GENERALITATI
Conform definitiei din Codul Muncii, se considera accidenl de munca, accidentul care se produce in urmatoarele circumstante:
-Accidentele produse in timpul deplasarii persoanei spic locul de munca sau de la locul de munca.
- Accidentele produse in timpul sau in legatura cu programul de lucru. Aici se r include si accidentele produse in pauzele de lucru precum si cele produse inaintea inceperii lucrului sau dupa terminarea acesteia, daca accidentul are loc in cadrul perimetrului unitatii.
- Accidentele produse in timpul indeplinirii indatoririlor, in vederea apararii bunurilor obstesti a unitatii respective in perimetrul unitatii sau in afara ei.
- Pentru a fi definit ca accident de munca, trebuie sa aiba Ioc o vatamare corporala care sa produca o pierdere a capacitatii de munca pentru minim o zi.
Conform prevederilor din Codul Penal, accidentele din campul muncii se pot clasifica in;
- Accidente in care se produce o vatamare corporala, cu pierderea temporara a capacitatii de munca de minimum o /i si care necesita o ingrijire medicala de mai multe zile, dar care nu depaseste maximum 10 zile. Acest tip de accidenl nu intra sub incidenta Codului Penal. Cercetarea accidentului se va face de catre persoane special desemnate prin decizie semnata de catre conducatorul unitatii respective. Una din persoanele desemnate va fi in mod obligatoriu seful serviciului de protectia muncii din unitatea respectiva.
- Accidente in care se produce o vatamare corporala, cu pierderea temporara a capacitatii de munca, care necesita ingrijiri medicale cu o durata ce variaza de la 10-60 de zile. corespunzator art. 184 din Codul Penal, raportat la art. 181 din acelasi Cod Penal.
- Accidente in care se produce o vatamare corporala, cu pierderea temporara sau definitiva a capacitatii de munca si care necesita o ingrijire medicala mai mare de 60 de zile sau un accident in care s-a produs una din consecintele prevazute de art. 182 din Codul Penal.
Aceste ultime doua caiegorii de accidente sunt anchetate si analizate de institutii specializate, inclusiv organele de politie si de procuratura, in aceste accidenle est. ihsolut necesara si concluzia medicului legist. Acesta va trebui sa analizeze corect situatia, sa precizeze tipul de accident, aspectul medical al leziunilor, gravitatea lor, mecanismul de producere, data probabila a accidentului, durata ingrijirilor medicale necesare vindecarii, complicatiile aparute, eventualele sechele care impun schimbarea locului de munca si corectitudinea tratameutului instituit. De asemenea va trebui sa precizeze si legatura directa sau indirecta dintre accidenl si vatamarea corpi irala, precum si efectele acestui accident asupra sanatatii pacientilor si a capacitatii de munca a acestora, masura in care este afectata partial sau total capacitatea de munca Pentru aceasta este necesara si participarea unui medic expert in problemele de expertiza a capacitatii de munca.
Silirea cauzelor si imprejurarilor in care sui \ ine an identul de la locul de munca revine uuor organe speciali/ale. Organele de cercetare politia si procuratura, silesc conditiile reale ale producerii accidentului de munca. Acest lucru este necesar pentru a elimina tendintele unor intreprinderi sau unitati, unde lucreaza salariatul accidentat, de-a scapa de raspundere, atunci cand ele constata ca nu sunt indeplinite in mod corespunzator normele de proiectie a muncii.
Numai actul medico-legal, emis de un medic legist are valabililate in justitie. Ideal ar fi exminarea imediata a persoanei dupa accident pentru a putea descrie amanuntit toate leziunile existente. Ulterior putandu-se observa si lua in considerare si eventualele leziuni care initial erau minime, dar care ulterior pot complica elutia starii de sanatate a pacientului. De asemenea se interzice modificarea situatiei si a conditiilor de munca si de producere a accidentatului pana cand situatia nu este evaluata de catre organele specializate de cercetare. Aceasta pentru accidentele in care se produc vatamari corporale grave sau pierderi de vieti omenesti.In cazul existentei unor leziuni grave care pun in pericol imediat viata bolnavului necesitand ingrijiri de specialitate (chirurgicale, toxicologice, neurologice, oftalmologice, etc). accidentatului i se va acorda primul ajutor, urmand a se descrie ulterior leziunile sale, de catre medicul legist.

