Respiratia artificiala mai este cunoscuta si sub numele de respiratie gura la gura. Asigurati-va ca persoana nu respira, inainte de a incerca s-o faceti.
Puneti persoana ranita cu spatele pe podea sau pe o suprafata a si rigida. Daca trebuie intoarsa, faceti aceasta sprijinindu-i capul si gatul. ingenuncheati langa ea, intre piept si cap.
Eliberati-i caile respiratorii. Daca nu a suferit o leziune a gatului sau a coloanei vertebrale, puneti-i o mana sub ceafa si una pe frunte. Concomitent, ridicati-i ceafa si inclinati-i capul spre spate ( ilustratia 4). Trageti in sus maxilarul pentru a-i deschide gura. Verificati daca nu are ceva in gura care i-ar putea impiedica respiratia. Caile respiratorii ale unei persoane pot fi blocate nu numai de vreun obiect care se intepeneste in trahee ( in continuare sectiunea "inecarea"), ci si de lichide, cum ar fi sangele si voma. Daca este necesar, scoateti cu degetul din gura victimei obiectul respecti( "inecarea") sau intoarceti-i capul intr-o parte pentru a o degaja de lichid.
In acest moment, verificati din nou daca victima respira. in unele cazuri, eliberarea cailor respiratorii si degajarea gurii suni suficiente pentru a provoca respiratia. Daca persoana a inceput sa respire, verificati-i din nou pulsul. Daca este necesar, luati masuri ca sa-i resiliti circulatia sau puncti-o in pozitia de resilire.
Daca victima tot nu respira, tineti-i capul inclinat pe spate si concomitent strangeti-i narile intre degetul mare si aratator. Trageti profund aer in piept si puneti-va gura strans in jurul gurii victimei ( ilustratia 5). Suflati-i in gura de doua ori in succesiune rapida. Puteti simti o oarecare rezistenta, dar suflati destul de puternic pentru a-i face pieptul sa se ridice. Daca pieptul nu se ridica, acesta este fie pentru ca nu ati suflat destul de tare, fie pentru ca ceva blocheaza caile respiratorii ale victimei. Daca problema e aceasta din urma, vedeti sectiunea privind primul ajutor acordat unei persoane inconstiente care s-a inecat.
Cand pieptul persoanei este ridicat, opriti-va din suflat si indepartati-va gura. Pieptul victimei ar trebui sa coboare. Tineti-i capul inclinat pe spate in continuare urmariti cu privirea, ascultati si pipaiti pentru a constata reluarea respiratiei, cam cinci pana la zece secunde. Apoi verificati circulatia victimei.
Daca persoana nu respira si nu are puls, incepeti RCR. Daca are puls, dar tot nu respira, continuati sa-i faceti respiratie artificiala. Faceti cam douasprezece respiratii pe minut, intr-un ritm de aproximatiuna la cinci secunde. Verificati din nou respiratia si pulsul, o data la un minut. Nu va opriti pana ce victima nu respira independent sau pana ce nu soseste ajutorul medical.
Daca persoana isi revine, tratati-o ca pentru soc si cereti ajutor medical daca nu-l aveti inca.

Masurile de baza pentru respiratia artificiala sunt similare pentru copii, desi tehnica si ritmul sunt usor diferite. Nu e nevoie sa aplecati pe spate capul unui copil la fel de mult ca pe al unui adult. De asemenea, sunati doar o dala la o respiratie si nu de doua ori. Ar trebui sa fie. indeajuns sa-i vedeti pieptul ridicandu-se. Respiratiile trebuie sa fie mai rapide decat pentru un adult: administrati-i o respiratie la fiecare trei sau patru secunde.
Pentru un copil mic sau un sugar, asezati-va gura atat peste gura cat si peste nasul lui. Respiratiile trebuie sa fie chiar si mai putin ample, insufland volumul de aer pe care il puteti retine cu obrajii umflati. Frecventa trebuie sa creasca aproximatide la una, ia doua-trei secunde.