Aspectele antropologice ale psihologiei si psihopatologiei
Medicina este stiinta cauzelor, consecintelor si terapiei bolilor. Din acest motiv, domeniul antropologiei medicale reprezinta, in esenta sa, o cunoastere particulara a umanului.
Medicina orientata biologic, dupa modelul stiintelor naturii, are anumite limite si ea nu poale explica simptomele bolii decat in raport cu un substrat somatic care le cauzeaza, in cazul bolilor psihice, acest aspect are particularitati specifice.
Se pune adesea intrebarea: "de ce omul se imbolnaveste intr-o anumita situatie de viata critica pentru el si ce semnificatie are in acest caz boala, precum si in ce mod prelucreaza individul propria sa boala?". Aceasta constituie numai una dintre temele fundamentale ale antropologiei medicale (P. Christian).
Dupa Krehl, bolnavul nu este numai obiectul bolii, ci, concomitent, el este si subiectul bolii sale. Prin aceasta se inaugureaza domeniul psihologiei medicale, dar se afirma totodata si dimensiunea antropologica, cu un continut mult mai larg, in care este cuprinsa si psihopatologia.
Viziunea exclusiv biologica a bolii, asa cum ne este ea furnizata de stiintele naturii, nu este suficienta si nu poate cuprinde totalitatea aspectelor acesteia. Conceptia antropologica asupra bolii aduce in discutie cate teme principale :
a) subiectivitatea bolnavului ca interioritate traita a suferintei;
b) suferinta inteleasa ca experienta de viata cu un caracter particular, dramatic, reprezentand dimensiunea ontologica a bolii;
e) caracterul specific al psihobiografiei bolnavului in raport cu boala considerata ca un accident ontologic.
Aceste aspecte subliniaza specificul antropologiei medicale care ii da un caracter de "antropologie fenomenologica" and drept obiect de studiu transformarile survenite in existenta bolnavului. De aici rezulta faptul ca, dincolo de aspectele sale pur si exclusiv pragmatice, medicina ofera perspecti unui model de intelegere a omului bolnav, considerat ca "fiinta umana in suferinta", precum si a fenomenului morbid. Aceasta cunoastere se obiectiveaza prin urmatoarele :
a) cunoasterea discursi si cea intuiti a starii de boala prin obiectire, explicare si experiment, in spiritul stiintelor naturii;
b) intelegerea existentei sufletesti anormale sau patologice si a contextelor relatiilor si corelatiilor sufletesti rezultate din evidentele intelegerii;
c) interpretarea fenomenologica a starii de boala prin evidentierea metodica a conti-nuturilor fenomenologice;
d) intelegerea antropo-fenomenologica a starilor existentiale modificate ale anormalului sufletesc sau ale persoanei bolnavului psihic.In antropologia medicala si psihologica se acorda o egala importanta atat sferei sufletesti, cat si trupului. Trupul este inteles ca o corporalitate a subiectului prin care persoana "traieste" si "exista" in lume, fapt de care suntem absolut obligati sa tinem seama. Din acest motiv nu trebuie sa facem o separatie intre "trup" si "suflet", ci ele sa fie considerate impreuna in cadrul "persoanei umane".
Medicina biologica se limiteaza la lourile clinice ale bolilor, ca la ce care exista concret in ul somatic, corporal. Este o referire la formele obiective, concrete ale realitatii corporale a bolnavului.
Medicina antropologica pune insa accentul pe latura vitala, ca modalitate de traire, si pe cea umana, in raport direct si permanent cu sistemele de lori.
Medicina biologica, asa cum se poate intelege de mai sus, reduce omul la o imagine lipsita in cea mai mare masura de orizontul subiectiv si prin urmare de interioritate, punand accentul pe obiectivitatea lui externa si procesele fiziologice in relatie directa cu sfera somatica.
Medicina antropologica, dimpotri, considera omul ca subiect ce se intelege pe sine intr-o unitate existentiala cu lumea externa. Prin aceasta, se afirma in prim- aspectele psihologice normale, precum si cele ale psihopatologiei, "fenomenul uman" fiind interpretat din punct de vedere filozofic. Filozofia devine astfel o reflectie fundamentala asupra existentei, iar in cadrul acesteia, psihopatologia, integrata antropologiei medicale, se referi la manifestarile concrete ale existentei sub forma diferitelor boli psihice.