CODUL PENALIn ceea ce priveste accidentele de la locul de munca in care se produc vatamari corporale exista 4 articole in Codul Penal care reglementeaza problemele juridice legale de acestea. Articolul 180 prevede.
Lovirea sau orice alt act de violenta in care se produce o suferinta corporala se pedepseste cu inchisoarea de la 1 luna la 3 luni sau cu amenda. Aliniatul doi al articolului prevede ca daca pentru vatamarea corporala este necesar un numar de mai mult de 20 de zile ingrijiri medicale, pedeapsa este de la 3 luni la 2 ani sau amenda penala.
Articolul 181 prevede:
Lovirea sau orice act de violenta care determina o suferinta corporala care necesita pentru vindecare, mai mult de 20 zile de ingrijiri medicale, maximum 60 zile, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Daca durata ingrijirilor medicale este de pana la 20 de zile faptuitorul raspunde pentm infractiunea de lovire, iar daca se depasesc 20 zile pana la maximum 60 zile, faptuitorul raspunde pentru infractiunea de vatamare corporala grava. Prii ingrijiri medicale se inteleg toate tipurile de ingrijiri acordate intr-o unitate de specialitate sau amhulalor, incluzand aici si per oada de repaus medical necesara refacerii organismului lezat. Nu are relevanta juridica daca pe aceasta perioada s-a urmat sau nu. un tratament medicarj entos sau victima a incetai total sau partial sa munceasca. De aser ienea nu are relevanta concediul medical obtinut de victima, deoarece acesta nu coincide cu durata ingrijirilor medicale pentru vindecare.
Articolul 182 prevede:
Lovirea sau orice act de violenta care determina o vatamare corporala care necesita pentru vindecare mai mult de 60 de zile sau care a produs una din urmatoarele consecinte: pierderea unui organ sau simt (cele cinci simturi sunt: auz, vaz, gust, miros, pipait) sau o incetare a functionarii aceslora, artul, slutirea. o infirmitate permanenta fizica sau psihica, ori punerea in primejdie a vietii persoanei respective se pedepseste cu inchisoare intre 2-7 ani. Daca fapta a fost comisa cu intentie in scopul producerii uneia din consecintele prevazute mai sus, ea se pedepseste cu inchisoare intre 3-8 ani. Tot articolul 182 prevede ca si tentativa faptelor enumerate mai sus se pedepsesle.
Arlicolul 183 prevede:
Daca una din faptele enumerate la art. 180 si 182 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa esle cu inchisoare de la 3-l0 ani.
Articolul 184 prevede:
Lovirea sau orice act de violenta savarsita din culpa in care se produce o vatamare corporala care necesita mai mult de 10 zile de ingrijiri medicale pana la maximum 60 zile, se pedepsesle cu inchisoarea intre 1-3 luni sau cu amenda. Daca fapta a avut ca urmare faptele prevazute de art. 182, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni al 2 ani. Daca din culpa, fapta apare ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevenire a accidentelor legate de exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unor activitati, conform art. 182, care necesita ingrijiri medicale, pesle 60 de zile, pedeapsa este inchisoarea intre 3 luni si 2 ani. Daca fapta din culpa apare ca urmare a nerespectarii prevederilor legale sau a masurii de protectie a muncii, care necesita peste 60 de zile de ingrijiri medicle. ca una din consecintele prevazute in art. 182, este pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Daca faptuitorul nu prevede actiunii sau inactiunii lui. desi putea sau trebuia sa le prevada inseamna ca a actionat din neglijenta se pedepseste conform ari 184
Infractiunea de vatamare corporala diu culpa este o infractiune neintentionata si de aceea nu este susceptibila de tentativa. Se considera culpa numai daca actul faptuitorului se constituie o grava eroare comisa prinir-o vadita imprudenta.

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA IN PSIHIATRIE

In majoritatea legislatiilor se considera ca persoanele care au tulburari psihopatologice care le alterea/a capacitatea de apreciere subiectiva si obiectiva a realitatii inconjuratoare, a consecintelor si continutului unor acte motorii personale sau alterarea posibilitatii exprimarii unei dorinte de-a face sau nu un lucru, sunt exonerate de raspundere penala sau civila. in art. 48 din Codul Penal se defineste astfel iresponsabilitatea: "'Nu se considera infractiune fapta prevazuta in codul penal, daca persoana faptuitoare in momentul savarsirii faptei, din cauza alienatiei mintale, a dementei sau din alte cauze, nu poate sa-si de-a seama de actiunile sau inactiunile sale. sau nu este stapan si constient de actiunile sale si de consecintele ce decurg diu acestea". in art. 49 si 50 din Codul Penal se exonerea/a de raspundere penala si civila, persoanele care in momentul comiterii faptei se aflau in stare de betie completa produsa de alcool sau diferite substante de tip droguri, produse independent de inta sa, precum si faptele savarsite de-o persoana minora care nu indeplineste conditiile legale de-a raspunde penal. Starea de betie luntara sau drogarea luntara nu inlatura caracterul penal al faptei, ele putand contribui dupa ca/ o circumstanta agravanta sau atenuata.
I xpertiza medico psihiatrica se realizea/a de catre o echipa formata din medici legisti, psihologi, medici psihiatrici prin internarea obligatorie a faptuitorului intr-o clinica de specialitate. Trebuie sa se sileasca daca persoana in cauza are sau nu capacitatea de-a cunoaste continutul si consecinta faptelor imputate si daca are posibilitatea de a-si exprima liber inta si de-a actiona in mod liber.