Ti se pare greu sa te obisnuiesti cu noul tau "eu"? Atunci pregateste-te bine, fiindca urmeaza sa faci cunostinta si cu patru noi bunici! Relatia pe care o ai cu parintii tai, si mai ales cu mama ta, poate fi pusa la grea incercare, atunci-cand in viata ta a aparut primul copil, si e mai bine sa ai pregatite din timp cate strategii cu care sa faci fata situatiei, inainte sa izbucneasca tot balamucul.
Parte din problema este ca, pentru prima oara, tu si parintii tai aveti in comun unul si acelasi rol: acum sunteti cu totii parinti. Totusi, e aproape sigur ca nu impartasiti aceleasi idei in privinta a ceea ce inseamna acest rol. Mai pune si faptul ca ei, parintii tai, au mai trecut deja printr-o asemenea situatie, deci vin cu un bagaj implicit si superior de cunostinte si experienta, si rezultatul fi o reteta sigura pentru conflict intre voi.
Urmatoarea problema 0 reprezinta chiar notiunea ,am devenit bunici", cu tot ce decurge din ea, si care e foarte probabil sa constituie un soc pentru cei implicati. Oricat ar pretinde ei ca nu-i asa, le zgudui viata din temelii si ii obliga sa adopte unele schimbari majore de atitudine - o tunsoare noua si tinereasca, un hobby riscant sau chiar periculos, un automobil
sport si foarte nepractic sunt doar cate exemple comune de masuri prin care Super Bunicii incearca sa se convinga singuri ca nu sunt .chiar atat de batrani'
lata cate schimbari prin care s-ar putea sa treaca relatia dintre tine si parintii tai:
a Veti deveni mai apropiati. O multime dintre prietenele mele mamici au descoperit ca, de cand au un copil, relatia pe care o aveau cu mamele lor a devenit mult mai calda si mai amicala si caracterizata prin dorinta de intrajutorare. Si eu am devenit mult mai apropiata de mama mea, partial prin aceea ca am petrecut mai mult timp impreuna, partial prin realizarea faptului ca amandoua suntem femei care au trecut prin cam aceleasi lucruri, partial fiindca putem acum sa ne impartasim una alteia mult mai multe experiente pe care le intelegem la fel si partial fiindca i-am descoperit, cu aceasta ocazie, o latura grijulie si iubitoare despre care habar n-aveam ca exista. A, da, si partial fiindca le cumpara copiilor mei atat de multe lucruri frumoase, tot timpul, si, ocazional, sta cu ei. Inestimabil!
a Va veti instraina. Pacat, foarte mare pacat, dar unele mamici descopera ca le este imposibil sa se mai inteleaga cu parintii lor, dupa ce au avut un copil. Dezacordurile in privinta modului cum trebuie crescuti copin se pot transforma in certuri aprinse si toti spunem vorbe grele, care dor, in cursul unei dispute indarjite. Cand vine vorba de ingrijirea unui copil si de lorile in care cred parintii, aceste vorbe grele ranesc mult prea adanc si, daca nu esti atenta, raul facut fi ireparabil. E o idee foarte buna sa incerci sa-ti musti limba, inainte de a spune: "Nu priveste pe voi ce fac eu cu copin mei! Pe mine m-ati crescut prost, asa ca lasati-ma in pace, sa-mi distrug singura copin, cu mana mea!"
a S-ar putea sa apreciezi mai mult ce-au facut ei pentru tine. Pana nu ajungi sa-i porti de grija propriului tau copil, n-ai cum sa apreciezi cum se cuvine tot efortul depus de parintii tai in a te creste. Brusc, ies clar la lumina toti acei ani de truda, devotament, dragoste si sprijin din partea lor, si poate fi o experienta profund revelatoare: abia acum iti dai seama cat de multe au facut ei, de fapt, pentru tine, si ce putin le-ai aratat tu ca ii apreciezi! E timpul sa te prezinti cu un buchet de flori si cu cele mai bune bomboane de
ciocolata din lume - macar atat, daca altce nu-ti trece prin cap.
a S-ar putea sa incepi sa privesti cu un ochi critic aptitudinile lor de parinti. Pe de alta parte, daca te simti foarte bine in noua ta conditie de mama, despre care consideri ca-ti vine manusa si ca te descurci perfect in acest nou rol, vei fi probabil tentata sa-i critici pe parintii tai, pentru felul in care te-au crescut pe tine, ba chiar sa te simti intr-un fel nedreptatita de soarta. in acest moment, o solutie-tampon la indemana este vechea si inteleapta vorba cu "s-au straduit si ei cat de bine au putut" - ce-a fost a fost si n-are rost sa ne agatam de trecut. Lasa, nu conteaza ca acest "cat de bine au putut" se petrecea intr-un cadru mult diferit fata de acum: ei aveau un loc de munca sigur, stateau in casa lor, nu cu chirie, bateau lumea in lung si-n lat, cu tine indesata intr-un rucsac si purtand haine primite de pomana de la o familie total lipsita de gust in privinta imbracamintei pentru copii, nu aveau 150 de canale TV dintre care sa aleaga, nu terminau facultatea cu o datorie de 5 000 de lire sterline pentru studii si lumea din jur nu-i stigmatiza pe tot restul vietii daca-si lasau copilul intr-o seara sa stea cu cine cunoscut in trecat la un chef, cu doar o saptamana in urma. Nu te mai gandi la toate chestiile astea, ca n-are niciun rost. Deocamdata, daca vrei sa nu-ti pierzi pe vecie parintii, creste-ti copilul asa cum crezi tu de cuviinta, dar incearca nici pe ei sa nu-i judeci prea aspru.
