Sint substante psihotrope care determina stimularea tonusului SNC, ele fiind acti in toate starile de depresie, unde reusesc sa amelioreze dispozitia bolnavului (efect timoleptic). La inceputul tratamentului A.T. pot aa actiune inhibitoare (uneori hipnogena) apoi pot produce insomnie. Efectul terapeutic de inrsiune a dispozitiei bolnavului depresiv se produce dupa o perioada de latenta care variaza, in functie de preparat, de la citeva zile (desipra-mina), la citeva saptamini (imipramina). Spre deosebire de amfetamine, A.T. nu determina efecte de stimulare psihica la indivizii normali. Aceste substante potenteaza actiunea alcoolului, a medicamentelor cu efecte stimulatoare ale SNC, a atropinei si a aminelor simpaticomimetice. Unele A.T. au proprietati antihistaminice si colinolitice; pot produce hipotensiune arteriala si tulburari de tranzit intestinal. De asemenea mai au efect hipoglicemiant si scad pragul convulsivant la epileptici. Experientele pe animale si observatiile clinice au pus in evidenta tulburari ale activitatii cardiace si uneori chiar leziuni miocardice. Nu se asociaza cu IMAO. in cursul aplicarii terapeutice, dozele se maresc treptat, pina la obtinerea efectului ("virajul dispozitiei") apoi prin tatonare se sileste doza de intretinere. A.T. se clasifica in: 1. Dibenzoazepine (Imipramina, Desipramina, Clorimipramina, Trimipramina, Opipramolul); 2. Dibenzocicloheptene (Amitriptilina, Nortriptilina, Protriptilina); 3. Alti derivati triciclici (Doxepinul, Dibenzepinul). Actiunea A.T. se explica prin acumularea mediatorilor (CA si sero-tonina) la nilul membranei postsinaptice (Lapin si colab., 1^69; van Praag, 1973). Cresterea concentratiei se datoreste inhibarii mecanismelor care pot duce la diminuarea cantitatii monoaminelor (receptare la nilul membranei presinaptice si depozitare in terminatia nervoasa). Datorita actiunii A.T. efectul mediatorilor este potentat si apare stimularea SNC. Antidepre-sile amine tertiare (imipramina, amitriptilina, clorimipramina, doxepina) impiedica recaptarea si cresc concentratia serotoninei, in timp de aminele secundare (desipramina, nortriplina, protriptilina) inhiba mai puternic reincorporarea noradrenalinei (Mendels si colab., 1976). Poate fi luata in considerare si o modificare a sensibilitatii receptorilor postsinaptici, care reactioneaza mai bine la efectul mediatorilor din SNC sub influenta A.T. Exista si A.T. care desi sint eficace in clinica nu modifica recaptarea monoaminelor cu rol de mediatori in SNC (Inprin-dolul).