Plata serviciilor medicale. Un medic nu pretinde si nu ridica o plata suplimentara. De exemplu, o plata ilegala apare atunci cind medicul accepta o alocatie ca plata integrala pentru serviciile facute unui pacient de la "Medicare" (sistem de asigurari pentru sanatate) si apoi ii trimite o nota de plata pentru o suma aditionala. O plata este excesi cind, dupa o trecere in revista a faptelor, o persoana aflata la curent cu obligatiile de plata obisnuite facute de medici ar ramine cu convingerea clara si ferma ca plata este excesi fata de o plata rezonabila. Factorii ce trebuie luati in considerare ca ghid in determinarea rezonabilitatii unei plati includ urmatoarele:
(a) dificultatea si/sau unicitatea serviciilor prestate si timpul, indeminarea si experinta necesara;
(b) plata ceruta de obicei in localitate pentru un serviciu medical similar;

(c) nivelul obligatiei de plata pretins;

(d) calitatea prestarii;
(e) natura si durata relatiei profesionale cu pacientul;
(f) experienta, reputatia si abilitatea medicului in prestarea tipului de seviciu implicat.

Plati: prestari in grup. impartirea venitului intre membrii unui grup, practicind uniti sau in parteneriat, poate fi determinata de membrii grupului si se poate baza pe loarea serviciilor profesionale medicale prestate de membru si alte servicii ale sale si contributii pentru grup.

imparfirea platii. Plata facuta de un medic altui medic numai pentru trimiterea unui pacient reprezinta impartirea platii si este improprie atit pentru medicul care face plata, cit si pentru medicul care primeste.

Un medic nu poate accepta vreo plata de orice fel, in orice forma, din orice provenienta, ca de pilda o companie farmaceutica sau un farmacist, o companie optica sau o fabrica de ustensile si piese medicale, pentru prescrierea sau trimiterea la sus-numita unitate a pacientului pentru a-si procura medicamente, sticlarie medicala sau piese ortopedice.
In toate cazurile, plata violeaza dezideratul de onestitate fata de pacienti si colegi. Pacientul are incredere in sfatul medicului in problema trimiterilor. Toate trimiterile si prescrierile trebuie sa se bazeze pe indeminarea si calitatea medicului caruia i-a fost trimis pacientul sau pe calitatea si eficacitatea medicamentului sau produsului prescris.
6.04. imparfirea platii. Trimiteri interclinice si la laborator. Clinicile sau laboratoarele, care retribuie medicii numai dupa numarul de cazuri trimise, practica de fapt impartirea platii, ceea ce este non-etic.
6.05. impartirea platii. Cote-parte din prescriptia de medicamente. Medicul nu poate accepta nici un fel de plata sau compensatie de la o companie de medicamente pentru prescrierea produselor ei. Medicul trebuie sa respecte urmatoarele considerente:
1) Trebuie sa prescrie numai medicamentele pe care le crede eficiente in acel caz particular.
2) Cantitatea de medicamente prescrisa nu trebuie sa fie mai mare decit aceea ceruta in mod rezonabil de starea pacientului.
6.06. Obligatia de plata pentru completarea formei de asigurare. Medicul solicitat trebuie sa completeze, fara obligatie de plata, formele de asigurare "simplificata" potrivite ca o parte a prestarii sale catre pacient, pentru a-l face capabil pe acesta sa-si primeasca beneficiile. O obligatie de plata pentru forme mai complicate poate fi facuta in conformitate cu uzantele locale.

Obligatii de plata cu dobinda si obligatii financiare. Desi nu sint incurajate practicile aspre sau de tip comercial, un medic ce a suferit din pricina rau-platnicilor poate sa aleaga, mai degraba, sa fie platit in timpul tratamentului sau sa adauge obligatii de plata cu dobinda sau de alt fel debitorilor delincventi. Pacientul trebuie avizat dinainte de obligatiile de plata cu dobinda sau financiare, prin diverse mijloace, cum ar fi : afisarea unui anunt in camera de asteptare a medicului, distribuirea de fluturasi descriind sistemul de plata al cabinetului si inscrierile potrivite pe ordinele de plata. Medicul trebuie sa aplice legile de stat si federale, precum si regulamentele de impozitare a unor asemenea obligatii de plata.

Nota de plata a laboratorului. Cind nu se poate trimite direct pacientului nota pentru prestatia laboratorului, nota trimisa de medic pacientului trebuie sa indice obligatia de plata pentru serviciile laboratorului, cuprinzind atit numele laboratorului, cit si orice obligatie de plata pentru fiecare serviciu in parte.

Plata asistentului la interventia chirurgicala. Fiecare dintre medicii implicati in ingrijirea pacientului este indreptatit la o rasplata egala cu loarea serviciilor prestate personal.
Nici un medic nu cere si nu primi plata pentru serviciul pe care nu l-a prestat; cea mai buna trimitere nu constituie un serviciu profesional pentru care sa fie facuta o obligatie de plata sau pentru care o plata sa fie facuta sau primita.
Cind serviciile sint indeplinite de mai mult de un medic, fiecare medic trebuie sa-si trimita nota de plata pacientului pentru a fi platit separat, pe cit este posibil. Este permis, din punct de vedere etic, unui chirurg sa angajeze un alt medic pentru a-l asista in efectuarea unei interventii chirurgicale si sa-i plateasca acestuia o suma rezonabila pentru asistenta, cu conditia ca natura aranjamentului financiar sa fie cunoscuta de pacient. Acest principiu se aplica chiar daca medicul care asista este sau nu medicul care a trimis bolnavul.

Competitia. Competitia intre medici si dintre medici si alti practicanti ai ingrijirii sanatatii, pe baza unor factori de competitie, cum ar fi : calitatea serviciilor, indeminarea, experienta, diverse conditii oferite pacientilor, termene de creditare, tarifele solicitate s.a. nu sint numai etice, ci si incurajate. Practica medicala etica prospera cel mai bine in conditiile pietei libere, unde viitorii pacienti au informatii adecte si posibilitatea de a alege liber intre si dintre medicii si sistemele de ingrijire medicala aflate in competitie.