Sunt foarte multe motive pentru care oamenii r sa adopte un copil. Un cuplu ar trebui sa se decida sa adopte un copil doar daca amandoi sotii iubesc copin si isi doresc foarte mult unul. Toti copin, adoptati sau nu, au neie sa simta ca apartin si sunt iubiti atat de tata cat si de mama, profund si pentru totdeauna, pentru a putea creste cu
un sentiment de siguranta- Pentru un copil adoptat, sa presupunem
fetita, este chiar si mai rau sa sesizeze o lipsa de afectiune la unul (sau
ambii) dintre parinti. De la inceput ei i-a lipsit sentimentul de
siguranta fiindca a fost deja neita sa treaca prin una sau mai multe
separari sau despartiri- Ea stie ca a fost abandonata de parintii naturali
(biologici) pentru un motiv oarecare si s-ar putea teme in adancul
sufletului ca parintii adoptivi s-ar putea intr-o zi, in viitor, s-o
abandoneze la randul lor. Puteti intelege deci de ce este o greseala sa
se adopte un copil cand numai unul dintre parinti doreste acest lucru
sau cand ambii o fac din motive pur practice cum ar fi sa aiba ajutor la
munca sau cineva care sa-i ingrijeasca atunci cand r imbatrani. SeIntampla uneori ca o femeie care se teme ca-si va pierde sotul sa
doreasca sa adopte un copil cu speranta desarta ca astfel dragostea
barbatului ci nu va dispare. Adoptia pentru un astfel de motiv eIncorecta si nedreapta pentru copil. De obicei, se dovedeste a fi gresita
si din punctul de vedere al parintilor. Foarte des copilul care nu e

profund iubit dezlta o tulburare de comportament.

Parintii care au deja un copil ce nu e fericit sau sociabil se gandesc uneori sa adopte altul pentru a-i oferi o companie. Este mai bine sa se discute intai acest lucru cu un psihiatru si agentia de adoptie inainte de a incepe formalitatile. Copilul adoptat s-ar putea sa se simta un intrus, in atie cu copilul biologic, iar daca parintii ii r arata multa afectiune noului venit incercand sa-I faca sa se simta cat mai bine s-ar putea ca cel biologic sa fie mai mult tulburat si afectat, in Ioc sa aiba un sprijin. Este o decizie riscanta.
Exista un pericol si atunci cand se adopta un copil pentru a "inlocui" un copil care a murit. Parintii au neie de timp pentru ca durerea si mahnirea lor sa se linisteasca. Ei ar trebui sa adopte doar fiindca doresc un copil pe care sa-l iubeasca si sa-l ingrijeasca. Nu e nimic rau in a adopta un copil similar ca varsta, sex sau infatisare cu copilul care a murit, dar atiile trebuie sa se opreasca aici. Este nedrept si nesanatos sa vrei sa faci un individ sa joace rolul altuia. Copilul adoptat este imposibil sa nu esueze in incercarea de a face pe "fantoma", ii va dezamagi pe parinti si va deveni nefericit. Copilului nu trebuie sa i se reaminteasca ce facea celalalt copil sau sa fie at cu acesta, fie cu ce tare, fie in gandul parintilor. Lasati-l sa fie el insusi. Unele din aceste sfaturi se aplica si in cazul copilului nascut dupa ce unul mai mare ca el din familie a murit.

