in nici un alt domeniu al pediatriei, investigatia moderna nu a schimbat atat de dramatic posibilitatile de diagnostic ca in domeniul patologiei SNC. Posibilitati nebanuite in urma cu doua decenii au intrat in practica medicala zilnica, incat avem la indemana metode de diagnostic exacte, neinvazive (care necesita insa aparatura sofisticata si extrem de scumpa), care nu supun bolnavul nici unui risc de procedura, constatat in tehnicile clasice.
Consideram ca nu mai trebuie insistat asupra indicatiilor si valorii analizei LCR-ului (obtinut prin punctie lombara, punctie suboccipitala sau punctie ventriculara) si nici asupra informatiilor pe care le putem obtine din efectuarea examenului fundului de ochi. EEG ramane o investigatie valoroasa, mai ales in diagnosticul diferitelor tipuri de epilepsie. Alte date pe care le sugereaza (posibile semne de localizare), necesita alte investigatii pentru precizare.
Pneumoencefalografia gazoasa sau ventriculo-grafia sunt investigatii de domeniu istoric, insotite de morbiditate legata de tehnica (invaziva) si care au fost aproape parasite, datorita riscurilor la care supun bolnavul si pentru
saracia datelor pe care le ofera. Principiul practicarii lor avea la baza ideea ca anomaliile creierului erau detectate prin efectul acestora asupra formei ventriculilor cerebrali sau a vaselor intracerebrale.
Oricare din metodele de explorare pe care le vom trece in revista mai departe pot fi efectuate la orice varsta, incepand cu perioada de nou nascut si nu comporta nici un fel de risc pentru bolnav.
Radiografia craniana standard poate aduce informatii referitoare la forma si marimea capului, starea fontanelelor si suturilor deshiscente in
hipertensiunea intracraniana (HIC), impresiuni digitale (HIC), traiecte de fractura (posttraumatic), modificari ale regiunii selare (daca se suspecteaza
tumori ale regiunii). Calcificarile intracraniene pot fi vizibile pe o radiografie craniana standard si o enumerare neexhaustiva a cazurilor de calcificari intracraniene la
sugari si copil cuprinde urmatoarele: bolile din grupul TORCH (B1C, toxoplasmoza, herpes, rubeola),
tuberculoza (inclusituberculom calcificat), parazitoze cerebrale (cisticercoza, echinococoza, trichineloza), facomatoze (scleroza tuberoasa Bourneville, boala Sturge-Weber), anevrisme,
tumori cerebrale (inclusicraniofaringiom sau papilom al plexului coroid). Calcificarile intracraniene sunt foarte bine vizibile si pe sectiunile efectuate prin computer tomografie (CT).
Ultrasonografia (echografia transfontanelara) (. 14-l) utilizeaza fontanela anterioara ca o "fereastra" deschisa spre creier si folosind un transductor adecvat, de 3,5-5 MHz, poate investiga anomalii ale liniei mediane si ale ventriculilor. Poate fi utila in diagnosticul hemoragiei intraventriculare la nou-nascut si sugar, precum si pentru diagnosticul si aprecierea evolutiei hidrocefaliei.
Tomografia cerebrala computerizata (CT) este cea mai folosita dintre metodele imagistice in tara noastra (dupa echografie). Poate fi utilizata la orice varsta cu conditia sedarii sugarului. Datele pe care le ofera au valoare inabil superioara fata de oricare dintre metodele anterior citate. Sectiunile prin extremitatea cefalica se fac utilizand raze X, iar prelucrarea imaginii este realizata de computer. Sectiunile sunt paralele, incepand cu gaura occipitala si ajungandu-se la vertex. Imaginile obtinute permit localizarea leziunilor, intinderea raporturilor cu celelalte structuri, inclusisistemul ventricular. Se evidentiaza in alb, osul (ca cea mai densa structura) si in negru LCR (densitate abila cu a apei). Diferitele structuri cerebale apar distincte in tonuri de gri. Imaginile devin mai precise daca se adauga si substanta de contrast, pentru vizualizarea vaselor sau a unor tumori. Hidrocefalia poate fi apreciata dupa suprafata ventriculilor. Porencefalia este mai frecventa decat se estima, ca leziune care conditioneaza aparitia spasmelor infantile. Sufuziunea subdurala sau extradurala este perfect vizualizata, ca si
abcesele cerebrale, calcificarile intracraniene, zonele de edem cerebral sau de glioza cerebrala,
hemoragiile intraparenchimatoase sau zonele de infarct cerebral.
CT este de neinlocuit in
diagnosticul tumorilor cerebrale, la care, dupa localizare si densitate, precum si dupa capacitatea de captare a substantei de contrast, le poate fi sugerata si eventual apartenenta histologica.
urile 14-2 - 14-8 prezinta cateva tomografii cerebrale in boli neurologice la
sugar si copil (Colectia Prof. Dr.Serban Georgescu, Spitalul Clinic Fundeni, Bucuresti, serviciul de computer-tomografie. Spitalul Clinic de copii Maria Skladovska Curie, Bucuresti).
MRI (magnetic resonance imaging) nu utilizeaza pentru vizualizarea structurilor raze X, ci principiul metodei consta din obtinerea de imagini prin "alinierea" atomilor de H, atunci cand bolnavul este plasat intr-un camp magnetic de mare putere. Nu este necesara utilizarea substantei de contrast, iar structurile anatomice sunt perfect vizualizate si identificate indiferent de densitate. MRI permite o perfecta discriminare intre substanta alba si cea cenusie a creierului. Toate malformatiile cerebrale si anomaliile vasculare, bolile cu afectarea mielinizarii, pot fi perfect obiectivate. Rezolutia imaginilor este superioara celor din CT, dar nu se cunosc efectele pe termen lung ale acestui camp magnetic de mare putere. MRI se constituie ca o metoda de electie pentru investigarea SNC.
Metoda potentialelor evocate studiaza eventuala intrerupere a cailor senzoriale (structural sau functional) la nivelul SNC. Dupa un stimul senzorial (vizual, auditiv, tactil), potentialele evocate se inregistreaza cu electrozi superficiali in zone apropiate de cortex sau punte. Metoda se utilizeaza pentru detectarea tulburarilor vizuale sau auditive subtile, inclusila nou-nascut si
sugarul nuc care nu coopereaza.
Scintigrafia cerebrala utilizeaza tehnetiu radioactipentru a aprecia perfuzia emisferelor cerebrale, dupa injectarea i.v. a izotopului. Substanta radioactiva se mai poate administra intrarahidian, prin punctie lombara sau punctie ventriculara, pentru studierea hidrocefaliei si diferentierea formelor obstructive de cele neobstructive ale acesteia.
Angiografia cerebrala este o investigatie invaziva si va fi considerata de optiune secundara, dupa obtinerea primelor informatii prin metodele anterioare. Se injecteaza substanta de contrast ultrafluida la nivelul carotidei si se urmareste
radiologie (prin extractie computerizata) situatia si distributia vaselor cerebrale. Se indica in malformatii vasculare cerebrale, hemangioame intracerebrale, leziuni ischemice cerebrale sau preoperator, pentru a obtine un supliment de date referitor la .vascularizatia tumorilor cerebrale. Se va avea in vedere ca la copil timpul de circulatie este mai rapid, iar arterele carotide sunt mai mari, in atie cu adultul. Angiografia cerebrala se practica exclusiin sectiile de neurochirurgie.
