Luxatia este o afectiune caracterizata prin pierderea raporturilor anatomice normale dintre suprafetele articulare, insotite intotdeauna de o ruptura a elementelor capsulo-ligamentare (asociind si o entorsa grava). Aceasta afectiune este mai frecnta la indivizii adulti aflati in plina activitate. Luxatia se poate produce fie in mod direct, atunci cand forta traumatica actioneaza asupra unui capat articular si il scoate din articulatie, fie in mod indirect prin miscari anormale nefiziologice, puternice, de marc amplitudine (contracturi musculare puternice -epilepsie sau electrocutare, cadere cu sprijin pe o extremitate a membrului, fie datorita existentei unui teren predispozanl (atrofie sau
paralizie musculara, aplazii fibrocartilaginoase, etc).
Majoritatea Luxitiilor sunt luxatii traumatice care apar cel mai frecnt pe articulati i anterior sanatoase. Un numar mic de luxatii sunt luxatiile congenitale (din nastere) si luxatiile patologice care au loc pe un teren preponderent de artroza,
tumori articulare sau osteite. Luxatiile pot fi complete in care suprafetele articulare nu mai sunt in contact, sau incomplete in care suprafetele articulare sunt in contact partial. De asemenea luxatiile pot fi inchise sau deschise la exterior. (Pentru luxatiile deschise exista un potential mare de infectie). Dupa timpul scurt de la producerea lor, pot fi recente sub 2-4 saptamani si chi peste patru saptamani cu reactii fibroase intra si peri articulare.
Clinic, luxatia se caracterizeaza prin aparitia unor dureri violente la nilul articulatiei afectate, cu exacerbare la mobilizare activa sau pasiva. Membrul afectat se aseaza intr-o pozitie anormala, vicioasa cu aparitia unei echimoze periarticulare. El este blocat si nu mai poate efectua nici un fel de miscare. in cazul afectarii retelei vasculare, membrul apare initial palid, apoi cianotic (vanat), insotit sau nu de leziuni nervoase (cu pareze sau parestezii). Sunt prezente rupturi mai limitate sau mai extinse ale capsulei si Ugamentelor articulare, iar cartilagiile articulare pot fi fisurate, rupte sau detasate. Partile moi periarticulare sunt crescute in volum (edematiate) cu gra
tulburari de hemodinamica si cu ruptura concomitenta de muschi, vase sau nervi.
Primul ajutor consta in calmarea durerilor, imobilizarea si transportul urgent al pacientului la un serviciu specializat de chirurgie-ortopedie. Durerea se sedeaza prin administrare de antialgice minore (Algocalmin intramuscular, Fasconal), iar la nevoie de antialgice majore de tip Mialgin, Fortral intramuscular, Hidromorfon scopolamina, concomitent cu administrare de decont rac turante musculare de tip Clorzoxazona sau Midocalm. Aplicarea locala de
comprese cu apa rece si punga de gheata. Imobilizarea membrului afectat cu un cearceaf, fasa sau esarfa pentru a impiedica orice miscare la nilul articulatiei afectate si in special pentru a pozitiona membrul in pozitia cea mai antalgica. Se fixeaza atat segmentul de membru proximal cat si segmentul de membru distal fata de articulatia afectata. Dupa aceste manevre se transporta pacientul de urgenta intr-un serviciu specializat de ortopedie, unde se va practica reducerea. Reducerea poate fi facuta fara anestezie sau doar anestezic locala in primele 30-60 de minute. Daca nu se reuseste reducerea ortopedica se va interni chirurgical. Dupa reducere, se va urma un tratament de recuperare medicala cu miscari acti in articulatie (
gimnastica medicala) cu mobilizare progresiva. Se contraindica miscarile pasi si masajele deoarece pot duce la fibrozarea si calci fierea elementelor capsulo ligamentare a elementelor periarticulare.
