Copin vitregi si parintii vitregi.
Nu este o intamplare ca atatea povesti au drept personaj negativ o mama vitrega sau un tata vitreg. Relatia respecti in sine conduce la gelozie si ura reciproca.
Baiatul a avut dragostea mamei doar pentru sine dupa moartea tatalui sau divort, si si-a format un atasament strans si neobisnuit de posesiv fata de ea. Apoi, apare deodata un strain care cucereste inima si patul mamei si cel putin jumatate din atentia ei. Baiatul nu se poate abtine sa nu aiba resentimente fata de intrus, indiferent cat de placuta e personalitatea acestuia, si le exprima prin grosolanie continua si o expresie de ura. Evident ca tatal vitreg e afectat si raspunde cu o atitudine critica sau chiar amenintarea cu pedepse. Ii reproseaza mamei ca ii permite copilului sa se poarte urat, iar ea uneori isi rsa supararea pe copil, ale carui sentimente amare cresc. Daca mama apara baiatul, tatal vitreg se poate infuria pe ea, lucru care il convinge si mai mult pe copil ca acesta e o bruta.
Resentimentele sunt mai evidente intre copil si parintele vitreg de acelasi sex, dar pot aparea si in cazul unuia de sex opus. Aceste sentimente pot aparea si cand copilul a ajuns la maturitate, iar parintele se recasatoreste.

Cel mai important lucru pentru parintele vitreg este sa realizeze ca aceasta ostilitate e universala si nu reflecta unele defecte personale sau lipsa de talent in ingrijirea copilului. Adesea, ea persista in intensitate crescuta timp de 2-3 ani, apoi se diminueaza treptat.
Exista unele principii care pot sau nu sa fie aplicate cu folos si, in mod cert, sunt greu de tradus in practica. Cu alte cuvinte, parintele vitreg care reuseste sa fie iubit repede de copilul vitreg inseamna ca este un geniu in materie de relatii interumane. Primul pas este ca parintii sa cada de acord din timp in ce priveste modul in care vor trata copilul.
Este mai bine ca parintele vitreg sa evite sa intre in rolul de controlor si corector al unui parinte natural, pana ce este deplin acceptat de copil. Fiti siguri ca veti fi judecati ca niste intrusi brutali chiar daca sustineti aceleasi lucruri ca si parintii naturali, fie si in domenii de importanta minora, precum stransul jucariilor, ora de culcare, treaba in gospodarie etc.
Pe de alta parte, nu trebuie sa cedati daca copilul calca pe teritoriul dumneavoastra, de exemplu, daca strica ce ce apartine in mod intentionat sau se poarta deliberat grosolan. Trebuie sa ii spuneti pe un ton prietenos dar ferm ca nu acceptati abuzurile, fie ele asupra lucrurilor dumneavoastra, fie asupra propriei persoane. Totusi, nu trebuie procedat asa la fiecare incident minor, fiindca ar insemna sa fiti reprobatori tot timpul zilei. Asadar, trebuie sa prefaceti ca nu obserti micile scapari de care copilul nu e constient.
O regula buna (greu de urmat) este sa evitati manifestarea violenta si puternica a ostilitatii atunci cand aparati teritoriul, deoarece prin filtrul de resentimente cronice al copilului ea apare drept brutalitate. Alta regula, mai usor de urmat, este sa sesizati episoadele cand copilul este cat de putin'atent, prietenos sau respectuos (sau macar perioadele cand nu e dezagreabil) si de fiecare data sa-i spuneti cat de mult v-a placut sa petreceti cate clipe frumoase impreuna. in general, nu uitati sa fiti prietenosi si afectuosi cand climatul e neutru sau pozitiv. Aratati- tactul prin organizarea unui picnic, eveniment sportiv, unei vizite la muzeu sau uneia la Gradina Zoologica, iar din cand in cand oferind un cadou mult visat de copil. Nu este eficace sa oferiti favoruri sau cadouri mult mai des decat celalalt parinte, copin sesizeaza cand adultii sunt prea nerabdatori sau cedeaza prea usor, incercand sa "cumpere" aprobarea lor, si imediat sanctioneaza.

Familiile "amestecate".

Exista din ce in ce mai multe familii "amestecate". S-ar putea ca ele sa cuprinda unul sau mai multi copin dintr-o casnicie anteriora, si copin din cea prezenta. Unii dintre ei pot sta cu parintii tot timpul, altii doar la sfarsit de saptamana si in cante. Este foarte usor sa se ajunga la gelozie si rilitate, precum si tensiune intre parinti daca, de exemplu, unul il acuza pe celalalt de favoritism fata de copilul sau.
Este bine ca parintii sa inteleaga ca copin au cu totii nevoie de mult timp ca sa se obisnuiasca cu noul mod de viata, si de ocazii frecvente si regulate sa discute despre sentimentele lor ca sa poata obtine sprijin si siguranta. Parintii trebuie sa fie de acord intre ei, sa nu faca exceptii in tratamentul copiilor si la reguli ale familiei cum ar fi ora de culcare, sarcinile din gospodarie sau privitul la televizor. Acest lucru poate fi, uneori, foarte complicat, si un psiholog sau psihiatru care sa sfatuiasca poate fi de mare ajutor.
In Statele Unite exista organizatii locale sau nationale ale familiilor "amestecate", in care parintii si copin isi pot impSrtasi problemele si solutiile care au dat cele mai bune rezultate.