Curiozitatea este foarte intensa la aceasta varsta. Copin vor sa cunoasca intelesul tuturor lucrurilor care ii inconjoara si situatiilor pe care le intalnesc. Imaginatia lor este bogata. Ei au tendinta sa adune doi cu doi si sa traga concluzii care sunt, in general, legate de persoana lor. Cand aud vorbindu-sc despre trenuri, vor sa li se explice imediat despre ce este vorba si apoi intreaba: "Cand o sa merg si eu cu trenul?" Daca aud posti despre o anumita boala, intreaba imediat: "Oare o sa ma imbolnasc si eu?"
Imaginatia este foarte folositoare.
Cand un copil de 3-4 ani spune parintilor o istorioara fabricata de el, nu minte in sensul in care il atribuim noi ca adulti acestui termen. Imaginatia lui este extrem de vivace si, uneori, nu poate distinge unde se termina realul si incepe imaginarul. Din acest motiv ei adora la aceasta varsta postile si se sperie daca vad la televizor filme violente (acest lucru trebuie evitat).
Nu trebuie sa va repeziti sa certati copilul daca uneori innteaza posti sau sa il faceti sa se simta vinovat. Nu este cazul nici macar ca dumneavoastra sa deniti ingrijorati atata vreme cat copilul este in general fericit si se intelege bine cu alti copii. Pe de alta parte, daca in fiecare zi copilul vine cu o seric de posti despre prieteni inchipuiti si anturi imaginare, pe care le istoriseste o mare parte a timpului cat sunteti impreuna, nu ca pe un fel de joc ci ca si cum ar crede cu adevarat in ele, se ridica intrebarea daca viata lui reala il satisface suficient. O parte a solutionarii problemei poate fi gasirea unui prieten nou, de aceeasi varsta, cu care sa se inteleaga bine si sa se poata juca impreuna cu bucurie (entual cu putin ajutor din partea dumneavoastra). Alta intrebare care se ridica este daca petrece suficient timp in compania prieteneasca, voioasa si comunicativa a parintilor.
Copin au nevoie de mangaieri, de joaca cu parintii si de plimbari calare pe umerii lor. Ei trebuie sa participe la glumele parintilor si la conrsatia lor amicala. Daca adultii din junii lor sunt distanti, copin viseaza la prieteni degajati, comunicativi si intelegatori asa cum flamandul viseaza la mancare. Daca parintii ii cearta mereu, copin innteaza un prieten rautacios pe care dau vina pentru lucrurile urate pe care le fac sau doresc sa le faca. In cazul in care copilul traieste mai mult intr-o lume imaginara si nu se adapteaza bine la prezenta altor copii, mai ales dupa varsta de 4 ani, este cazul ca medicul psihiatru sa analizeze situatia pentru a descoperi ce ii lipseste.
Uneori, se intampla ca un parinte, care el insusi s-a refugiat de multe ori in lumea imaginarului si descopera cat de vasta este imaginatia copilului cu incantare, sa inunde mintea copilului cu posti si sa petreaca impreuna cu el ore in sir intr-o lume a visurilor. Jocurile si postile altor copii sunt fade in atie cu cele ale parintelui, iar copilul va capata tendinta sa se indeparteze de oameni si de lumea reala, fiindu-i foarte greu sa se integreze mai tarziu in societate. Nu vreau sa spun ca parintii trebuie sa evite postile cu zane sau jocurile in care se prefac ca sunt creaturi imaginare, ci doar ca este bine ca acestea sa se pastreze intre anumite limite rezonabile, moderate.