Multi parinti iubitori considera ca este nevoie de pedepse din cand in cand, dar sunt si altii care pot controla cu succes copilul fara a fi nevoie sa-l pedepseasca niciodata. Foarte mult depinde acest lucru de modul in care au fost educati parinti. Daca au fost pedepsiti la nevoie cu un scop nobil, ei se asteapta in mod firesc sa trebuiasca sa pedepseasca copilul intr-o situatie similara, iar daca au fost mentinuti pe calea cea buna numai prin control pozitiv, probabil ca vor reusi sa faca si ei acelasi lucru cu copin lor.

Pe de alta parte, exista un numar destul de mare de copii cu comportamente urate, dintre care unii sunt pedepsiti excesiv, iar altii deloc. Asa ca nu putem spune ca pedepsele dau totdeauna rezultate sau invers, ca lipsa lor este mai indicata. Totul depinde de educatie si felul de a fi al parintilor in general.Inainte de a continua cu discutii privitoare la pedepse, trebuie subliniat ca acestea nu sunt niciodata elementul principal al mentinerii disciplinei, ci doar un mod suplimentar, energic, de a reaminti copiilor ca parintii sunt foarte convinsi de ceea ce spun. Am zut cu totii copii care erau permanent pedepsiti, chiar prin bataie, si cu toate acestea se comportau in continuare urat. Multi criminali inraiti si-au petrecut jumatate din viata in puscarie, si cu toate acestea de fiecare data cand erau eliberati se implicau imediat intr-o noua fapta criminala.
Principala sursa a disciplinei si bunei educatii este dezvoltarea si cresterea intr-o familie iubitoare, in care copin sa simta ca sunt iubiti si sa invete sa-i iubeasca pe cei din jur la randul lor. Vrem cu totii sa fim buni si de ajutor pentru ceilalti (in cea mai mare parte a timpului), deoarece ne plac semenii nostri si vrem ca si ei sa ne placa pe noi. Criminalii sunt, de obicei, oameni care in copilarie nu au fost iubiti suficient de mult ca sa-si dea seama de acest lucru, si multi dintre ei au fost de asemenea abuzati de catre cei din jur.
Copin inta in mod treptat sa nu mai puna mana pe orice si sa impartaseasca lucrurile cu cei din jur incepand de la rsta de 3 ani, nu in primul rand fiindca sunt cicaliti de parinti (desi si asta este de ajutor) ci pentru ca sentimentele de bucurie si afectiune pentru ceilalti copii s-au dezvoltat suficient.
Alt element de importanta vitala este dorinta intensa a copilului sa se asemene cat mai mult posibil cu parintii sai. in perioada 3-6 ani, copin muncesc in mod deosebit mai din greu ca sa fie politicosi, civilizati si responsabili (paragraful 602). Ei pretind intr-un mod cat se poate de serios ca ingrijesc papusa, au grija de gospodarie si au de lucru la fel cum ii d pe parinti ca fac. Baietii incearca sa imite manierele si interesele tatalui, iar fetitele pe ale mamei.