Aspecte generale
Spre deosebire de psihozele organice cerebrale si de psihozele toxice, psihozele endocrine si grupa psihozelor meolice si carentiale sunt tulburari psihotice secundare care apar in cursul evolutiei clinice a unor afectiuni somatice primare de factura endocrina sau meolica etc. Aceste grupe de tulburari psihice traduc, asa cum spuneam deja mai inainte, o corelatie stransa intre somatic si psihic.
Spre deosebire insa de patologia psihosomatica, psihozele exogene de tipul celor la care facem referinta sunt manifestari psihopatologice fie secundare unor afectiuni somatice primitive, fie care insotesc evolutia clinica a acestor boli somatice, facand parte din loul lor clinic.
Vom prezenta in continuare cele mai importante aspecte psihopatologice ale psihozelor endocrine si ale tulburarilor psihice legate de maternitate, iar in continuare, aspectele psihopatologice ale psihozelor meolice si carentiale.

Psihozele endocrine si puerperale

Numerosi autori au semnalat existenta unor corelatii psihoendocrinologie atat in stare de normalitate, cat si in stare patologica. Cele mai importante studii in acest sens ii apartin lui M. Bleuler, care a izolat si descris sindromul psihoendocrin, entitate clinica ce reuneste un lou psihopatologic caracterizat printr-o grupare, considerata de el specifica, de tulburari psihice legate fie de disfunctii ale glandelor endocrine, fie de boli specifice ale acestora. Rolul glandelor este unanim recunoscut in formarea si evolutia personalitatii de catre majoritatea specialistilor si el nu mai reprezinta o tema de controverse. Mentionam, spre exemplu, in aceasta printa rolul glandelor tiroida si hipofiza. Este cunoscuta actiunea tiroidei in ceea ce priveste cresterea, dezvoltarea si maturizarea persoanei: cazurile de cretinism cu nedezvoltare staturala si deficienta mintala severa. in mod egal, la adult, hipertiroidia basedowiana produce crize de tip maniacal, dupa cum insuficienta tiroidiana din cursul mixoedemului duce la instalarea unor tulburari de tip depresiv-melancoliform.

Hipofiza este responsabila fie de nanismul hipofizar, fie de gigantism, fiind in egala masura incriminata in cazurile de anorexie mintala sau in cele de casexie Sismonds.
Insuficienta gonadica duce la manifestari psihopatologice specifice, caracterizate prin depresii, insomnii, lentoare in ideafie, bradipsihie. Seria de exemple poate continua inca si in alte cazuri de tulburari clinice legate de afectiunile endocrine.
M. Bleuler reuneste tulburarile de factura psihotica ce apar in cursul bolilor endocrine sub denumirea de "sindrom psihoendocrin". Autorul subliniaza faptul ca aceasta entitate psihopatologica trebuie net diferentiata de "sindroamele umorale grave", care sunt reactii psihotice, si de sindromul psiho-organic cerebral, cauzat de leziuni grave si extinse ale creierului. In cazul sindromului psihoendocrin, trebuie sa vedem existenta unor corelatii complexe care se silesc intre functiile glandelor endocrine si dezvoltarea personalitatii, precum si influenta tulburarilor acestora care pot afecta dezvoltarea personalitatii sau dinamica acesteia in cazul in care dezvoltarea este incheiata. Mai mult chiar, M. Bleuler insista asupra faptului ca raportul psihoendocrin are un dublu sens: tulburarile endocrine actioneaza asupra reactiilor personalitatii, la fel cum, la randul ei, personalitatea actioneaza asupra glandelor endocrine.
Este important de subliniat si faptul ca glandele endocrine joaca un rol important in conurarea tipului psihosomatic (biotipul si psihotipul) al indidului respectiv. Cele mai importante glande care marcheaza tipologic, somatic si caracterial-temperamental persoana umana sunt hipofiza, tiroida, suprarenala si gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai tarziu, in "dispozitiile patologice" ca potentialitati de dezvoltare si aparitie a unor tulburari psihice ale indizilor respecti.
Acceptand rolul important pe care sistemul endocrin il are in relatiile sale cu ata psihica, cu personalitatea indidului, sa revenim la sindromul psihoendocrin. Ceea ce caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic aceasta entitate clinica sunt urmatoarele aspecte puse in edenta de M. Bleuler, in toate cazurile, indiferent de afectiunea endocrina primara la care facem referinta:

a) tulburari instinctuale izolate ;

b) tulburari de dispozitie ;

c) tulburari din sfera instinctivo-afectiva.

