Activitatea si odihna

ACTIVITATEA SI ODIHNA

Corelarea activitatilor zilnice cu odihna in perioada copilariei

Copilul creste si se educa dupa principii rationale de viata, atat in familie cat si in colectivitate. Intre aceste principii exista unul dupa care se stabileste un echilibru rational intre activitatea zilnica depusa de copil, pe de o parte, si odihna (activa) si somn, pe de alta parte.

Volumul si intensitatea activitatilor zilnice variaza in functie de varsta copilului si de preocuparile sale particulare; de aceste considerente trebuie tinut cont in organizarea odihnei si a timpului sau liber.

Prin activitatile pe care le desfasoara in timpul unei zile, scolarii depun atat efort fizic, cat si efort intelectual.

Efortul fizic

la care este supus un copil, daca nu este bine dozat, duce la oboseala prematura, la diminuarea pana la disparitia poftei de mancare, la tulburarea somnului, iar daca starea de suprasolicitare fizica se prelungeste timp indelungat, duce la intarzierea dezvoltarii armonioase, psihice si fizice a copilului.

Privit ca modalitate de petrecere a timpului liber, jocul trebuie dirijat de adulti astfel incat copin nu trebuie lasati sa se joace pana la epuizarea resurselor fizice.

Organizarea judicioasa a timpului liber le creeaza elevilor ragaz si pentru practicarea unor activitati sportive. Exercitiile fizice antreneaza atat corpul, cat si mintea. Sunt antrenati muschii si incheieturile, marindu-se astfel mobilitatea organismului. Orice tip de miscare este foarte benefic, de la simplul mers pe jos pana la exercitii fizice complexe, efectuate cu sau fara aparate speciale, jocuri si intreceri desfasurate in sali de sport si in aer liber sau in apa. Gimnastica de dimineata intretine sanatatea si frumusetea corpului.

Sportul il ajuta pe fiecare copil sa-ti intareasca organismul, devenind mai rezistent la boli, ii confera pofta de viata si-l face mai increzator in fortele sale. Prin sport se dezvolta vointa, se creeaza buna dispozitie, se relaxeaza sistemul nervos, eliminandu-se stresul.

Un loc aparte in dozarea efortului fizic la scolarul mic il ocupa drumul de acasa la scoala, precum si purtatul ghiozdanului. Greutatea unui ghiozdan, judicios incarcat si purtat corect pe ambii umeri, nu-i dauneaza scolarului mic, dupa cum nici o servieta de marime si greutate acceptabila nu-i dauneaza scolarului mai mare.

Efortul intelectual se refera la activitatile intelectuale pe care le desfasoara elevii: citit, scris, calculat, memorat etc. Scolarii depun efort intelectual atat la scoala, cat si acasa prin efectuarea temelor. Activitatea de invatare le solicita gandirea, atentia, memoria, care produc un grad de incordare a organismului. Activitatea intelectuala, rational organizata, reprezinta un mijloc de promovare a sanatatii mintale a elevului.

Copilul scolar din primii ani de invatamant desfasoara o activitate fizica si intelectuala usoara sau medie. Cu toate acestea, efortul depus zilnic este resimtit de sistemu1 nervos si de aparatul sau locomotor, asa incat, dupa masa de pranz, 1-2 are de somn sunt binevenite si suficiente pentru refacerea fortelor sale in vederea reluarii activitatii cotidiene (invatamant, joaca, plimbare). Dupa efectuarea lectiilor, fie ca aceasta activitate se desfasoara in cursul diminetii, fie dupa-amiaza, urmeaza alta perioada de odihna, dar de data aceasta sub forma unor lecturi usoare (basme, poezii) sau a unor jocuri, in casa sau in aer liber. Seara pot urmari la televizor unele emisiuni pentru copii, dupa care culcarea in jurul orelor 21-22 asigura odihna necesara inceperii unei noi zile de activitate scolara.

Cu scolarul mai mare lucrurile stau putin mai altfel. Efortul inte1ectual solicitat in clasa sau acasa (cu ocazia efectuarii temelor pentru ziua urmatoare), la care se mai adauga o activitate sportiva organizata sau invatarea unui instrument muzical, solicita intens organismul copilului. Proportional cu efortul depus trebuie sa fie organizata si odihna elevului, care, la aceasta varsta, se imparte intre timpul afectat somnului de noapte (in cazuri exceptionale si somnului de dupa-amiaza) si timpul de odihna propriu-zisa, pe care elevul il poate petrece in mod placut, citind, ascultand muzica, practicand un sport, efectuand o plimbare in aerul placut al unei paduri sau intr-un parc.

