci, and in minte aceste trei personaje, cand poate incepe o Supermami sa-si recapete silueta de odinioara?In caz ca alaptezi
Din moment ce tu produci tot laptele de la san cu care se hraneste copilul, trebuie sa ai suficienta energie pentru a putea face acest lucru. Dar, la fel ca in perioada de sarcina, numarul de calorii suplimentare consumate de copilul tau reprezinta un procent INFINITEZIMAL din ceea ce mananci tu de obicei, deci infulecatul a doi cartofi copti in plus, cu smantana si branza rasa, la masa de pranz, te transforma pana la urma intr-o bucata de slanina ambulanta.
Sa nu ai impresia ca trebuie sa mananci in continuare la fel de mult ca in ultimele luni de sarcina, pentru a produce suficient lapte la san. Tine minte ca, daca mananci normal, organismul tau face exact atata lapte cat este nevoie pentru a-ti hrani copilul si, foarte posibil, chiar prea mult (de unde si necesitatea tampoanelor sugative pentru san). Un copil hranit la san poate sa consume si 500 de calorii pe zi, din care mare parte vor avea ca provenienta sunculita aceea de pe coapsele si poponeata ta, de care te caznesti cu atata ardoare sa scapi, in caz ca-ti supraveghezi dieta. Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le aduce alaptatul -bebelusul face toata munca in locul tau!
Nu uita ca organismul tau pastra cu strasnicie o anumita rezer de grasime, cat timp inca mai alaptezi. Unii zic ca ar fi aproximativ 10% din surplusul tau de greutate, ceea ce mie mi se pare perfect rezonabil. Ar fi aproape imposibil sa scapi de aceasta ultima bucatica infima, inainte de a te opri din alaptat, dar sunt atat de multe alte lucruri de facut, la modulul refacerii musculaturii si al revenirii la forma ta fizica de altadata, incat nu-i o nenorocire chiar atat de mare. Enernt, da, de acord. Un motiv ca sa nu alaptezi? Pai, tu ce parere ai?
Bun, deci pornind de la premisa ca, pe perioada sarcinii, corpul tau a capatat o forma si o conditie fizica generala care nu prea iti sunt pe plac si ca vrei sa te descotorosesti de niste tesut adipos si sa-ti lucrezi un pic .conturul general", iata in continuare cate sfaturi de aur pentru "subtierea postnatala":

a Nu slabi foarte repede. Chestia asta poate sa duca la eliberarea unor toxine, aflate in mod normal in depozitele de grasime ale corpului, in circulatia sangvina, iar de acolo, in laptele de la san. And in vedere cat de multa grasime exista acum in organismul tau, ativ cu situatia de dinainte, asta inseamna o cantitate groaznic de mare de toxine!
a Slabeste, daca asta iti doresti. A nu slabi foarte repede nu inseamna sa nu slabesti deloc. Daca iti fixezi un obiectiv realist (ceea ce probabil ca nu vei face, dar macar incearca sa fie unul semi-realist!), adica un moment de la care sa ai din nou abdomenul mult mai plat, te vei simti stimulata sa te tii de el. Am auzit multe mamici folosind o zicala foarte enernta: "Ti-au trebuit noua luni ca sa iei in greutate, tot noua luni o sa-ti trebuiasca si ca sa dai jos." Ceea ce nu-i deloc aderat - decat daca te-ai ingrasat peste 30 kg! Daca ai fost atenta pe perioada sarcinii si daca ai cat de cat un pic de vointa in tine, atunci trei sau patru luni reprezinta un interl perfect rezonabil in care sa-ti revii la silueta initiala - cu un pic de atentie la ceea ce mananci si, bineinteles, miscare!
a incearca sa astepti macar sase saptamani, pana sa incepi de-aderatelea sa slabesti: limitarea drastica a cantitatilor de mancare ingerata, in primele saptamani, chiar poate sa reduca secretia de lapte - la urma urmei, cine are nevoie de-un bebelus antrenat in regimul Zone, Atkins sau cel macrobio-tic?! Un inceput de bun-simt ar fi sa dai jos ce grasime mancand o multime de fructe si legume, reducand pe cat posibil zaharul, grasimile si sarea, si dand pe gat cisterne intregi de apa - plus ca-ti amplifica masiv respectul fata de propria persoana. Slabitul prin infometare si programele de detoxifiere sunt total contraindicate desi oricum n-o sa ai energia necesara.