Ce este cel mai bine pentru copil? La ce varsta trebuie un copil adoptat? Pentru binele copilului, adoptia sa trebuie sa se faca cat mai devreme. Acest lucru nu a fost posibil, datorita actiunii simultane a unei complexitati de factori, pentru mii de copii aflati in familii vitrege sau institutii (orfelinate etc). Cercetarile au aratat ca si in cazul acestor copii mai maricei, adoptia se poate face cu succes. Varsta copilului nu trebuie sa constituie un impediment pentru plasarea lui intr-o familie. Agentiile de adoptie ii r ajuta pe copin mai mari si pe parinti sa decida daca acest lucru e bun pentru ei.
Unii oameni isi fac griji in ce priveste ereditatea si felul cum va afecta ea viitorul copilului. Cu cat s-a invatat mai multe despre dezltarea personalitatii (inclusiv inteligenta), cu atat mai clar a devenit faptul ca factorul cel mai important (de departe) este mediul in care creste copilul, mai ales dragostea pe care o primeste si sentimentul de apartenenta pe care-l dobandeste. Nu este nici o dovada ca anumite comportamente antisociale, cum ar fi delicventa, imoralitatea sau iresponsabilitatea, s-ar transmite la copii.
Cuplurile nu trebuie sa astepte pana ce devin prea varstnice pentru a adopta un copil. Unii dintre adulti se obisnuiesc prea mult cu modul lor de viata si le este foarte greu sa se adapteze venirii unui copil in familie. Altii au visat atat de mult la fetita cu bucle blonde a carui ras cristalin umple casa, incat si cel mai bun dintre copii constituie pentru ei un soc brutal. Cat de varstnic este "prea varstnic"? Nu este rba numai de numarul anilor, ci si de capacitatea individului de a oferi ceea ce are un copil neie. Aceasta problema se poate discuta cu agentia de adoptiuni.

Marea majoritate a copiilor care asteapta sa fie adoptati sunt mai mari. Astfel majoritatea celor care doresc sa adopte doar un sugar sau un copil mic nu r reusi acest luciu sau r trebui sa astepte timp indelungat. Acesti oameni r fi tentati sa adopte un copil printr-un acat, doctor sau alt intermediar care le spune ca arc un sugar sau copil mic disponibil pentru adoptie. Multi cred ca nu r avea nici un fel de necazuri sau probleme daca adopta un copil prin astfel de "piata cenusie", cum se intampla in cazul cumpararii unuia pe "piata neagra" cand, in mod clar, nu se folosesc nici un fel de procedee legale. Adesea, ei descopera insa ca apar dificultati foarte mari, emotionale sau de procedura legala, cum ar fi razgandirca parintilor biologici sau imposibilitatea perfectarii formelor legale de adoptie.
Majoritatea copiilor din orfelinate sunt mai maricei (de varsta scolara). S-ar putea sa aiba un frate sau o sora de care sa nu vrea sa fie separati. S-ar putea sa aiba un handicap fizic, intelectual sau afectiv. Ei au la fel de multa neie de dragoste si ofera tot atat de multe satisfactii unui parinte ca oricare alt copil. Este responsabilitatea agentiilor de adoptie sa-si focalizeze atentia asupra gasirii unor familii pentru acesti copii, mai mult decat asupra gasirii unor sugari pentru cupluri care r sa adopte.In cazul in care copilul mai mare are diferite nei speciale, personalul agentiei si medicii r trebui sa ajute parintii adoptivi, fumizandu-le informatii despre ingrijirea copilului.
Majoritatea oamenilor au suficiente resurse latente pentru a fi capabili sa ingrijeasca la fel de bine astfel de copii. Responsabilitatea celor de profesie este sa-i ajute sa-si dezlte aceste capacitati daca sunt lipsiti de experienta.In zilele noastre, foarte multi dintre viitorii parinti adoptivi care apeleaza la ajutorul agentiilor de adoptie au deja copii, nu sunt sterili si au demonstrat deja capacitatea de a fi buni parinti. Motivul pentru care r sa adopte un copil este de ordin umanitar, vrand sa-i fie de ajutor unei fiinte umane care are neie de ei.
Se acorda atentie si persoanelor necasatorite care r sa devina parinti adoptivi. Majoritatea copiilor care asteapta sa fie adoptati au neie de un parinte cat mai repede, chiar imediat daca este posibil. Copilaria trece repede si un parinte singur gasit imediat este mai valoros decat un cuplu de parinti ipotetic intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Din acest motiv, agentiile realizeaza adoptii si pentru persoane necasatorite. Exista un motiv suplimentar, foarte bine intemeiat, pentru a proceda astfel in unele cazuri. Unii copii au fost maltratati afectiv intr-o asemenea maniera, incat este mai bine pentru ci sa aiba un singur parinte de un anumit sex. Alti copii au o asemenea neie coplesitoare de dragoste si atentie la momentul cand sunt plasati intr-o familie, incat absenta unui sot sau sotii care consuma o parte din grija ce le-ar putea fi acordata este un lucru benefic.

