Interpretarea "elutiei clinice" a bolilor psihice reflecta modalitatea de gandire si de intelegere a dinamicii acestora. In sensul acesta, avem doua tipuri de "modele de elutie" : modelul clinico-psihiatric si modelul psihopatologic.

1. Modelul clinico-psihiatricIn conformitate cu acest model de elutie clinica, se considera ca bolile psihice pot fi constitulionale (oligofreniile, psihopatiile) sau dobandite (acute sau cronice). in prima categorie avem de-a face cu personalitati imature ca nivel de dezltare globala sau anormal structurate. in cel de-al doilea caz avem de-a face cu personalitatii normale, dar care au suferit transformari patologice ulterioare fie din cauza unor factori etiologici exogeni, fie din cauza unor conditii endogene.In elutia bolilor psihice remarcam mai multe etape :
Debutul clinic al bolii este prima faza a elutiei clinice si poate fi de urmatoarele forme:
a) brusc, ca in cazul starilor reactive, nevroze, episoade confuzionale etc.;
b) lent si progresiv, ca in cursul dementelor, al psihozelor etc.
Elutia clinica propriu-zisa cuprinde mai multe faze, si anume:
a) faza prodromala, corespunzatoare debutului, manifestarilor sub-clinice ;
b) faza de stare, in cursul careia asistam la manifestarea propriu-zisa a desfasurarii elutiei clinice a bolii psihice ;
c) faza terminala, de retragere a simptomatologiei clinice, de remisiune a tulburarilor.
Modalitatile de elutie clinica in cazul bolilor psihice sunt urmatoarele:
a) elutia acuta simpla cu caracter tranzitoriu, asa cum este intalnita in episoadele confuzionale, starile reactive, nevroze;
b) elutia continua, de lunga durata, cu modificari ale sistemului personalitatii, schimbarea atitudinii si a relatiilor cu lumea si mediul, deteriorarea progresiva si in diferite grade a personalitatii, asa cum este intalnita in cursul elutiei clinice a psihozelor si starilor dementiale ;
c) elutia clinica remitenta sau intermitenta, de tip periodic, ciclic, sub forma de "accese" care survin periodic, cu o ritmicitate regulata, separate intre ele de faze de remisiune sau de ameliorare, ca in cazul psihozelor periodice (boala afectiva, PMD, ciclofenia, dipsomania);
d) momentul lucid, reprezentat, in cursul elutiei clinice a unor afectiuni psihice, prin suprimarea temporara si completa a manifestarilor psihopatologice;
e) remisiunea, starea de atenuare marcata, putand merge pana la disparitia completa a simptomelor clinice. Atenuarea simptomalogiei clinice, in sens de ameliorare a starii de sanatate, nu implica o disparitie totala a simptomelor, ci numai o diminuare marcata a acestora in raport cu "loul clinic" propriu-zis.
Durata elutiei clinice are mai multe aspecte, si anume in raport cu forma clinica a bolii si durata elutiei acesteia :
a) forma supra-acuta sau tranzitorie, ce implica o elutie clinica de scurta durata, rapida, de numai cateva zile ;
b) forma acuta, ce implica o elutie clinica sub o luna de zile ;
c) forma cronica a bolii psihice, care se caracterizeaza printr-o elutie indelungata, cu tendinta spre cronicizare - o stare psihopatologica permanenta a bolii.
Prognosticul clinic desemneaza totalitatea consecintelor produse de actiunea factorilor etiologici morbigenetici asupra personalitatii, precum si modalitatea de "terminare" a elutiei bolii psihice respective. in sensul acesta, avem de-a face cu urmatoarele tipuri de prognostic:
a) farabil, cu remisiune completa, ameliorare sau vindecare;
b) defarabil, cu remisiune clinica partiala, urmat de defect post-procesual;
c) grav sau sever, cu elutie clinica cronica, progresiva, urmata de degradarea sau deteriorarea ireversibila a sistemului personalitatii.