7 ianuarie
Mama si tata au venit azi s-o da pe Emily pentru prima oara si am ramas cu un profund sentiment de tristete. Mama a fost extraordinara, a vrut s-o tina in brate, sa-i miroasa capsorul, si Emily a parut sa fie chiar foarte linistita, asa cum statea cuibarita la pieptul ei. Dar a fost de-a dreptul straniu, sa-l d pe tata tinandu-mi in brate fetita de patru zile -nu cred sa mai fi luat vreodata in brate un bebelus! Parea, intr-ader, sa-i faca placere ca o tine in brate si se uita un pic la ea, si chiar a spus ca e un copil foarte frumos, dar pe mine m-a facut sa-mi dau seama pentru prima cat de putin timp a petrecut tata cu mine, cand eram copil. Niciodata pana atunci nu, ma gandisem la chestia asta si a fost un soc s-o d atat de clar ilustrata, pe loc. Mare pacat, cred
Cand ii privesti pe parintii tai cum iti giugiulesc bebelusul si cum se dau peste cap sa-i faca pe plac, e foarte posibil sa te napadeasca un aderat potop de intrebari in legatura cu propria ta copilarie, la care, probabil, nu te-ai gandit niciodata pana atunci. Tot asa vorbea mama mea si cu mine? Si pe mine ma tinea tot asa? Pe mine ma lasau sa g singura in patut, pana adormeam? Cat timp am fost eu alaptata de mama la san? Tata mi-a schimbat vreodata scutecul? Mi-a citit vreodata povesti sau mi-a cantat? Chestii de genul asta Poate fi un pic cam neplacut, daca exista deja unele motive de animozitate ramase nerezolte intre voi, dar poate fi la fel de bine si inceputul unei relatii mult mai fericite, mai pline de staisfactii si de intelegere reciproca, daca si tu, si ei, jucati cartile din mana asa cum trebuie.
Eu n-am sa pretind niciodata ca am o relatie perfecta cu parintii mei, dar am intat cate lucruri despre cum sa fac in asa fel incat toti sa ne intelegem rezonabil de bine si sa supravietuim sarbatorilor de Craciun petrecute impreuna:
a Ai rabdare cu ei. Ca atunci cand iti cumperi o poseta noua sau nu stiu ce mic aparat sofisticat care e la moda, probabil ca te vei arata deosebit de grijulie si de sensibila la obsertii, in privinta bebelusului tau si a priceperii cu care te ocupi tu de el - cel putin in primul an. Motiv pentru care s-ar putea sa nu-ti fie deloc usor sa te intelegi bine cu parintii tai, mai ales daca te rastesti intruna la ei si orice remarca din partea lor ti se pare deplasata.
a incearca sa-i asculti atunci cand iti dau sfaturi. Eu a trebuit sa inghit ga-lusca de atatea ori pana acum, incat mare minune ca nu sunt deja obeza -de nenumarate ori s-a dovedit, in timp, ca vreun sfat sau altul care mi se paruse initial complet stupid sau nepotrivit, era exact lucrul pe care-ar fi trebuit sa-l fac! Uf, teribil de enernt, plus ca mama are ocazia sa se umfle toata in pene, de la inaltimea superioritatii ei de bunica firoscoasa ("Vezi, ti-am spus eu!').
a Numara pana la cincizeci si abia apoi critica-le sugestiile. E foarte usor sa te rastesti cu cate vorbe "bine simtite" la o bunica hiper-zeloasa, care de fapt se arata doar foarte bine intentionata - pai da, cand tie iti atarna
sanii plini de
lapte si te dor de nu mai poti, ea te intreaba daca aia sunt tot pantalonii de cand erai gravida. Nu, nu sunt! Straduieste-te, dar chiar straduieste-te sa-ti tii limba in gura si pastreaza-ti tafna pentru ocaziile in care fi justificata.
a Arata-le clar cine ia deciziile acum. Daca parintii tai continua sa creada ca "pe copii trebuie sa-i , dar nu si sa-i auzi", refuza cu incapatanare sa foloseasca un telefon mobil si li se pare ca arunci banii pe geam cand ii cheltuiesti pe hainute frumoase pentru copii, foarte probabil ca veti avea discutii furtunoase, in ce priveste felul cum vrei sa se ocupe de copilul tau. Lucrul cel mai important de retinut este ca tu esti mama lui si, ca atare, cand vine vorba de cresterea lui, tu ai ultimul cunt.