Apelati numai la agentii de adoptie de foarte buna calitate.
Probabil, cea mai importanta regula privind adoptia este sa fie facuta printr-o agentie de prima calitate. Este intotdeauna riscant pentru parintii adoptivi sa aiba dc-a face direct cu parintii biologici sau prin intermediul unei terte persoane lipsite de experienta sau interesate material. Drumul ramane deschis pentru parintii naturali ca sa se razgandeasca si sa incerce sa-si ia copilul inapoi. Chiar daca legea ii impiedica sa faca acest lucru, disconfortul generat de situatia neplacuta poate distruge fericirea familiei adoptive si sentimentul de siguranta al copilului. Agentia este cea care se asigura in primul rand ca mama biologica sau celelalte rude au luat, in mod intelept si definitiv, decizia de a renunta la copil. Agentia foloseste experienta si capacitatea sa de evaluare pentru a decide care cupluri ar trebui descurajate sa recurga la adoptie. Asistentele sociale ale agentiei ajuta copilul si familia in perioada de ajustare emotionala. Scopul suprem al tuturor celor implicati este sa ajute copilul sa se integreze in familie. Dupa parerea mea, legile intelepte si agentiile de calitate sunt acelea care cer ca adaptarea copilului la noua situatie sa se faca inainte ca adoptia sa devina definitiva.
In Statele Unite, Ministerul Sanatatii din fiecare stat are un departament care autorizeaza functionarea agentiilor de adoptie particulare

Adoptiile "deschise". in ultimii ani a devenit din ce in ce mai obisnuit ca mama biologica (uneori, chiar si tatal biologic) si parintii adoptivi sa se cunoasca mult mai bine ca in trecut. S-a variat de la obtinerea unei descrieri detaliate de la Agentie pana la intalnirea directa. Uneori, mama naturala poate alege care dintre mai multe cupluri sa devina parintii adoptivi. In alte cazuri, s-a ajuns la aranjamentul ca mama naturala sa primeasca regulat informatii despre copil (de exemplu sa primeasca o fotografie a lui si o scrisoare o data pe an sau mai des).
Nu stiu inca modul in care aceste adoptii deschise r elua pe termen lung, mai ales cele in care exista un contact continuu intre mama biologica si parintii adoptivi. Cred ca este bine ca parintii biologici si cei adoptivi sa afle suficiente detalii unii despre ceilalti in momentul inceperii procedurii de adoptie, deoarece astfel se pot preveni multe din anxietatile si nelamuririle ce pot apare de fiecare parte, dar nu sunt deloc sigur de rezultatele afective ale unui contact regulat de-a lungul anilor, atat pentru copil cat si pentru toti adultii implicati. Dupa parerea mea, aceasta situatie poate avea un impact negativ asupra separarii afective a mamei biologice de copil si poate impiedica pe parintii adoptivi sa simta cu adevarat ca este rba de copilul lor acum.