Toate acestea pot avea un caracter fie tranzitoriu, fie durabil, in functie de intensitatea tulburarilor endocrine si de durata de evolutie clinica a proceselor patologice respective.
La aspectele psihopatologice mentionate mai sus, M. Bleuler adauga faptul ca, in mod egal, pot fi observate tulburari ale functiilor glandelor endocrine in cursul evolutiei unor boli psihice (psihozele afective, schizofrenie, tulburari nevrotice etc).
Dar dincolo de polimorfismul lourilor clinice ale afectiunilor endocrine trebuie sa acceptam existenta unor tulburari specifice, cu caracter general, asa cum suni ele cuprinse in sindromul psihoendocrin descris de M. Bleuler.
Tot in aceasta clasa de tulburari psihopatologice trebuie sa includem si psihozele puerperale. Desi sunt legate de o situatie somatoendocrina particulara, perioada de gestatie, de nastere si perioada de lactatie, ele trebuie tratate in continuare in grupa psihozelor endocrine.
Perioada de gestatie, nasterea, lauzia si lactatia sunt etape normale, fiziologice care trebuie considerate si intelese ca atare. Ele insa produc transformari majore, de o mare importanta atat in somatic, cat si psihologic, iar riscul aparitiei unor louri psihopatologice este la fel de crescut.
Pentru majoritatea autorilor, tulburarile psihice legate de maternitate pot fi precoce sau tardive (P. Sivadon), dupa cum se poate vedea mai jos:
Psihozele precoce se instaleaza in primele zile care urmeaza nasterii. Ele au un debut brusc cu anxietate extrema, insomnie si stare de agitatie cu hipertermie. Din punct de vedere clinic, pot reproduce un lou clinic in care recunoastem clementele unei stari de excitatie maniacala, combinata cu o confuzie halucinatorie care impresioneaza prin dramatismul sau. Aceste tulburari pot evolua catre un delir acut sau chiar catre o encefalita psihotica acuta cu un prognostic clinic rezervat. Alteori, se poale instala o manie acuta cu fuga de idei, logoree si agitatie dezordonata.
Psihozele tardive apar dupa mai multe saptamani de la data nasterii si sunt legate de o stare de epuizare fizica si psihica legata de perioada de lactatie. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizeaza prin urmatoarele tipuri de tulburari: stari depresive trenante de factura depresiv-melancoliforma, la care se asociaza bufeuri delirante de autoacuzare, gelozie sau persecutie, tulburari oniric-halucinatorii sau un sindrom de automatism mintal. Nu sunt rare crizele melancoliforme cu tentative de suicid sau pulsiuni infanticide ale mamei.

Psihozele meolice si carentiale

Psihozele meolice si carentiale sunt tulburari psihice consecutive unor afectiuni somatice grave, cu evolutie cronica, incurabile, care se asociaza secundar tulburarilor psihice severe, cu caracter specific. Acestea au, de regula, intensitate psihotica si sunt specifice etiologic. Din punct de vedere clinico-psihiatric, ce trebuie sa facem separatie intre psihozele meolice, cauzate de afectiuni somatice primare (insuficienta hepatica sau renala, diabetul etc.) si psihozele carentiale, care apar drept consecinta a unor ataminoze (pelagra, ataminozele B etc). Le vom descrie in continuare din punct de vedere psihopatologic.

