In ultimii ani, constientizarea stresului traumatic a inregistrat progrese considerabile, nu numai in rindurile personalului medical, ci si in ceea ce priveste publicul larg. Acest fapt ar putea sugera ca angajatii din domeniul sanatatii tocmai au descoperit ca fiintele umane manifesta o reactie psihologica dupa ce au fost expuse la o trauma sau, mai grav, ca tulburarea tocmai a fost inventata". Prin urmare, este important sa intelegem contextul istoric al SSPT.
Ipoteza conform careia o persoana poate avea probleme psihologice dupa ce a trecut printr-o experienta traumatizanta nu este noua; exista referiri in acest sens vechi de aproape trei mii de ani, incepind cu Iliada lui Homer. Shakespeare a descris de mai multe ori reactii de stres traumatic, ea si alti scriitori de-a lungul vremii. Totusi, aceasta tulburare a intrat in atentia stiintei abia la inceputul secolului XX. Mai multe personalitati de seama din domeniul psihiatriei, in plina expansiune la acea vreme, precum Freud, Kraepelin si Janet, au facut comentarii legate de existenta si natura reactiilor specifice stresului traumatic care survin in urma unor accidente, incendii si a altor evenimente traumatice. Experienta razboiului, in special razboiul civil american si primul razboi mondial, i-a determinat pe medici sa analizeze cauzele reactiilor posttraumatice. Initial, a tbst emisa ipoteza ca aceasta conditie ar fi cauzata de niste leziuni organice ale creierului, determinate de exploziile de pe cimpul de lupta; astfel a aparut termenul socul exploziei", inventat in timpul primului razboi mondial. Fundamentele psihologice ale tulburarii au fost acceptate pe scara larga mult mai tirziu, iar clinicienii au inceput sa admita expresii precum socul exploziei", nevroza razboiului" si oboseala provocata de lupta" ca referinte la acelasi fenomen. incetul cu incetul, s-a ajuns la recunoasterea faptului ca aceste tulburari nu difera de reactiile specifice stresului traumatic intilnite in rindul populatiei civile, ca urmare a unor traume nonmilitare cum ar fi accidentele de transport, incendiile, dezastrele naturale si atacurile violente.In pofida unui interes manifestat timp de decenii intregi, tulburarea nu a fost recunoscuta formal decit in 1980, odata cu aparitia DSM-lII. A fost propus termenul de stres posttraumatic" si au fost enuntate criteriile de diagnostic. Dupa recunoasterea formala, subiectul a devenii un element de interes legitim al studiilor empirice si dezbaterilor teoretice. in 1987, DSM-III-R a introdus schimbari importante in privinta criteriilor de diagnostic, iar ultima editie, DSM-IV, cuprinde cite modificari minore. in cea mai recenta editie a Clasificarii Internationale a Maladiilor (ICD-l0), este mentionata pentru prima oara categoria SSPT.