Lasati copilul sa descopere ca e adoptat in mod firesc. Trebuie sa i se spuna unui copil adoptat ca parintii sai sunt de fapt parinti adoptivi. Toti oamenii cu experienta in domeniu sunt de acord ca trebuie sa stie copilul acest lucru. in mod sigur va descoperi mai devreme sau mai tarziu, indiferent cat de bine cred parintii ca ii ascund acest secret. Este practic totdeauna o experienta tulburatoare pentru un copil mai mare, sa descopere brusc ca este adoptat. Sentimentul lui de siguranta poate fi afectat ani de zile. Sa presupunem ca o fetita a fost adoptata la varsta de 1 an. Cand trebuie sa i se spuna acest lucru? Nu trebuie sa se astepte o anumita varsta pentru a-i spune ca a fost adoptata. Parintii trebuie, inca de la inceput, sa lase faptul ca fetita a fost adoptata sa fie discutat intr-un mod firesc si deschis in unele momente ale conversatiei lor, ale discutiilor cu copilul sau ale celor cu prietenii. Se creeaza astfel o atmosfera care permite copilului sa puna intrebari oricand se afla la un punct al dezltarii in care subiectul o intereseaza. Ea descopera ce inseamna adoptia incetul cu incetul, pe masura ce capata o cunoastere mai larga si mai profunda a vietii.
Unii parinti adoptivi fac greseala sa incerce sa tina adoptia in secret, altii cad in cealalta extrema facand prea mult caz de ca, Majoritatea parintilor adoptivi au in mod firesc un simt exagerat al responsabilitatii la inceput, ca si cum ar trebui sa fie niste supraoameni perfecti pentru a justifica faptul cacopilul altuia le-a fost dat in grija. Daca se reped cu prea multa nerabdare sa explice copilului ca a fost adoptat, ea va incepe sa se intrebe "Dar ce este asa de rau sa fii adoptat?" Cand insa parintii accepta adoptia la fel de firesc precum accepta culoarea parului copilului, nu r trebui sa faca un secret din ea sau sa-i tot repete copilului ca a fost adoptat. Parintii adoptivi trebuie sa-si aminteasca din cand in cand ca faptul de a fi selectati de o agentie pentru a adopta copii inseamna ca sunt parinti foarte buni, iar copilul a avut noroc ca i-a intalnit. Ei nu trebuie sa se teama de parintele biologic care este absent. Parintii adoptivi trebuie sa-si rezolve aceste temeri si anxietati, fiindca altfel Ic r transmite copilului. Sa presupunem ca un copil de 3 ani o aude pe mama sa explicandu-i unei noi cunoscute ca este adoptat si intreaba "Ce inseamna adoptat, mamico?" Mama ii poate raspunde: "Mult timp in urma am vrut foarte mult sa capat o fetita pe care sa o iubesc si sa o ingrijesc, asa ca m-am dus intr-un loc unde erau mai multi copii si am spus oamenilor de acolo ca vreau o fetita mica cu parul si ochii castanii. Ei te-au adus pe tine si cand te-am vazut am spus - O, este exact copilul pe care mi-l doream! Vreau sa o adopt si sa o iau cu mine acasa pentru totdeauna. Asa te-am adoptat eu pe tine.". Astfel se face un inceput pozitiv, deoarece se subliniaza partea luminoasa a adoptiei si anume faptul ca mama a capatat copilul pe care si l-a dorit. Povestea o va incanta probabil pe fetita si va dori sa o auda de foarte

multe ori.