1. Psihozele meolice

Psihozele meolice sunt tulburari psihice de intensitate psihotica determinate de stari toxice provocate de produse ale unor meolisme incomplete legate de suferinte ale unor organe tale in acest sens. Cele mai importante dintre acestea sunt insuficienta hepatica si insuficienta renala. la care se poate adauga si diabetul, cu toate consecintele sale.
Insuficienta hepatica este insotita, de regula, de tulburari psihice. in sensul acesta, distingem o "insuficienta hepatica usoara" si o "insuficienta hepatica grava". Le vom prezenta in continuare.In cazul insuficientei hepatice usoare, bolnai prezinta o stare de astenie moderata, tulburari de dispozitie afectiva, uneori de alura melancoliforma (neurastenia biliara), puseuri de obtuzie mintala, cosmaruri nocturne, onirism halucinatoriu pe fond de somnolenta si accidente delirante episodice.In cazul insuficientei hepatice grave, manifestarile psihopatologice sunt mult mai severe, iar prognosticul este foarte rezervat (ciroza hepatica progresiva). Tulburarile psihice in aceste cazuri se caracterizeaza prinlr-o stare confuzionala cu obtuzie mintala, astenie marcata, cosmaruri, onirism, aparitia unui delir acut cu hipertermie. Tulburarile evolueaza catre o stare de coma profunda si ireversibila. in alte cazuri pot sa apara situatii de onirism cu agitatie, delir olent cu episoade convulsive terminate cu o stare de coma ireversibila.
Insuficienta renala cu tulburari psihice apare in cazurile de nefrita cronica uremica. Din punct de vedere psihopatologic, aceasta se caracterizeaza prin urmatoarele tipuri de tulburari: astenie, bradipsihie, lentoare intelectuala, o stare de obtuzie mintala, cefalee, insomnii sau cosmaruri nocturne. In alte situatii, putem intalni episoade confuzionale acute cu agitatie, fuga, anxietate extrema, terifianta. In cazuri de azotermie severa apar somnolenta, astenie generala, coma.
Diabetul este o afectiune care se insoteste constant de tulburari psihice. Cel mai adesea se noteaza starile depresive asociate cu o astenie fizica. Adesea, depresiile pot atinge gratatea melancoliei. Pot aparea stari confuzionale sau delirante, care sunt semne extreme ale unei evolutii clinice severe, cu un prognostic grav.

2. Psihozele carentiale

Psihozele carentiale sunt afectiuni cauzate de ataminoze ce determina atat tulburari somatice, meolice, cat si tulburari neurologice (parestezii, paralizii, tulburari de sensibilitate etc.) si tulburari psihice. Ne vom referi la tulburarile psihice intalnite in cursul ataminozelor.
Cele mai importante tulburari din aceasta serie, din punct de vedere psihopatologic, sunt tulburarile cauzate de carenta de tamina PP (pelagra) si carentele de tamine din seria B. Cea mai cunoscuta in sensul acesta este pelagra.
Tulburarile psihice din cursul pelagrei se caracterizeaza prin urmatoarele : o stare de astenic prelungita, urmata de o confuzie mintala agitata care aminteste de loul clinic al unui delir acut. Bolnavul este extrem de agitat, confuz, halucinat. in aceste conditii, poate comite acte de olenta absurde, irationale sau se poate chiar sinucide.
Ataminozele din grupa B sunt in special cauze ale unor tulburari neurologice de tipul polincvritelor, paraliziilor, starilor de astenie, depresiei, somnolentei, torporii.
Din cele prezentate mai sus se poate desprinde faptul ca psihozele meolice si carentiale pot constitui un grup clinico-psihiatric cu o conuratie psihopatologica proprie, destul de specifica. Ele sunt cauzate de tulburari ce recunosc cauze si mecanisme specifice, demonstrand, prin existenta lor, o interdependenta intre sfera somatica si ata psihica a persoanei umane.
Psihozele endocrine si cele meolice si carentiale se inscriu, impreuna cu celelalte psihoze organice si toxice, in grupa psihozelor exogene. Aceasta grupa de tulburari psihice are o conuratie proprie, care se diferentiaza de cea a psihozelor endogene, asa cum am aratat deja mai sus.