A. Plagi asociate cu luxatii sau fracturi
Agentul traumatic care provoaca cel mai frecvent acest tip de leziune, este reprezentat de proiectilele armelor de foc sau schijele acestora. Mai rare sini fracturile deschise produse de accidentele de circulatie.
Evolutia este mai lunga decit in fracturile inchise, vindecarea se obtine mai greu si depinde de posibilitatile de proiectie impotri infectiei.
Prognosticul fracturilor deschise este mai grav decit al celor inchise, deoarece exista posibilitatea de infectie si supuratic si deoarece
hemoragia si socul sint mai puternice.
Tratament. Dupa desecarea accidentatului se trece la tratamentul local.
In cazul in care se reuseste o sutura primiti a partilor moi, transformindu-se fractura deschisa in fractura inchisa, se proceda la reducerea luxatici sau a fracturii si contentia ei, ca si la leziunile osleo-cartilaginoase inchise. in functie de felul leziunii si in conformitate cu cele descrise in modulele anterioare.
In cazurile in care sutura primiti nu este posibila, dupa administrarea tratamentului general se face toaleta chirurgicala minutioasa a plagii cu eschilotomie si excizii cit mai economice, dupa care se vor face suturi de apropiere. Apoi se proceda la tratamentul leziunilor osleo-cartilaginoase, dupa procedeele obisnuite.
Dupa consolidarea si vindecarea leziunilor, procedeele de chirurgie restauratoare vor remedia sechelele functionale si estetice ale par|ilor moi si ale scheletului osteo-cartilaginos.
B. Mutilarile piramidei uazale
Consecutive sectionarilor sau amputatiilor mai mult sau mai putin extinse ale portiunii cartilaginoase a piramidei
nazale sint produse de obicei de instrumente transante sau de muscaturi de animale sau de om. .
Accidentalul acuza
durere violenta. Hemoragia este abundenta.
Tratament. Se aplica profilaxia antitetanica sau anti-rabica, in functie de agentul provocator al leziunii.
Plagile vor fi dezinfectate, se asigura hemostaza, in principiu prin ligaturi sculare, apoi. in cazurile recente, se sutura per primam. Suturile vor fi facute in uri separate, mucoase si cutanate, fara sutura cartilajului, incereindu-se a se reface forma si functia portiunii lezate.
Datorita bogatei scularizari a regiunii si datorita faptului ca atit tesuturile, cit si in special cartilajul tolereaza relativ bine hipoxia, reimtarile portiunii amputate pot fi urmate de succes in cazurile in care tentati de reimtare nu se face mai tirziu de 34 ore de la momentul producerii accidentului.
Portiunea amputata fi spalata cu ser fiziologic caldut, apoi. pentru a preintimpina infectia si fenomenele de proteo-liza, fi pastrata la gheata in solutie de
penicilina pentru toata perioada cit dureaza pregatirea bolnavului.
Patul de reimtare fi spalat cu solutie de penicilina, dupa care fragmentul amputat fi fixat prin suluri in straiuri separate, mucoase si cutanate.