Durata medie a timpului alocat de elev efectuarii lectiilor acasa variaza de la o clasa la alta, de la un ciclu scolar la altul si de la caz la caz. In general, copilul din clasa intai isi poate termina lectiile intr-o ora, cel din clasa a IV-a in 2 ore, incepand din clasa a V-a , timpul creste de la 3 la 4-5 ore.

Capacitatea de munca este mai mare in timpul zilei decat noaptea. De asemenea si in timpul zilei ea este diferita: intre orele 7 si 9 dimineata capacitatea este mai redusa, intre 9 si 12 se inregistreaza cea mai marea putere de munca din tot parcursul zilei, scade din nou intre 13 si 15, urmand sa creasca intre 16 si 18, iar dupa ora 20 capacitatea fizica si intelectuala scade semnificativ.

Nerational si in cele din urma daunator este excesul de preocupari intelectuale care le sunt impuse elevilor, din dorinta gresita a parintilor de a vedea proprii copii realizand performante intelectuale care sa-i situeze deasupra semenilor lor, de varsta sau scolarizare asemanatoare.

Ziua de munca a copilului trebuie sa se incheie intotdeauna cu un binemeritat somn, in vederea refacerii organismului si in special a sistemului sau nervos.

Dupa recente observatii medicale, efectuate asupra unui numar foarte mare de copii, s-a ajuns la concluzia ca durata somnului variaza in functie de varsta astfel:

1       

intre 3 si 7 ani sunt necesare 11-l2 ore de somn;

2        intre 7 si 14 ani sunt suficiente 8-9 ore pe zi;

3        intre 14 si 18 ani sunt de ajuns 7-8 ore de somn.

Analizand cifrele de mai sus se poate constata ca nevoile de somn ale copilului sunt cu atat mai mari cu cat varsta lui este mai mica. Astfel, daca un nou-nascut doarme 2/3 din zi, la 3 ani durata somnului se reduce la 1/2 din zi, la 14 ani la 1/3 din zi, iar dupa aceasta varsta la 1/4 din zi.

Studii recente arata ca perioada de somn a copiilor a scazut in ultimul timp in atie cu cei din din generatiile trecute; aceasta se explica prin maturarea precoce a sistemului nervos, precum si prin posibilitatile nebanuite de refacere a organismului dupa efortul zilnic.

Pentru un somn bun si odihnitor trebuie create conditiile favorabile de microclimat si acestea constau in aerisirea camerei seara inainte de culcare, caldura optima (19 -22), intuneric sau semiobscuritate in camera, liniste si imbracaminte de corp curata, lejera si calduroasa. Somnul copilului depinde si de masa de seara care trebuie sa contina alimente cat mai usor de digerat, sa fie lipsita de condimente si de alimente care au efect excitant asupra sistemului nervos (ciocolata, cacao).

Una dintre modalitatile de relaxare si recreere, deci de odihna, este muzica. Dupa un efort fizic sau intelectual sustinut, a asculta o muzica placuta si la o intensitate sonora moderata, este o binefacere. Muzica moderna, mult indragita de tineretul scolar, dar si muzica simfonica, prin efectul ei linistitor si relaxant asupra ascultatorului, pot constitui alternative placute pentru petrecerea timpului liber al elevilor.

Odihna, sub o forma sau alta, trebuie sa urmeze in mod obligatoriu unor eforturi psihice sau fizice sustinute, depuse de scolari. Prea mult efort urmat de prea putina odihna duce la oboseala, surmenaj, iar prea multa odihna duce la trandavie.

Refacerea capacitatilor fizice si psihice ale copilului se poate realiza in mod spontan, in conditiile unui efort de intensitate medie, cand timpul dintre doua activitati este destul de mare pentru a permite revenirea organismului, sau dirijat, potrivit in toate cazurile, cand intensitatea efortului este mai mare si se repeta la intervale mai scurte de timp.

In pastrarea echilibrului rational intre activitate si odihna, rolul familiei si al scolii este hotarator si de realizarea acestui deziderat depinde in mare masura sanatatea psihica si fizica a generatiilor tinere. Moderatia si rationalul se impun in dozarea efortului fizic si psihic la copii ca doua laturi obligatorii, de altfel in formarea si educarea lor.