Copin care au fost adoptati la o varsta mai mare r trebui abordati intr-o maniera diferita. Ei ar putea avea amintiri despre parintii biologici, familiile vitrege sau institutiile in care au fost ingrijiti. Agentiile trebuie sa ajute atat copilul cat si parintii sa se descurce cu aceasta problema. Este important sa se realizeze ca intrebarile pot apare la suprafata in mod repetat, pe parcursul diferitelor etape ale vietii copilului. Ele trebuie sa capete un raspuns pe cat de simplu si cinstit posibil, iar parintii trebuie sa dea posibilitatea copilului sa-si exprime liber sentimentele si temerile.Intre 3-4 ani, precum majoritatea copiilor, fetita va dori sa stie de unde vin bebelusii (raspunsul este discutat in paragraful 629). Cel mai bine este ca sa i se raspunda corect si adevarat dar suficient de simplu ca sa poata intelege usor. S-ar putea ca atunci cand mama adoptiva ii explica ca bebelusii cresc in burtica mamei, fetita sa intrebe cum se potriveste asta cu povestea alegerii ei dintre alti copii. Poate pe moment sau poate luni mai tarziu ea va intreba: "Si eu am crescut in burtica ta?" Atunci mama adoptiva poate explica, cu simplitate, degajare si maturitate, ca fetita a crescut in burta altei mame inainte de a fi adoptata. Aceasta explicatie poate crea pentru un timp confuzie copilului, dar fetita se va lamuri cu timpul.
Uneori, copilul adoptat pune intrebarea (mult mai dificila) de ce a fost abandonat de parintii sai biologici. A raspunde ca ei nu l-au dorit ar insemna sa-i distrugi increderea in orice fel de parinti, iar un raspuns improvizat poate mai tarziu sa-l tulbure intr-un mod neasteptat. Probabil ca raspunsul cel mai bun si cel mai apropiat de adevar este: "Nu stiu din ce motiv ei nu au putut sa te ingrijeasca, dar sunt sigura ca ar fi dorit sa o poata face." in aceasta perioada, cand copilul digera ideea de a fi adoptat, trebuie sa i se reaminteasca mereu, cu o imbratisare calda si un sarut, ca de acum incolo va fi mereu iubita si ingrijita de dumneaastra si ca de acum incolo va apartine.
Toti oamenii adoptati sunt, in mod firesc, extrem de curiosi in ce priveste parintii biologici, chiar daca se exprima deschis sau nu. in trecut, agentiile de adoptie ofereau parintilor adoptivi numai cateva vagi generalitati despre sanatatea mentala si corporala a parintilor biologici, ascunzand complet identitatea lor. Pe de o parte, era mai usor pentru parintii adoptivi sa raspunda "Nu stiu!" la intrebarile, uneori foarte dificile, pe care copilul le punea in ce priveste originea lui si motivul pentru care fusese abandonat. Pe de alta parte, se urmarea protectia intimitatii parintilor biologici care, in majoritatea cazurilor, nu fusesera casatoriti, iar in viata lor ulterioara pastreaza secreta nasterea copilului.In zilele noastre, nibunalclc recunoscand dreptul indivizilor la informatie, au obligat uneori agentiile de adoptie sa dezvaluie identitatea parintilor biologici unui tanar sau adult adoptat care a cerut aceasta informatie. in unele cazuri s-a ajuns la vizitarea parintilor biologici cu un efect benefic asupra sentimentelor tumultuoase si curiozitatii obsesive a individului adoptat; in alte cazuri o astfel de vizita a fost tulburatoare si neplacuta pentru tanar si parintii adoptivi, ca si pentru parintii biologici. Evident ca orice astfel de cerere venita din partea unui tanar adoptat trebuie sa fie minutios discutata cu personalul agentiei de adoptie, cu toate argumentele pro si contra, chiar daca nu se ajunge niciodata la finalizarea intentiilor.
894. Copilul adoptat trebuie sa simta deplin ca apartine si este indisolubil legat de parintii adoptivi. Copin adoptati pot dezlta in majoritatea cazurilor teama secreta ca parintii adoptivi il r abandona candva asa cum au facut si cei biologici, daca cumva se razgandesc sau ei nu se comporta frumos. Parintii adoptivi trebuie sa aiba intotdeauna acest lucru in minte si sa faca un legamant cu ci insisi ca niciodata, sub nici un motiv, nu r spune sau face macar aluzie ca ideea de a parasi copilul le-a trecut cumva prin minte. O amenintare aruncata intr-un moment de furie, suparare si pierdere a controlului de sine poate fi suficienta pentru a distruge pentru totdeauna increderea copilului in ei. Parintii trebuie sa fie pregatiti sa arate copilului ca este al lor pentru totdeauna, in fiecare moment cand o astfel de intrebare pare sa-i treaca prin minte, de exemplu cand copilul discuta despre adoptia sa. As dori totusi sa adaug ca este o greseala sa se rbeasca exagerat de mult despre dragoste. Copilul are neie nu sa auda, ci sa simta ca este iubit din toata inima.