2. Modelul psihopatologic

Acest model propus de K. Jaspers are la baza tipul de elutie a vietii individuale, considerata ca o psihobiografie a individului in interiorul careia boala psihica se inscrie ca un "accident ontologic". Pentru K. Jaspers, personalitatea umana este un sistem dinamic complex aflat intr-o continua transformare. Aceasta transformare se manifesta printr-o serie de "varste-epoci", in conditii normale, si printr-o serie tipica de "fenomene psihopatologice", in conditii de anormalitate psihica, manifestate prin atacuri, faze si procese. In ceea ce priveste elutia bolilor psihice, K. Jaspers remarca doua aspecte principale, si anume:
a) pe de o parte, faptul ca un proces psihopatologic schimba cursul vietii individului;
b) pe de alta parte, ca elutia clinica a unei boli psihice este influentata de varsta pacientului, respectiv de etapa de viata a acestuia.
Plecand de la aceste aspecte, K. Jaspers formuleaza un model psihopatologic considerat de el a fi "cursul tipic al bolii" sau elutia clinica a acesteia. Avand in vedere caracterul functional si criteriul organic al bolilor psihice, K. Jaspers distinge doua tipuri de modele: modelul functional, in care intra atacul, faza si perioada, si modelul organic, in care intra procesul. Le m analiza in continuare.
Modelul functional prezinta trei aspecte: atacul, faza si perioada.
Faza este alternarea vietii psihice de natura endogena sau produsa de anumiti stiinuli inca insuficient cunoscuti. Ea poate dura saptamani, luni sau ani de zile, dupa care poate disparea, fiind urmata de o restaurare completa. Fazele sunt reprezentate prin totalitatea starilor mintale fluctuante, fie spontane, fie ca un rezultat al experientelor si evenimentelor fizice ale individului.
Atacul este o faza foarte scurta ca durata. El consta, de regula, intr-un simptom izolat care proaca o dezordine a personalitatii. Atacul este o manifestare comuna pentru o mare diversitate de procese patologice.
Perioada este faza care revine cu regularitate, de origine endogena, la anumite intervale de timp, separate intre ele de etape de acalmie sau de rcmisiune. Perioadele constau intr-o succesiune regulata a fazelor. in sensul acesta, pot fi mentionate urmatoarele exemple:
a) toate anormalitatile psihice asociate cu dezordinile personalitatii tind catre periodicitate (starile compulsive, pseudologia fantastica, starile disforice etc.);
b) dezordinile afective severe cunoscute in psihiatria franceza cu folie a double forme si folie alternante;
c) periodicitatea unor simptome care stau la baza dezltarii unor viitoare boli procesuale (bufeurile delirant-halucinatorii, fazele de debut ale schizofreniei).
Modelul organic, de regula exogen, este caracterizat prin instalarea unui proces.
Dupa K. Jaspers, cand unii factori noi intervin in modificarea vietii psihice cons-trastand cu modelul de dezltare al vietii individuale, se rbeste de faza. Cand se produce o modificare durabila in viata psihica, se rbeste despre un proces. Trebuie, din acest motiv, sa se faca diferenta intre proces, ca fenomen psihopatologic complex si durabil, in raport cu faza, care este un fenomen psihopatologic reconvertibil.
Procesele cuprind un foarte mare grup de afectiuni psihice, diferite ca forma si etiologic Cel mai tipic si mai comun este procesul cauzat de o "boala organica cerebrala" si care, din punctul de vedere al elutiei clinice, tinde ca sa aiba un curs uniform.In sensul acesta, pot exista procese legate de elutia indelungata a unor psihoze endogene, care duc la o alterare tipica, severa a personalitatii, ca in cazul schizofreniei, sau procese cu elutie cronica, progresiva, care duc la o deteriorare grava a personalitatii, asa cum apar ele in cursul elutiei sindromului demential abiotrofic sau a altor sindroame psihoorganice cerebrale (traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism, PGP etc.).