Desi surditatea temporara datorata efuziunilor urechii medii si urechii mucoase sunt o problema frecventa in copilarie, surditatea definitiva este mult mai rar intalnita (la sugar are o incidenta de 1-2/1000). Este esential sa depistam precoce surditatea pentru a putea realiza o recuperare cat mai mare a auzului astfel incit copilul sa invete sa vorbeasca.
Cauze:
a Ereditare: includ sindroamele Wardenburg, Klippel-Feil, Treacher-Collins si mucopolizaharidozele.
a Dobandite in utero: infectii materne (rubeola, gripa, oreion, lues), medicamente ototoxice.
a Perinatale: Anoxia, traumatisme la nastere, paralizii cerebrale, kernicterus.

a Postnatal: Meningita, medicamente ototoxice, plumb.

Depistare. La toti copin de 8 luni trebuie facuta o evaluare a auzului. Cei care prezinta antecendente familiale de surditate si cei care au fost supusi unor factori de risc pre-, peri- sau postnatali trebuie sa prime se a o atentie speciala deoarece prezinta un risc de afectare de 10 ori mai mare decat populatia generala.
Nou-nascutii nu sunt testati pentru evaluarea auzului, desi pot prezenta un raspuns motor la zgomote. Copin avand varsta intre sapte luni si un an sunt testa(i in modul urmator: mama ii va (ine pe genunchi iar o persoana care sta in fata lor incearca sa le atraga atentia in mod sporadic (incearca sa-i faca sa stea cu fata spre ul median). Persoana care efectueaza testarea sta in spatele mamei la aproximativ un metru si testeaza pe rand fiecare ureche. Frecventele joase sunt testate folosind vocea vorbita, in timp ce pentru frecventele inalte se foloseste un clopotel. Fosnirea unei hartii produce un stimul cu un spectru larg de frecvenfe. Daca ai indoieli, trimite pacientul la un specialist pentru testari, intre 12 luni si 2 ani copin sunt necooperanti in cazul testarilor. Dupa 3 ani se poate folosi audiometria cu tonuri pure.
Testele obiective folosite pentru evaluarea acuitatii auditive sunt reprezentate de timpanometria (p.608) si de audiometria cu raspunsuri evocate, in care un electrod inregistrator este plasat in spatele urechii, in canalul auditiv sau prin membrana timpanului. Urechea este stimulata sonor iar raspunsurile generate sunt captate, amplificate si transmise unui computer (testarea se face intr-o camera izolata fonic).

Tratament. Odata surditatea diagnosticata, scopul tratamentului este acela de a oferi copilului o functie auditiva cat mai buna posibila, care sa permita copilului sa invete sa vorbeasca si sa se instruiasca. Profesorii copiilor surzi pot face demersurile necesare pentru obtinerea unor materiale de suport pentru functia auditiva. In scopul copiilor, prin utilizarea mijloacelor de suport auditiv (proteze auditive) se unnareste obtinerea unor beneficii mai mari decat cele ce se vor obtine la adulti. Pentru ca protezele auditive sa fie adaptate permanent ele trebuie schimbate frecvent. Parintii trebuie sfatuiti sa vorbeasca cat mai mult cu copin lor surzi. Copin trebuie sa fie educati in scoli normale cu zite din partea profesorilor la cei surzi (pentru cei cu functie auditiva pastrata partial), in sectii speciale din cadr;*' scolilor normale sau in scoli pentru surzi, in functie de nevoile indiduale.

Imtele cohleare pot fi realizate numai in putine cazuri (p.516).