Aproape toti copin fac cateva crize de suparare si tipete isterice intre 1-3 ani. La aceasta varsta incep sa aiba o idee despre propria lor personalitate, despre faptul ca sunt indizi unici, cu dorinte si idei proprii. Atunci cand sunt obstructionati, isi dau seama de acest lucru si se simt furiosi si, cu toate acestea, nu ataca de obicei parintele care s-a interpus. Poate ca adultul este prea important si prea mare pentru fortele lor. De asemenea, instinctul de lupta nu s-a dezvoltat inca suficient.
Cand furia incepe sa fiarba in ei, copin nu se pot gandi la altceva mai bun decat sa se descarce asupra lor insisi sau asupra podelei. Se trantesc jos si incep sa tipe, lond podeaua cu mainile si picioarele, uneori si cu capul.
O astfel de criza de isteric nu are importanta daca apare foarte rar, fiind imposibil sa nu apara uncie frustrari in ata copilului. Un numar crescut de crize poate fi rezultatul oboselii, foamei sau punerii copilului intr-o situatie care-i depaseste posibilitatile (majoritatea crizelor de isteric care se produc in magazin la cumparaturi intra in aceasta categoric). Cand criza intra in aceasta categorie, parintele poate ignora cauza aparenta, incercand sa rezolve problema de substanta: "Esti obosit si flamand nu-i asa? Hai sa mergem acasa sa mancam si sa te culci un pic, iar apoi ai sa te simti mult mai bine." Crizele frecvente sunt cauzate cel mai adesea de faptul ca parintii nu au invatat inca trucul manevrarii copilului cu tact. Sunt cateva intrebari pe care parintii trebuie sa le examineze. Arc copilul suficiente ocazii sa se joace fara restrictii afara din casa, intr-un loc unde parintii nu trebuie sa fie permanent cu ochii pe el, si sunt suficiente lucruri pe care le poate impinge si trage copilul in joaca, sau sa se catere pe ele? In casa exista suficientejucarii sau obiecte cu care sa se poata juca? Este casa aranjata in asa fel incat parintii sa nu fie obligati sa-i interzica tot timpul sa se atinga de cate ceva? Nu cumva parintii, fara sa-si dea seama de acest lucru, provoaca reactiile de negatism, de exemplu spunandu-i sa na sa se imbrace cu bluza, in loc sa i-o traga pe cap fara comentarii sau intreband copilul daca vrea sa mearga la toaleta in loc sa-l duca acolo sau sa-i aduca olita fara comentarii? Atunci cand trebuie sa intrerupa copilul din joaca pentru a-l aduce in casa sau la masa, o fac printr-o intrerupere brusca care genereaza frustrari sau ii distrag atentia la lucruri la fel de placute? Cand vad ca se apropie furtuna de suparare, o asteapta sa izbucneasca morocanosi si indarjiti, sau ii distrag atentia copilului la alte lucruri?

Nu poti stopa absolut toate aceste crize de suparare si tipete. Parintii ar trebui sa fie niste ingeri ca sa aiba atat de multa rabdare si tact. Atunci cand criza se dezlantuie, trebuie sa incercati sa-i faceti fata intr-o maniera cat mai degajata, depasind momentul cu naturalete. In mod sigur nu trebuie sa cedati si sa lasati copilul sa faca asa cum vrea el, fiindca va va considera blanzi si ori de cate ori va dori ceva va pune in scena astfel de crize. Nu intrati intr-o disputa, deoarece copilul nu este in dispozitia necesara sesizarii faptului ca greseste, si nu incepeti sa va infuriati, pentru ca astfel doar fortati copilul sa se incapataneze si mai tare. Oferiti-i in mod delicat o posibilitate de iesire. Sunt copii care se tempereaza imediat daca parintii se topesc de langa ei si se duc sa-si vada de treburi intr-un mod cat mai degajat, ca si cum astfel de crize nu le produc nici un fel de impresii. Alti copii, cu mai multa incapatanare si mandrie, nu renunta la tipete si scandal nici macar dupa o ora daca parintele nu face un gest de apropiere prietenos, fie aparand cu o idee despre ceva nostim de facut, fie cu o mangaiere care sa arate ca vrea sa il linisteasca dupa ce punctul culminant al crizei a trecut.
Este foarte neplacut sa se dezlantuie copilul cu o criza de isterie in mijlocul unei strazi aglomerate. in acest caz, luati-l pe sus cu un zambet pe fata daca puteti sa va fortati, si duceti-va cu copilul intr-un coltisor mai linistit unde puteti sa va calmati amandoi "intre patru ochi".
Crizele de suparare in timpul carora copilul isi tine respiratia, putand chiar sa se inneteasca si sa-si piarda cunostinta pe moment, pot fi o expresie a temperamentului, mai agitat in momente de furie. Ele ii alarmeaza pe parinti, dar acestia trebuie sa invete sa le manevreze intr-o maniera rationala, asa cum s-a aratat anterior, pentru a eta folosirea lor in mod deliberat, din ce in ce mai des, de catre copil ( paragraful 368).