a Lasa-i si pe ei sa-si spuna parerea. Dupa care poti sa-i ignori in totalitate, daca asta doresti. Oricarei mame ii place sa-si impartaseasca experienta proprie altei mame, chiar daca vine in contradictie flagranta cu mentalitatea din prezent, Asculta-le opiniile, analizeaza-le si, in functie de situatie, da-le la spate. in felul asta, toata lumea fi multmita.
a Gandeste-te la copin tai, in primul rand, nu la tine. intr-o zi, copilul tau vrea sa petreaca o multime de timp cu bunicii lui, deci fi realmente important sa aveti relatii de buna intelegere. "Tati, de ce a zis mami despre buni ca e o ca batrana care-si baga nasul unde nu-i fierbe oala?" nu-i deloc o intrebare pe care sa-ti faca placere s-o auzi rostita, pentru ca, de obicei, fi urmata peste cate saptamani de: "Buni, de ce-a zis mami ca esti o ca batrana care-si baga nasul unde nu-i fierbe oala?" Had
a Foloseste-te de sustinerea partenerului tau. Daca ai dificultati in a cadea de acord cu parintii tai, asigura-te ca partenerul tau de viata stie chestia asta si intelegeti- dinainte asupra unui semnal (noi folosim cu succes sprancenele mult ridicate si bratele larg desfacute in laturi!) care inseamna: "Da-mi si mie o mana de ajutor, ca eu mai am putin si fac moarte de om aici!"
a Niciodata sa nu-ti i parintii cu socrii. Indiferent de situatie, e cea mai proasta idee, care se solda cu dihonie in familie, la proportiile unui aderat razboi mitologic! Din punctul de vedere al parintilor tai, ei stiu mai bine decat "rudele prin alianta" cum se creste un copil si orice aluzie contrara iti fi tot atat de fatala ca greseala de a sugera ca soacra ta face prajituri mai bune!
a Nu te folosi de copilul tau ca pretext pentru a-ti repezi parintii cand nu-ti convine ce. Eu stiu ca tu nu crezi, acum, ca ai putea face un asemenea lucru, dar cand esti scoasa din toate rabdarile de insistenta (pardon, solicitudinea) cu care te piseaza parintii tai, o remarca taioasa gen: "Hai sa mergem, puiule, ca buni este in toane proaste, din nou!" iti poate zbura de pe limba cu viteza luminii, daca nu esti cu bagare de seama. Ca tactica, nu poate aduce decat exact efectul opus celui dorit, tu vei avea dupa aceea mustrari de constiinta (si pe buna dreptate!), iar copin nu uita nimic- Nici macar cei foarte mici.
a Discuta cu ei despre perioada in care erai si tu' foarte mica. Poate fi metoda ideala de a afla indirect unele lucruri utile de ia parintii tai, plus ca, tot vorbind despre cat de dulce si de adorabila erai tu in copilarie, chestia asta poate apropia din nou.
Dupa ce-am trecut prin cati ani presarati cu greutati si probleme, iar acum prin alti cati foarte fericiti si senini, concluzia la care am ajuns este ca totul se reduce la doar doua lucruri: INCREDERE si IUBIRE. Daca aveti incredere unii in ceilalti si iubiti, nu se pune absolut deloc problema "cine da ordinele", "cine detine puterea" si "cine trebuie sa se simta atacat". increderea reciproca face ca niciunul dintre voi sa nu se considere vreodata jignit de eventualele critici sau sugestii venite din partea cealalta si atat tie, cat si lor, fi foarte limpede ce loc ocupati in cadrul noii voastre relatii. Ei trebuie sa aiba incredere si sa te lase sa faci asa cum crezi ca e mai bine, iar tu trebuie sa ai incredere si sa-i lasi sa faca obsertii critice, dar constructive. Din pacate, toate aceste sentimente ar fi trebuit deja sa existe intre voi, iar daca nu sunt inca prezente, s-ar putea sa ai in fata o problema destul de spinoasa.
Darcey Bussell, prima-balerina si mama a doi copii
Tot timpul sa ai o bunica in plus, de rezer, si ai grija sa nu ti se termine niciodata stocul de prajiturele. intotdeauna sa-ti faci si un pentru situatii neprezute.In sfarsit, sa stii ca poate fi o chestie teribil de nostima, sa inveti cum sa fii o Supermami, in fata propriilor tai parinti (care nu-i deloc exclus sa fie Superi): in fond, e o experienta foarte frumoasa si emotionanta sa duci "stafeta vietii" cu o generatie mai departe, care poate sa confere relatiei voastre mai multa profunzime sufleteasca si s-o faca mult mai plina de satisfactii pentru toti. Mda, cam siropos spus. Dar aderat!
