Tesuturile si ovganele din corp au nevoie de o aprozionare constanta cu sange oxigenat si alte lichide, pentru a functiona. Ori de cate ori ceva perturba aceasta aprozionare cu lichide, exista posibilitatea ca organismul sa inceapa sa sufere. Creierul, inima, plamanii si celelalte organe importante primesc oxigen insuficient pentru a continua sa functioneze. Atunci cand ele inceteaza sa functioneze, corpul intra in ceea ce se numeste stare de soc. Socul este o urgenta grava care poate duce rapid la moarte daca nu este tratata.
Aprozionarea organismului cu lichidele esentiale poate fi intrerupta in mai multe feluri. Orice produce o pierdere severa a volumului sangn poate duce la soc. De exemplu, o rana profunda, un ulcer perforat sau o hemoragie interna masiva pot produce o pierdere periculoasa de sange circulant. Aprozionarea cu alte lichide esentiale poate fi perturbata de o arsura grava sau orice produce deshidratare, inclusiv expunerea la un exces de caldura sau de frig sau de o diaree persistenta. Socul poate aparea si in urma unui traumatism sau a unei boli care limiteaza fluxul sangn, inclusiv o supradoza medicamentoasa, intoxicatie sau o afectiune cardiaca. Daca inima nu mai pompeaza sangele cu eficienta sa obisnuita, tensiunea arteriala (hta) la copil si adolescent" class="text">tensiunea scade si in plamani sunt reoxigenate cantitati insuficiente de sange.
Alt mod in care poate aparea socul este produs in urma unui traumatism care face sa creasca dramatic diametrul vaselor de sange. Chiar daca organismul nu a pierdut deloc sange si inima pompeaza, corpul trece printr-o aparenta pierdere de sange. Cele mai obisnuite cauze ale acestui tip de soc sunt reactiile alergice severe ( socul anafilactic in modulul 4: "Reactiile alergice") si infectiile sistemice, extinse in tot corpul (socul septic). Cei cu diabet pot suferi un alt tip de soc, datorat nivelului scazut de zahar in sange. Acest tip de urgenta diabetica este cunoscut sub numele de soc insulinic.
Cand organismul intra in stare de soc, din indiferent ce motiv, creierul incearca sa compenseze lipsa de sange. El trimite semnale pielii ca sa produca o constrictie a vaselor sangne, inimii ca sa-si intensifice ritmul si plamanilor ca sa respire mai repede. in acest fel, apar simptome cum ar fi: o piele palida, rece si lipicioasa, o nuanta albastruie a buzelor si a unghiilor, un ritm cardiac rapid, dar un puls slab si o respiratie precipitata, dar superficiala. Pe masura ce starea se inrautateste, ctima poate prezenta si alte simptome, printre care ameteala, confuzie mintala, greata, voma, pupile dilatate, sete intensa si pierderea cunostintei. (Desi ii este sete, nu dati unei persoane aflate in stare c/e soc nici un lichid pana ce socul nu a fost tratat cu succes, deoarece isi poate pierde cunostinta in orice moment).
In spital, medicii pot conecta o ctima in stare de soc la monitoare speciale care indica tensiunea si ritmul cardiac. Adeseori sunt necesare transfuzii sangne intravenoase pentru a resili circulatia normala. Se folosesc teste diagnostice pentru a sili daca organe, cum ar fi rinichii, au suferit o leziune permanenta.

TRATAMENTUL DE BAZA AL SOCULUI
Socul trebuie tratat imediat pentru a-l impiedica sa se inrautateasca rapid pana la o situatie care sa puna ata in pericol.
Chemati imediat personalul medical de urgenta. Faceti aceasta indiferent care ar fi cauza socului. Verificati daca persoana nu poarta asupra sa informatii de natura medicala.
Verificati caile respiratorii, respiratia si circulatia. Pastrati caile respiratorii libere. Daca persoana vomita, intoarceti-i capul intr-o parte. Daca este nevoie, faceti-i respiratie artificiala si compresii toracice. Daca ctima este inconstienta sau ii este greata, nu-i dati nimic pe gura. Descheiati orice imbracaminte stransa pe corp sau la gat, pentru a imbunatati circulatia.
Asezati ctima in pozitia pentru soc. Tineti-o la caldura si intindeti-o pe spate. Daca este inconstienta, asezati-o cu fata in jos, in pozitia de resilire (vedeti in continuare) datorita pericolului de inecare. Daca persoana nu are dificultati in respiratie si nu are rani grave la cap, la gat sau la piept, ridicati-i picioarele cam la douazeci si cinci de centimetri, punandu-i dedesubt orice obiect aflat la indemana ( ilustratia 7). Nu-i puneti nici o perna sub cap, deoarece ar putea perturba deschiderea cailor respiratorii.
Acordati primul ajutor pentru cauza care a provocat socul, cat mai curand posibil. Examinati persoana cautand semne de hemoragie interna, deshidratare, intoxicatie sau alte cauze de soc si tratati-le corespunzator.
Tineti persoana la caldura si intr-o pozitie conforila cat timp asteptati ajutorul medical. Cu exceptia cazului in care persoana este supraincalzita, acoperiti-o cu o patura sau o haina, totusi nu-i aplicati direct caldura. Daca ajutorul medical nu se afla la distanta mare, nu-i dati nimic sa manance sau sa bea. Continuati sa-i supravegheati caile respiratorii, respiratia si circulatia, pana soseste ajutorul.
Masurile de baza pentru a trata socul insuiinic sunt asemanatoare cu cele pentru alte tipuri de soc. Orice masuri suplimentare vor depinde de siguranta dumneavoastra sau a ctimei, de diagnostic. Diabeticii au o dificultate de prelucrare a zaharului din sange, deci este, de asemenea, posibil sa nu fie vorba de un soc insuiinic, datorat unui nivel prea scazut al zaharului, ci de o coma diabetica, provocata de un nivel prea ridicat. O persoana care sufera de un soc insuiinic are, de obicei, o piele rece si lipicioasa, iar una care sufera un soc diabetic are fata imbujorata si pielea uscata. Socul diabetic se caracterizeaza si prinlr-un miros de acetona al rasuflarii si prezinta o respiratiei spasmodica.
Anumite simptome, cum ar fi confuzia mintala, sunt comune socului insuiinic si celui diabetic, deci este posibil ca o persoana lipsita de experienta sa nu deosebeasca usor cele doua urgente. Diabeticii sunt pregatiti sa se trateze singuri in caz de urgenta si pot aproape intotdeauna sa-si autodiagnosticheze starea.
Cu exceptia masurilor de prim ajutor, tratamentul de baza pentru cele doua urgente diabetice. O persoana care sufera un soc diabetic are nevoie de o injectie cu insulina. O persoana care sufera un soc insuiinic are nevoie de zahar, de obicei administrat oral, in solutie sau sub forma de suc de fructe sau zahar tinut sub limba. Diagnosticul gresit si tratamentul nepotrit pot inrautati starea pacientului (de exemplu daca ati gresit administrand insulina unei persoane aflate in soc insulinic; daca ii veti da zahar unei persoane aflate in coma diabetica, nu-i veti inrautati foarte mult starea). Si in acest caz, ca si in multe altele, luati masuri in plus fata de primul ajutor de baza numai daca sunteti sigur ca nu veti produce mai mult rau, daca situatia este grava si nu este disponibil un ajutor medical in itorul apropiat.

Puneti ctima in pozitie de soc, asezandu-o pe spate si ridicandu-i picioarele cam la douazeci si cinci de centimetri. Spijiniti-i gambele cu carti sau cu alte obiecte.