Desi copin au cea mai importanta contributie in munca de a se educa prin dragoste si imitatie, parintii raman cu suficient de multe de facut, asa cum stim cu totii. in termeni automobilistici, copin reprezinta bateria care furnizeaza energie, iar parintii volanul care da directia. Unii copii dau mai multa bataie de cap decat altii daca sunt mai activi, impulsivi si incapatanati si este nevoie de mai multa energie ca sa-i tii pe calea cea buna.
Motivatiile sunt in cea mai mare parte a timpului bune, dar ei nu au suficienta experienta sau silitate ca sa tina drumul drept. Parintii trebuie sa le spuna: "Ne tinem de mana cand trarsam strada!", "Nu te poti juca cu asta, fiindca poti lovi pe cineva!", "Spune multumesc doamnei!", "Hai sa mergem in casa, fiindca am o suipriza la masa de seara!", "Trebuie sa-i dai drumul masinutei, fiindca este a Iui Matei si el vrea sa se joace cu ca!", "E timpul sa mergem la culcare ca sa cresti mare si voinic!" ctc. Cat de bune rezultate da un astfel de ghidaj depinde de mai multi factori precum o consecnta rezonabila din partea parintilor, cat de hotarati sunt in afirmatiile lor (nu doar pretinzand la suprafata unele lucruri), daca este dirijat sau oprit copilul sa faca ceva dintr-un motiv bun (nu pentru ca parintii sunt intr-o dispozitie uracioasa sau dictatoriala).
Nu stai pe scaun sa te uiti cum un copil distruge ceva, ca sa vii pe urma sa-l pedepsesti. Se ajunge la pedepse (daca le folositi) doar uneori, cand sistemul dumneavoastra de autoritate se destrama si va pierdeti stapanirea de sine. Poate ca baietelul dumneavoastra, dus in ispita peste limitele puterilor lui de a se stapani, se intreaba daca mai tii minte ce i-ai interzis cu cateva luni in urma, sau poate ca e suparat si se poarta urat in mod deliberat. Poate ca ajunge sa sparga ceva care va este foarte drag prin neatentie exagerata, sau este usor nepoliticos atunci cand sunteti suparati din alte moti. Poate ca scapa ca prin urechile acului sa nu fie calcat de masina, fiindca nu a fost atent. Indignarea si mania indreptatita explodeaza in dumneavoastra, iar in astfel de momente pedepsiti copilul sau cel putin simtiti nevoia sa o faceti.
Cea mai buna proba a eficacitatii unei pedepse este sa obtineti ceea ce doriti fara efecte secundare neplacute. Daca copilul devine furios, provocator si se comporta si mai urat ca inainte, atunci in mod cert pedeapsa respectiva nu este buna. Daca se sfasie inima copilului, atunci pedeapsa este probabil prea aspra pentru el. Fiecare copil reactioneaza intr-un mod diferit.
Sunt momente cand copilul sparge o farfurie sau isi rupe hainele accidental sau din neatentie. Daca copilul arc o relatie buna cu parintii, probabil se va simti la fel de nefericit ca si ei, si nu este cazul sa fie pedepsit (de fapt cel mai adesea are nevoie sa fie mangaiat). Daca te repezi sa certi un copil care are deja remuscari, poti uneori sa-i gonesti parerile de rau si sa-l faci sa devina certaret.
Daca ati de-a face cu un copil care intotdeauna se joaca cu farfuriile si c neatent cu ele, spargandu-lc, atunci pedeapsa cea mai corecta ar fi sa-l puneti sa cumpere altele in loc din banii lui de buzunar. Un copil de peste 6 ani isi dezvolta simtul dreptatii si intelege dreptatea facuta prin pedepse rezonabile. Oricum, nu as aplica foarte strict pedepsele de genul "suporta consecintele" sau "dinte pentru dinte" inainte de varsta de 6 ani. Nu doriti nicidecum ca micutul sa capete un sentiment apasator de vinovatie. Parintii trebuie sa fereasca copilul de necazuri si nu sa joace rolul unui judecator ser dupa ce raul a fost facut.
Unii parinti obtin rezultate bune ducand copilul in camera lui si spunandu-i ca poate sa iasa atunci cand crede ca e gata sa colaboreze. Un dezavantaj teoretic este ca s-ar putea sa-si considere mai apoi camera drept o inchisoare.
Evitati amenintarile pe cat posibil. Ele nu fac decat sa slabeasca disciplina. S-ar putea sa vi se para rezonabil sa-i spuneti copilului: "Daca mai mergi pe strada cu bicicleta am sa ti-o iau." Dar, intr-un anumit fel, amenintarea este si o provocare care implica ideea ca copilul poate fi neascultator si sa nu respecte ce i s-a spus. Ar trebui sa fie mai impresionat atunci cand i se spune ca nu trebuie sa mearga pe strada pentru ca experienta i-a aratat ca parintii sunt siguri pe ei cand ii cer ceva. Pe de alta parte, daca ca s-ar putea sa fie nevoie sa impui o pedeapsa drastica (precum incuiatul bicicletei adorate pentru cateva zile) este mai bine sa-i dai un artisment corect mai intai. Este stupid, in mod cert, si se distruge rapid autoritatea parinteasca daca se fac amenintari care nu sunt transformate in realitate sau (si mai rau) nu pot fi. Amenintarile care starnesc infricosare la copil, cum ar fi cea cu Baba-Cloanta, Politistul din colt etc, sunt 100 % gresite indiferent de situatie.
