intalniti cateodata un copil de 1-3 ani care devine inspaimantat de prea multe avertismente. Mama unui baietel de 2 ani incearca sa il dirijeze cu vorba: "ionut, nu trebuie sa atingi lampa doctorului pentru ca o sa o spargi si el nu o sa poata sa mai vada!" Ionut se uita la lampa cu o expresie ingrijorata si-murmura pentru sine: "Doctorul nu poate sa vada!" Peste un minut el incearca sa deschida usa de la intrare, dar mama ii spune: "Nu iesi afara! Ionut se poate rataci, iar mami nu-l va mai putea gasi!" Bietul Ionut baga la ghiozdan aceasta noua spaima si repeta ingrijorat: "Mami nu poate sa-l gaseasca pe Ionut!" Este foarte rau pentru el sa auda toate aceste variante cu final trist, fiindca i se dezvolta latura morbida a imaginatiei. Un copil de 2 ani nu trebuie sa fie ingrijorat de consecinta actiunilor sale. Aceasta este perioada in care invata experimentand diverse actiuni si vazand ce se intampla. Nu va spun sa nu avertizati niciodata copilul prin vorbe, ci doar sa nu il conduceti prin idei care depasesc varsta lui.
Ma gandesc la tatal excesiv de constiincios care are impresia Aa trebuie sa ii explice fetitei lui de 3 ani in mod rational orice lucru. Cand e timpul plimbarii, nu-i trece prin cap niciodata sa imbrace pur si simplu fetita si sa iasa din casa in mod firesc. incepe insa sa dea explicatii: "Hai sa ne imbracam ca sa iesim la plimbare!". Copilul spune "Nu!". Tatal raspunde: "O, dar trebuie sa iesim afara ia aer curat!". Fetita a prins deja smecheria si stie ca tatal arc obiceiul sa-i dea o explicatie la orice, simtindu-se obligat la acest lucru, asadar ii spune "De ce?", nu fiindca ar ea cu adevarat sa stie, ci pentru ca e*incurajata sa porneasca o discutie din orice.
Tatal ii raspunde: "Aerul curat te face
sanatos si puternic, iar bolile te ocolesc". Imediat fetita spune: "De ce?" Astfel de discutii pot continua cat c ziua de lunga, fara ca fetita sa devina mai cooperanta sau sa isi respecte mai mult tatal pentru ca este o persoana rationala. Ea ar fi mult mai fericita si sigura de sine daca tata ar avea o atitudine de incredere in fortele proprii si ar dirija-o prin activitatile de nitina zilnice intr-o maniera prieteneasca si automata.
Cand copilul dumneavoastra este inca micut, folositi mai mult indepartarea fizica de situatiile interzise sau periculoase prin distragerea atentiei sale la activitati corespunzatoare. Pe masura ce creste si deja tine minte lectia, dirijati copilul spunand "nu" si distragand atentia, iar daca doreste o explicatie sau un motiv, furnizati-le in termeni cat mai simpli. Nu faceti greseala sa credeti ca este nevoie de o explicatie pentru orice indicatie pe care o dati. Copilul stie in interiorul sufletului ca nu are suficienta experienta si conteaza pe dumneavoastra sa il feriti de pericole. Se simte mai sigur daca dumneavoastra ii oferiti un ghidaj, atata eme cat acesta este mentinut in limite rezonabile si este facut cu tact.
