Cele mai multe fobii isi au originea in copilarie si in prima parte a adolescentei (Ost, 1987a), iar parerea generala este ca, daca nu se trateaza la timp, ele pot avea o elutie cronica. Gradul de afectare a vietii personale este, de obicei, influentat de usurinta cu care pot fi evitate situatiile fobice. Cu toate acestea, proportia fobiilor aparute in copilarie este mult mai ridicata decit in cazul populatiei adulte. Pe masura ce copin cresc, multe fobii tind sa se estompeze fara nici un tratament medical. Virsta medie de declansare variaza in functie de fobie (la adulti). Cea mai clara diferenta este intre claustrofobie si restul fobiilor specifice (Ost, 1987a). Claustrofobia apare, de obicei, dupa adolescenta (in jurul virstei de 20 de ani), in timp ce restul fobiilor apar inaintea sau in timpul adolescentei. Fobiile fata de animale apar pe la sapte ani, cea legata de singe in jurul virstei de noua ani, iar cele fata de dentist, pe la 12 ani. S-a sugerat ca diferenta dintre claustrofobie si celelalte fobii specifice reflecta o imbinare descriptiva - si chiar functionala - intre claustrofobie si agorafobie (Klein, 1981 ; Ost, 1987a). Claustrofobia poate reprezenta o forma de tulburare de panica in care evitarea agorafobica sa fie limitata la spatiile inchise ( modulul 4).

Prevalenta
Temerile unei persoane care sufera de fobie specifica se concentreaza asupra unui anumit obiect sau situatii: de cele mai multe ori, este rba despre animale, insecte, lauzie, apa, inaltimi, furtuni sau singe si rani. Cu toate ca prevalenta estimata variaza in functie de situatia care proaca teama (Agras et