Delimitare si caracteristici
E. Kraepelin este cel care a impartit delirantii cronic in doua grupe nosologice distincte, si anume:
a) grupa dementei precoce sau a schizofreniei, caracterizata printr-un delir incoerent, nesistematizat tematic, cu evolutie cronica urmata de deteriorarea profunda a personalitatii in intelectual, afectiv si volitiv-comportamental;
b) grupa paranoiei, caracterizata prin existenta unui delir net sistematizat din punct de dere tematic, cu evolutie clinica progresiva, nehalucinatoriu si care nu se asociaza cu o deteriorare intelectuala sau a personalitatii.
Clasificarea de mai sus a lui E. Kraepelin dateaza din anul 1889. Acelasi autor, in 1909, va adauga la grupele mentionate mai sus ale psihozelor endogene de tip delirant o a treia grupa, reprezentand o noua forma de psihoza izolata de acesta:
c) grupa parafreniei, caracterizata prin prezenta unui delir cronic sistematizat, tematic si halucinatoriu, care nu este insotit de o deteriorare a sistemului personalitatii bolnavului. Parafrenia descrisa de E. Kraepelin corespunde cu "psihoza halucinatorie cronica" descrisa de H. Claude. Din punct de dere psihopatologic, delirurile parafrenice se caracterizeaza printr-o foarte buna adaptare a bolnavului la realitatea externa, insotita de conservarea luciditatii si a fondului mintal. Aceste aspecte coexista in paralel cu constructii delirante fantastice, expansi, dramatice, confabulatorii, cosmice etc. Bolnavul are permanent constiinta delirului sau, pe care adesea il priste destul de detasat de propria persoana.

Clasificare si forme clinice

E. Kraepelin a descris patru forme clinice de parafrenie, pe care le prezentam in continuare.
1. Parafrenia sistematica se caracterizeaza prin existenta unui delir de persecutie prelungit, cu idei de grandoare sustinute de prezenta halucinatiilor bolnavului.
2. Parafrenia expansiva se dezvolta pe fondul unei stari de exaltare maniacala, in care notam prezenta unui delir sistematizat de tip megalomaniac, erotic sau cu tema mistica.
3. Parafrenia confabulatorie este caracterizata din punct de dere psihopatologic prin relatari delirante imaginare extrem de bogate ale bolnavului respectiv, la care se asociaza prezenta halucinatiilor.
4. Parafrenia fantastica este forma clinica ce cuprinde idei delirante extravagante, incoerente. la care se asociaza multiple halucinatii.
Refcrindu-se la psihozele delirante cronice, Ch. Nodet distinge trei aspecte psihopatologice principale:
a) delirurile cu structura paranoica bine sistematizate tematic, coerente, fara slabirea noila a personalitatii bolnavului;
b) delirurile cu structura paranoida, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profunda a personalitatii bolnavului;
c) delirurile cu structura parafrenica, avand o tematica deliranta bine sistematizata, asociata cu halucinatii; adaptarea bolnavului la realitate este buna si nu e insotita de deteriorarea personalitatii sale.
Din punct de dere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge urmatoarele tipuri de parafrenii:
a) parafrenia schizofrenica, in care delirul se exprima printr-un tip de gandire autista cu stereotipii, neologisme, bizarerii si care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E. Kraepelin;
b) parafrenia expansiva sau maniacala, caracterizata prin exaltare euforica, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar fara agitatie psihomotoarc;
c) sindromul Cottard, caracterizat prin delir de negatie, de enormitate absurda, idei de transformare a organelor interne si imobilitate afectiva. Este tipul denumit de Ch. Nodet "parafrenie melancolica".

Delirantii pasionali
M. Dide si P. Guiraud includ in aceasta grupa personalitatile cu "constitutii pasionale". Se considera ca acestea nu difera de persoanele normale decat prin intensitatea maladiva a starilor pasionale care le dirijeaza conduitele, actele individuale, si se reflecta si in procesul lor de adaptare la realitatea lumii sociale, la comunicarea cu celelalte persoane. Elementul cel mai caracteristic din punct de dere psihopatologic este reprezentat de reactiile antisociale ale acestei categorii de bolnavi psihic.
Exaltarea pasionala a acestor indivizi este rezultatul unei "structuri endogene" de tip constitutional, caracterizata prin urmatoarele :

- o forta pulsionala anormala a instinctelor;

- hiperactivitate;
- trairi afecti de o intensitate deosebit de puternica ;
- productie imaginativa si interpretativa sau halucinatorie care duce la crearea unei "fictiuni delirante" de tipul "gandirii derciste" (E. Bleuler).In cadrul acestor constitutii pasionale de factura patologica, M. Dide si P. Guiraud, disting doua grupe principale :

1. Pasionalii egoisti

Din punct de dere clinico-psihiatric, aceasta categorie de indivizi realizeaza loul "psihozei rendicati" de tipul persecutat-persecutor, procesivii, crulentii etc. Psihopatologia persoanei rendicativului este caracterizata prin urmatoarele trasaturi :

- hipertrofia Eului;

- sentimentul imperativ al luptei impotriva nedreptatilor indurate;
- excitatia hipomaniacala, manifestata sub forma unei stari afecti de ardoare si euforie.
Ca varietati clinice, se citeaza urmatoarele:

- delirul de posesiune ;

- sinistroza consecutiva unor procese pentru accidente de munca sau invaliditati de razboi;

- ipohondria rendicativa, cenestopatia;

- crotomaniile;

- geloziile pasionale.

2. Idealistii pasionali

Aceasta grupa cuprinde indivizi inclinati in a adopta sau in a adera la o credinta sau secta, care sa se transforme in convingere, dominand gandirea si comportamentul lor. Ei reprezinta acea categorie de bolnavi psihic care admit "adevaruri relate", "intuitii irecuzabile", "certitudini supranaturale" etc. Din punct de dere clinico-psihiatric, se noteaza urmatoarele:

- idealistii indragostiti;

- marii mistici, care de fapt nu intereseaza sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii "deliranti mistici", diferiti de primii;

- inntatorii;

- reformatorii religiosi de lipul "delirantilor profetici" sau "mesianici", care reusesc sa induca, prin sugestie colectiva, un delir in masa.

Psihozele endogene atipice

Acest grup de tulburari psihice a fost izolat de K. Kleist si K. Leonhard, care le-au dat denumirea.

Psihozele endogene atipice au ca louri clinice o individualitate clinico-psihiatrica, iar in ceea ce priste evolutia lor, au drept caracteristica o anumita "periodicitate", pe care Kleist si Leonhard au denumit-o "evolutie fazica".
Acest grup de psihoze endogene imprumuta caracteristicile simptomatico-psihopa-lologice atat de la psihozele afecti cu evolutie periodica, de lipul PMD, in ceea ce priste evolutia lor fazica, precum si de la schizofrenie, in ceea ce priste continutul clinic sau conuratia psihozei.
Psihozele endogene atipice corespund cu "ciclofrcniilc" descrise de Al. Obregia.