Acestea reprezinta un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburari de ordin perceptiv (halucinatii) asociate sau nu cu tulburari de gandire de tip delirant, and de regula un caracter sistematizat, de tip paranoid. In cadrul sindroamelor halucinatoriu-paranoide sunt cuprinse urmatoarele forme clinice :
1. Halucinoza, descrisa de Wernicke, care consta din halucinatii auditive insotite de un delir tematic de urmarire sau de prejudiciu. in cazul lor, sunt conserte orientarea, posibilitatea de intelegere si coerenta, dar se noteaza o stare de anxietate. Halucinoza apare in psihoza alcoolica, in "tipul exogen de reactie" (K. Bonhoeffer), in intoxicatii sau infectii.
2. Sindromul paranoic este reprezentat printr-un delir interpretativ bine sistematizat din punct de vedere tematic (gelozie, inventie, persecutie etc.) din care lipsesc halucinatiile, pseudohalucinatiile si automatismul mintal. Constiinta ramane clara, gandirea si comportamentul sunt coerente si ordonate. Acest sindrom este caracteristic pentru-paranoia.
3. Sindromul paranoia consta intr-un delir sistematizat de interpretare (de obicei, de persecutie) insotit de halucinatii aderate, de pseudohalucinatii si de automatism mintal.
4. Paranoidia acuta este un sindrom paranoid tranzitoriu, manifestat sub forma unui delir de persecutie cu continut concret si apropiat de realitate, cu halucinatii verbale izolate, stare de anxietate si usoara confuzie.
5. Sindromul Kandinski-Clerambault sau sindromul de automatism mintal consta din asocierea pseudohalucinatiilor cu delirul de persecutie sau de influenta. A. Porot, noteaza faptul ca "prin automatism mintal se intelege functionarea independenta si spontana a intregului sau a unei parti a vietii psihice, in afara oricarui control al vointei sau chiar al constiintei". H. Claude l-a numit "sindrom de actiune exterioara", P. Guiraud vorbeste de "fenomene xenopatice", iar G. de Clerambault l-a numit "automatism mintal".
Din punct de vedere psihopatologic, sindromul Kandinski-Clerambault se manifesta prin cate aspecte principale, asa cum se poate vedea in continuare:
a) automatismul ideo-verbal sau asociativ, caracterizat prin urmatoarele aspecte:
- enuntarea, comentarea actelor sau a gesturilor insotind pseudohalucinatoriu toate gesturile si actele bolnavului;

- ecoul gandirii si al lecturii;

- furtul si ghicirea gandirii;

- uitari provocate sau depanarea de amintiri neplacute;

- senzatia de stranietate a gandirii, de ideatie impusa sau provocata, mentismul xenopatic;
b) automatismul senzorial si senzitiv, caracterizat prin urmatoarele manifestari psihopatologice : false perceptii, extero- si interoceptive, care paraziteaza perceptiile normale ale individului;
c) automatismul psihomotor sau chinetic, caracterizat prin senzatia de miscare fortata perceputa de bolnav in musculatura, articulatii, laringe, buze, limba;
d) automatismul mintal asociat cu delirul de influenta, caracterizat prin urmatoarele aspecte psihopatologice:
- bolnavul se simte condus de la distanta de agenti, organizatii, institute de cercetare stiintifica;
- bolnavul crede ca asupra lui se actioneaza prin curenti electrici, hipnoza, energie atomica, radiatii diverse, i se citesc gandurile etc.;
- bolnavul are impresia ca este dirijat de la distanta prin telepatie etc.;
- bolnavul afirma ca se simte supravegheat prin televiziune, i se instaleaza microfoane de ascultare etc.;
e) amintirea pseudohalucinatorie, care consta in aparitia brusca a unei evocari eronate, concreta in toate detaliile ei si putand atinge gradul de intensitate al unei pseudohalucinatii vizuale. Continutul sau este reprezentat printr-un eveniment situat in trecut, uitat de bolnav si care devine sursa unor idei delirante. Tot in aceasta grupa de tulburari intra si "tranzitivismul", care consta in convingerea bolnavului ca nu numai el aude glasurile interioare sau simte influenta exterioara, ci si celelalte persoane din anturajul acestuia se afla sub aceeasi influenta;
f) sindromul parafrenic, un sindrom halucinatoriu-paranoid sistematizat, in care afectivitatea si personalitatea bolnavului sunt conserte pentru o perioada lunga de timp. El apare in cursul evolutiei parafreniei (E. Kraepelin, 1907), afectiune psihotica considerata foarte apropiata de schizofrenie. Sindromul parafrenic poate avea mai multe forme clinice :
- parafrenia expansi, in care intalnim un delir de urmarire grandios si extragant;
- parafrenia fantastica, cu un delir de tip fantastic constand din povestirea de catre bolnav a unor intamplari aventuroase si inconsecvente;
- parafrenia confabulatorie, in cursul careia delirul are ca sursa automatismul mintal si halucinatiile aderate, iar alteori, confabulatii paramnezice.