a Fa miscare. Efortul fizic elibereaza in organism asa-numitii "hormoni ai fericirii": endorfinele. Endorfinele trec categoric in laptele de mama, fiindca bebelusul meu, de fiecare data cand il alaptam dupa o sedinta de gimnastica, ramanea vioi si vesel timp de cam doua ore. Sincera sa fiu, nu stiu daca-i un lucru bun sau rau si daca nu cum copin mei or sa ajunga dependenti de adrenalina, din cauza asta, dar daca nu incepi sa faci miscare cat timp inca mai alaptezi, dupa aceea sigur n-o sa-ti mai bati capul -iar slabitul fara sa faci miscare iti subtiaza trupul, dar lasand carnea tot flasca. Bleasc! Gandeste-te la un program judicios de exercitii fizice si lipeste-ti pe frigider cati magneti cu teluri personale realiste. Si cand spun "realiste" nu ma gandesc deloc la o chestie gen "luni: fundul; marti: picioarele; miercuri: burta; joi: bratele; vineri: sa arat ca Laura Bailey"!
a Fa tot ce simti ca-i convine trupului tau. Unele femei pierd din greutatea pe care au pus-o peste sarcina la fel de usor cum imi pierd eu manusile iarna; altele se lupta ani de zile. Pe unele le iar in sala de fitness dupa trei zile; altele trebuie sa mai astepte cate luni. Un cunt foarte greu de spus in toata chestiunea il vor avea greutatea si conditia ta fizica de dinainte de sarcina, la fel ca si gradul tau de vointa, dar daca nu reusesti sa faci fata tuturor indatoririlor curente, din cauza ca te straduiesti prea mult sa slabesti, atunci e cazul sa-ti bagi mintile in cap si sa-ti reordonezi lista prioritatilor.
a Ai rabdare. Ce ma enerveaza pe mine chestia asta, fiindca si mie mi-ar placea ca totul sa revina imediat la cum a fost. Va fi nevoie de cate luni, intr-ader, dar uita-te la Elle MacPherson, la Sarah Jessica Parker, la Thandie Newton, la Natasha McElhone, la Cate Blanchett si asa mai departe. Femeile astea chiar au fost insarcinate?] Nu dura foarte mult, dar s-ar putea sa fie nitel mai mult decat sperai. Rabdare si efort - ce vrei, asta-i viata de Supermami!
a Spune-i partenerului tau sa-ti faca complimente. Nu-i sugera, nu-i da de inteles, nu spera in tacere, ci spune-i in fata ca incerci sa slabesti si ca acum e marea lui sansa de a fi iertat pentru ca, jumatate din timpul in care tu te canoneai in traliu, el statea bine mersi pe hol si citea ziarul. Ofrandele zilnice de laude, complimente si incurajari, oricat de nesincere, nu reprezinta decat un minimum, iar a nu-ti oferi inghetata cu bucatele de biscuiti si ciocolata sau a nu-si manca portia lui in fata ta nu reprezinta decat niste mici completari. Daca nu se arata dispus sa coopereze, pune-i in vedere ca si el are un oarecare interes direct, ca tu sa-ti redobandesti silueta: cu cat incepi tu mai repede sa te uiti din nou cu placere la corpul tau, cu atat mai repede ar putea si el sa obtina acces fara restrictii la corpul respectiv. Santaj combinat cu mita, stiu, dar aduce rezultatele scontate!In caz ca nu alaptezi
Cred ca ai destul de multa libertate de miscare, in cazul in care nu trebuie sa te gandesti tot timpul la calitatea laptelui pe care trebuie sa-l produca organismul tau, dar ar fi o idee de-a dreptul prosteasca, sa incepi sa te infometezi. Chiar daca iti reduci drastic consumul de calorii, cauta sa-ti mentii energia la niveluri ridicate, cu alimente sarace in grasimi si care se elibereaza lent in organism. Consumul de fructe este o metoda geniala de a pastra glicemia la un nivel ridicat - si nu uita sa-ti mananci portia corespunzatoare de carbohidrati! Nu, carbohidratii nu sunt "lucrul dracului", cum poate-ai mai auzit pe ici, pe colo - si nu-ti pot face rau decat daca mananci toate prajiturile din farfurie. O singura prajitura merge. De asemenea, dat fiind ca bebelusul tau nu te ajuta sa consumi toata grasimea depozitata in plus de organismul tau, trebui sa faci un pic de efort suplimentar, ca s-o arzi tu singura.